Sfaturi pentru un job în Bruxelles (2)

Continuând seria articolelor legate de găsirea unui job în Bruxelles-ul european, mă opresc de această dată asupra reprezentanţelor federaţiilor industriale şi corporaţiilor. În limbajul de Bruxelles, dar nu numai, întâlnim des expresii de genul “grupul de interese din industria X s-a întâlnit cu comisarul european Y”, fără absolut nici o problemă juridică şi nici măcar de etică, deşi în România încă acest gen de acţiuni au conotaţii negative. Lobby-ul este înţeles ca o activitate dăunătoare în România, nicidecum ceea ce reprezintă cu adevărat la Bruxelles.

Cum s-au format aceste grupuri de interese din capitala europeană? Aproximativ 400 de multinaţionale, pe care le întâlnim în marea lor majoritate şi în România (vezi: Total, Shell, Oracle), au un sediu permanent şi la Bruxelles. Nu este însă ceva similar cu sediile din alte capitale europene, ci este de fapt o “ambasadă” a corporaţiei respective pe lângă instituţiile europene. Aşa cum România are o ambasadă în Belgia, care răspunde de relaţiile bilaterale dintre Belgia şi România, dar şi o Reprezentanţă Permanentă pe lângă Uniunea Europeană, aşa şi Microsoft are un birou care se ocupă de “piaţa de desfacere a produselor sale” în Belgia, dar şi de un birou care se ocupă de dinamica legislativă europeană. Iar dacă observăm ştiri de genul Justiţia dă dreptate Comisiei Europene în disputa cu Microsoft ne cam imaginăm munca celor din aceste structuri: monitorizări, informări ale sediului central sau european despre tendinţele legislative, strategii de lobby şi campanii de comunicare, toate pe “nivelul comunitar”.

Se recomandă “coagularea grupurilor industriale” în asociaţii europene (grupuri de interese), cu Adunări Generale ale membrilor şi Secretariat permanent în Bruxelles, pentru o mai mare vizibilitate şi implicit mai multă eficienţă în prezentarea intereselor actorilor industriali, afectate de deciziile luate la nivel comunitar. Astfel se pot prezenta “opinii comune ale industriei despre acel subiect”. Un exemplu concludent pentru cele menţionate mai sus este Asociaţia Europeană a Producătorilor de Maşini – ACEA, din care fac parte şi BMW, şi Renault, şi Fiat, dar şi alte mărci binecunoscute. Asociaţia îşi exprimă foarte vizibil opinia despre subiectul menţionat, în numele sectorului pe care este împuternicit să-l reprezinte, conform statutului organizaţiei: “Road safety is essential in ensuring mobility”.

Unde s-ar putea integra cel care îşi doreşte o astfel de activitate la Bruxelles? Deşi în cadrul acestor birouri lucrează între cinci şi 15 oameni, nu vă speriaţi, avem de unde alege, fiindcă în Bruxelles sunt aproximativ 3.000 (trei mii – nu e nici o greşeală!) de birouri ale asociaţiilor europene sectoriale. Cu totul cam 20.000 de oameni îşi derulează activitatea în acest sector doar la Bruxelles.

Fiecare structură este coordonată de o persoană purtând fie titlul de Secretar General, Director General sau Head of Office. Sunt oameni foarte influenţi în mecanismul legislaţiei europene, calităţile lor fiind de multe ori determinante pentru ramurile industriale pe care le reprezintă. Secretarul General coordonează activitatea unui Secretariat. Salariile acestor persoane sunt excelente, în concordanţă cu reponsabilitatea pe care o au, atingând 5.000 euro sau chiar 10.000 euro pe lună, în funcţie de industria pe care o reprezintă.

Ce fac aceste asociaţii? Dacă luăm exemplul “Eurometaux“, asa cum scrie pe pagina lor de web www.eurometaux.be, această entitate constituie interfaţa între reprezentanţii europeni ai industriei neferoase şi autorităţile europene. Succesul acestor organizaţii se măsoară prin recunoaşterea la nivel înalt de către factorii de decizie europeni a organizaţiei ca influentă şi indispensabilă în procesul evolutiv al legii comunitare, pe de o parte, dar şi importantă ca activitate în cadrul grupului de către membri, adicã cei care acoperă costurile activităţii de la Bruxelles.

BUSINESSEUROPE este principala organizaţie la nivel european ce reuneşte 41 de federaţii naţionale (patronatele naţionale) şi reprezintă astfel 20 de milioane de companii, fără nici o exagerare, din 35 de state. Şi tot aşa, dacă le luăm pe cele mai mari, de exemplu, CEFIC, Consiliul European al Industriei Chimice, sau EWEA, Asociaţia Europeană pentru Energie Eoliană, sunt nume de care se leagă cea mai mare parte a deciziilor europene în sectoare majore, în ceea ce priveşte dezvoltarea societăţii sau schimbările globale cum ar fi schimbărilor climatice.

Există o foarte mare diversitate de grupuri de interese la nivel european şi în multe dintre acestea, România nu este prezentă aşa cum trebuie. Nu putem să fim aşa de “descoperiţi” pe paliere legislative vaste, la cinci ani de la aderarea la Uniunea Europeană.

Probabil mulţi se întrebă dacă pregătirea pe care o au le-ar permite să găsească un loc de muncă în Bruxelles-ul european. Concursurile EPSO, pentru a deveni funcţionar comunitar, trezesc mare interes, dar viaţa poate să fie însă interesantă şi lucrând în sectorul privat al capitalei Europei. Sutele de români care activează deja în acest sistem pot să confirme că dimensiunea privată a afacerilor europene nu este de neglijat. Dar, să revenim la pregătirea necesară pentru a lucra în Bruxelles. Dacă ne referim la educaţia formală, candidatul trebuie să aibă deja o diplomă, chiar dacă aceasta este dintr-o universitate românească. Un master efectuat într-o ţară vest-europeană este de asemenea extrem de util. Limbile străine sunt foarte importante. Fără limba engleză nu se poate face nimic, franceza este un punct în plus, iar dacă ai cunoştinţe de limba germană este şi mai bine. Italiana si spaniola nu fac diferenţa, fiind mulţi italieni şi spanioli în Bruxelles.

Dacă doriţi să lucraţi în Bruxelles căutaţi să înţelegeţi mai mult decât mecanismul instituţional, să vă specializaţi treptat pe anumite politici sectoriale, fie cea de mediu, energie, trasporturi, finanţe. Nu dă bine dacă la un interviu nu ai habar ce reprezintă prescurtări precum WWF sau CEFIC şi soliciţi un job ca expert pe politicile de mediu.

Şi pentru a-i ambiţiona şi mai mult pe cei interesaţi, lipsa specialiştilor de politici sectoriale în domeniul european, lipsa unei prezenţe industriale româneşti integrate în federaţiile europene şi statulul de nou membru UE pentru România, fac ca nici un român să nu ocupe încă poziţii de vârf în cadrul federaţiilor europene de la Bruxelles.