Românul e căsătorit cu munca? Trebuie să se schimbe mentalitatea noastră?

Ce-i drept, cercetarea a fost realizată pe un eşantion destul de mic, de 100 de respondenţi, cu vârste cuprinse între 18 şi 60 de ani. Cel mai mulţi dintre cei care au participat la sondajul comandat de Epson sunt angajaţi în sectorul privat, în companii din Bucureşti şi au poziţii de middle-management. Însă chiar şi aşa, studiul ridică un mare semn de întrebare: noi, ca popor, la nivelul general, ne complacem cu ideea de a fi căsătoriţi cu munca, cel puţin la nivel declarativ?

Pentru a afla răspunsul la această întrebare, am stat de vorbă cu George Chiriacescu, psiholog şi psihoterapeut adlerian, care nu crede că aceasta este o trăsătură din totdeauna a naţiunii noastre, ci mai degrabă e ceva ce ţine de istoria din ultimii 70 – 80 de ani.

„România, fiind o ţară cu o economie preponderent agrară până în prima jumătate a secolului 20, avea foarte clar definit timpul de muncă, succesiunea operaţiilor agricole necesare, momentul la care acestea trebuiau să fie puse în operă şi cât trebuiau să dureze. Nu se putea pierde timpul. Desigur, bârfa, zvonul, poate chiar clevetirea, existau în cadrul comunităţilor, dar asta nu putea să încurce timpul de muncă sau eficienţa.

Ulterior, proprietatea nemaifiind 'o problemă' şi statul gestionând totul, munca a devenit poate mai puţin 'obligatorie' ca şi eficienţă, era mai important să se vadă că munceşti decât să munceşti efectiv (desigur, pot fi excepţii, dar nu despre ele este vorba). Poate de aici şi vorba 'se munceşte ca la stat'”, a precizat psihologul.

El a mai menţionat că sunt concepte care, de curând, au intrat în societatea noastră, şi, cu toate că sunt folosite în discursul public, ele nu au sens personal şi nu sunt aplicate şi asumate în vieţile indivizilor:

• organizarea şi gestionarea eficientă a timpului (time management),
• prioritizare,
• timp de calitate,
• timp personal,
• dezvoltare personală,
• cheltuiala şi investiţie (aceasta poate fi şi de timp, nu doar de bani).

"Sunt foarte mulţi indivizi care îşi trăiesc viaţă doar la serviciu şi, prin el, viaţa în afară acestuia este minimă. Din perspectiva psihologiei individuale, atenţia îndreptată exagerat asupra uneia dintre sarcinile vieţii (sarcina muncii, a vieţii sociale, sarcina vieţii afective, sarcina EU-lui şi sarcina vieţii spirituale), are ca scop tocmai ignorarea celorlalte", a punctat psihologul.

SUNTEM SAU NU CĂSĂTORIŢI CU MUNCA?

Studiul arată că 65% dintre angajaţii români lucrează peste program, iar media de ore suplimentare de muncă este de 6,2 ore pe săptămâna. Cu toate acestea, cei mai mulţi dintre cei care au participat la sondaj au susţinut că sunt mulţumiţi de locul lor de muncă şi că echilibrul dintre muncă şi timpul liber este aproape perfect.

Astfel, tragem concluzia că, cel puţin la nivel declarativ, românul e în general mulţumit cu faptul că se speteşte muncind şi că are foarte puţină vreme pentru el şi familia sa. Ba mai mult, 37% dintre participanţii la sondaj au spus că le place să discute şi să socializeze la muncă şi de aceea lucrează ore suplimentare pentru a-şi finaliza sarcinile.

L-am întrebat pe George Chiriacescu ce trebuie să se schimbe pentru ca angajaţii români să vadă că axarea strict pe job le va dăuna pe alte planuri. Răspunsul său? Educaţia.

"Schimbarea atitudinii se face doar prin educaţie. La acest moment există şi o frică de pierderea locului de muncă, de a acceptă orice comportament din partea angajatorului pentru a nu rămâne 'pe drumuri'. Dacă această stare de fapt se va perpetua, este mai greu să vedem schimbări. Educaţia poate să deschidă perspective şi pentru cum să îţi petreci timpul liber, despre faptul că banii nu sunt un scop în sine, ci scopul final este în zona de familie, prieteni, timp liber.

Poţi fi căsătorit cu slujba, dar asta ar însemna că faci ceva ce îţi place, să te simţi împlinit; însă, de cele mai multe ori, aceste persoane nu se simt bine acolo, nu fac meserii care să le placă şi în care să se simtă împliniţi", a încheiat psihologul.