Sunt tânăr şi caut loc de muncă – Ce contează mai mult: studiile sau experienţa?
Cel mai recent raport realizat de ManpowerGroup arată că angajatorii din România se confruntă cu cel mai acut deficit de talente raportat vreodată în țara noastră. Mai exact, 72% dintre angajatorii chestionați pentru ediția 2016/2017 a studiului declară că întâmpină dificultăți la ocuparea posturilor vacante, față de 61% în 2015.
Şi nu e vorba de meserii super-specializate: problema apare la un spectru larg de industrii. Printre posturile pentru care companiilor le e dificil să găseasă mână de lucru se numără meseriașii calificați, urmaţi de muncitori, ingineri și operatori producție/operatori CNC.
În topul posturilor dificil de ocupat se mai regăsesc și șoferii (locul 5), personalul pentru hoteluri și restaurante (locul 6) și personalul de vânzări (deopotrivă reprezentanți, locul 8 și manageri, locul 10), dar și personalul contabil-financiar (locul 9). Personalul IT se află pe locul 7.
Astfel, ce pot face tinerii care vor să se angajeze?
Andrei Văcaru, trainer HPDI şi specialist în comunicare, ne-a explicat că, la prima vedere, situaţia ar arăta faptul că aceste companii își doresc oameni experimentați, care să poată intra urgent în “pâine”.
„Sigur, experiența este un lucru de dorit în orice situație. Însă, așa cum piața a demonstrat-o, este extrem de greu să găsești tineri sub 25 de ani care să aibă o experiență considerabilă. Mai ales dacă discutăm despre cei care au absolvit cursurile unei universități”, ne-a precizat Andrei Văcaru.
Drept consecinţă, mingea e în terenul firmelor.
„Companiile trebuie să se pregătească pentru educarea “la locul de muncă” a celor pe care îi angajează. Mai degrabă, angajatorii vor urmări abilitățile personale ale candidaților, însușirile și caracterul celor pe care vor să îi angajeze. Un om ambițios va fi dispus să învețe repede și să se adapteze. În plus, cu o bază asigurată de studiile universitare, el va putea să se dezvolte în mod continuu. Comunicarea, spiritul de echipă, inteligența emoțională, rezistența la efort susținut, toate acestea sunt lucruri pe care companiile le vânează”, a punctat Andrei Văcaru.
Trebuie să îţi dai seama ce vrei să faci
Corina Neagu, fondator al DARE Development Advice & REsources, Trainer şi HR Consultant, consideră că ideal este întâi să descoperi ceea ce-ţi doreşti să faci pe termen mediu şi/sau lung şi să-ţi stabileşti care sunt metodele cele mai bune şi eficiente să ajungi acolo.
„Nu este deloc uşor şi de multe ori sprijinul părinţilor şi al şcolii lipseşte cu desăvârşire în acest sens, dar ar fi primul pas şi cel mai important pentru că să nu te trezeşti că ajungi la 35-40 de ani demotivat şi frustrat că nu ai urmat cariera pe care ţi-ai dorit-o. Eu cred că toate sunt importante daca merg în completare şi nu sunt făcute doar de dragul de a fi făcute şi de a da bine la CV”, ne-a declarat Corina Neagu.
Studiile nu trebuie neglijate
Sigur că orice tip de studiu în domeniu contează. Facultatea dublată de master este deja considerată un lucru normal. Dar, să fim sinceri: absolvirea unui master nu se reflectă decât foarte rar în calitatea muncii prestate.
„Aşa că ar trebui să înțelegem că o facultate nu îți spune ce să gândești ci ar trebui să te învețe cum să gândești și cum să acționezi. Iar dacă nu reușește acest lucru, el poate fi deprins la locul de muncă", arată Andrei Văcaru.
Tocmai de aceea internship-ul este ocazia de a vedea foarte clar care este diferența între teorie și practică. Noul angajat poate vedea foarte repede care sunt provocările unui domeniu, care sunt informațiile pe care trebuie să le asimileze și dacă se potrivește cu cerințele postului.
„Tinerii nu ar trebui să aștepte vârsta de 25 de ani pentru a se angaja. Bunele obiceiuri, abilitățile, toate se formează în timp și fiecare candidat la un post are nevoie de ele. Dar este bine să știm că educația pune bazele. Un om educat este un om care poate privi o situație din mai multe puncte de vedere. Tocmai de aceea, educarea ar trebui să continue, într-o formă sau alta, chiar și după angajare”, incheie Andrei Văcaru.