Părinți care lucrează: O provocare pentru mamele și tații implicați, dar și pentru organizații (I)

E un subiect pe cât de delicat, pe atât de dezbătut, dar, de regulă, discuțiile sunt informale și sub forma unor nemulțumiri de o parte și de alta a „baricadei“ angajat-angajator.

Nu sunt puține cazurile de marginalizare profesională a mamelor care se întorc din concediul de creștere a copilului sau chiar abuzuri, exercitate sub forma constrângerii de a înceta contractual de muncă sau întreținerea unui climat intimidant la serviciu care să le facă să renunțe la job. Tații care își iau concediu paternal sunt încă foarte puțini în România, așadar, pentru multe femei, reîntoarcerea la serviciu după concediul de maternitate este o imensă provocare, un punct de cotitură chiar. La fel și pentru angajatori, care văd în concediile maternale o perturbare majoră a fluxului e producție și care necesită nenumărate acrobații de HR.

În contextul crizei majore de talente, astfel de concedii, care în România durează doi ani, creează dezechilibre majore pentru angajatori. Deși concediul de creștere a copilului poate fi acordat acum atât mamei cât și tatălui, sunt puțini bărbații care depășesc bariera mentalităților tradiționale care alocă exclusiv mamei creșterea și îngrijirea bebelușilor. O reconsiderare a acestor roluri ar putea reechilibra balanța de nevoi pe care le au atât angajatorii, cât și angajații implicați.

De aceea, am invitat specialiști din ambele tabere, dar și din domenii conexe, pentru a aduce mai multă înțelegere și lumină în abordarea acestui fenomen social cu implicații majore pe piața muncii, dar și în politica demografică. Am descoperit că există organizații care au programe interne de susținere a proaspetelor mame care se întorc la serviciu după concediul maternal – program flexibil, centre de alăptat, babysitting.

Chiar dacă sunt puține, ele pot fi un exemplu de bune practici pentru alte organizații care au în plan măsuri care să valorizeze rezultatele în detrimentul prezenței fizice la birou.

Harvard Business Review relatează că în multe țări membre UE s-­au instituit politici publice care permit mamelor să stea acasă șase luni cu bebelușii, după care tații intră în concediu de paternitate și preiau atribuțiile mamei cât timp aceasta e la serviciu. Această politică publică încurajează egalitatea de gen și parteneriatul parental.

Politica de HR îndemnată să își schimbe cumva perspectiva și să poziționeze concediul maternal ca fiind mai degrabă un „interludiu“ decât o perturbare majoră în fluxul de producție al organizației.

În România, alocarea concediului parental de doi ani exclusiv mamei, exacerbează discriminarea de gen în creșterea copilului, dar și în ceea ce privește de evoluția profesională. Femeia care stă acasă doi ani cu copilul, fără nici un contact profesional, riscă să se deprofesionalizeze în condițiile în care avansul tehnologic schimbă foarte repede natura profesiilor. O mamă care se întoarce după doi ani de absență totală se poate trezi că trebuie să o ia de la început cu toate sarcinile profesionale, deși ea practic s-­a întors pe același job. Propunerea unei reîntoarceri gradate, în care proaspăta mamă să aibă un program de lucru flexibil ca timp și spațiu, poate fi o soluție pentru ambele părți – angajat și angajator.

Citește și:

Părinți care lucrează. Dana Stanciu: Întoarcerea la muncă a fost fix ca perioada de integrare într-o nouă companie (II)
Părinți care lucrează. Yugo Neumorni: Am încurajat și alți colegi sau prieteni să-și ia concediu de paternitate (III)
Părinți care lucrează. Andreea Ion: Orice persoană performează mai bine atunci când există sifuranță și înțelegere pentru nevoile sale (IV)

Articol preluat din Revista CARIERE, nr. 255/martie 2019. Pentru detalii legate de abonare, click AICI!