Război, copii și dramă…
O nouă experiență, o experiență dureroasă, afectează omenirea de câteva săptămâni încoace: războiul. Un război crud, rece, în care interesele politice și militare sunt mai presus decât interesele civile și cu un impact devastator asupra cetățenilor (copii)…
Lacrimile oamenilor nevinovați, ale femeilor care și-au părăsit casele și soții și au plecat, cu o valiză și cu copiii de mână, spre locuri necunoscute, vor rămâne, pentru mult timp, în memoria noastră, ca oameni care asistă la orori greu de acceptat. Imaginile devastatoare de la granițele țării noastre, care înfățișau mame care veneau pâlcuri-pâlcuri și micuți speriați cu lacrimi uscate pe obraji sunt răscolitoare. Familii destrămate, despărțiri dureroase, incertitudinea reîntâlnirii persoanelor dragi…dramă!
Din păcate, victimele cele mai afectate sunt cei mici, în total dezacord cu nevoile de bază ale acestora: spațiu sigur, protecție împotriva oricărui tip de violență, dezvoltarea armonioasă în cadrul familiei. Conflictele au lăsat copii orfani, i-au privat de servicii sociale de bază, de asistenţă medicală şi de educaţie. Mulți dintre ei sunt mutaţi sau refugiaţi, în timp ce alții sunt supuși riscului de a fi luaţi ostatici, furaţi sau traficaţi. Cine s-ar fi așteptat ca într-o societate educată, în care primează respectarea drepturilor omului, să trăim asemenea orori?
Da, copiii plătesc cel mai greu prețul violențelor armate. Ei sunt afectați intens, poate mai mult decât adulții, de această experiență, întrucât dezvoltarea fizică și emoțională sunt puternic influențate de condițiile psihosociale oferite în perioada copilăriei. Expunerile repetate la conflict, la violență și la nesiguranță au efecte psihologice majore asupra celor mici. În lipsa unui sprijin adecvat, suferința lor poate continua cu mult dincolo de sfârșitul conflictului, cu efecte pe termen lung. Stresul toxic – termen utilizat în psihologie – are consecințe negative grave și de durată asupra dezvoltării cognitive și a controlului emoțiilor. Mai precis, activarea prelungită a hormonilor de stres în mica copilărie poate reduce conexiunile neuronale din zonele creierului unde au loc procesele de învățare și raționamentul, afectând abilitățile copiilor de a avea rezultate mai târziu în viață. Astfel, societățile afectate de acest ,,microb” psihologic aduc povara altui cost social imens pe umerii generațiilor viitoare.
Radiografia realizată de fiecare dintre noi, simpli cetățeni, oameni de presă sau politicieni, este atât de reală încât empatizăm, cu sau fără vrerea noastră, cu cei aflați în nevoie. După o perioadă grea, intens afectată de răspândirea virusului SARS-CoV-2, poporul român a dat dovadă de un spirit civic extraordinar de bine dezvoltat. Suntem OAMENI, pentru OAMENI… Mobilizarea intensă a voluntarilor, a ONG-urilor, dar și a autorităților statului dovedesc respect și prețuire față de cei care sunt gata să înceapă o nouă viață, într-o nouă formulă, într-un alt loc. Umanitatea noastră comună ne-a obligat să acționăm, conform responsabilității, și să oferim acea protecție extrem de necesară celor care trăiesc această trauma imensă.
Este impresionantă decizia luată la nivelul unităților de învățământ din țară de a derula campanii de ajutorare, prin implicarea copiilor. Este o modalitate extrem de eficientă de responsabilizare a acestora, de conștientizare a nevoilor celorlalți, dar și de a identifica strategia potrivită de a interveni prompt și eficient la momentul potrivit. Impactul psihologic și social pe care îl au acțiunile de acest tip conduc la dezvoltarea competențelor civice ale copiilor, competențe care conturează portretul cetățeanului de mâine. Foarte multe școli de pe teritoriul României au inițiat și derulează acțiuni de colectare de produse de strictă necesitate, dar și de oferire de servicii educaționale pentru copiii refugiați, unde mentori sunt, în multe cazuri, chiar elevii români. Mobilizarea acestora dovedește o extraordinară capacitate de empatizare și de adaptare la o realitate pe care vor, cu tot dinadinsul, să corecteze. Procesul este anevoios, deoarece barierele de limbă reprezintă o piedică în calea realizării unei învățări temeinice, dar totuși perseverează… Spiritul ludic și carisma copilăriei conduc, cu siguranță, către obținerea rezultatelor așteptate, sub îndrumarea potrivită. Elevii noștri știu că micuții ucraineni au nevoie de reintegrare socială și de suport emoțional intens și oferă, pe cât posibil, împreună cu dascăli inimoși, orientare educațională și liniște sufletească, din toată ființa lor. Și..da, au înțeles că a oferi celorlalți din ceea ce ai, jucării, hăinuțe, timp sau atenție este înălțător. Gesturile mici provoacă schimbări mari, iar dacă adulții pregătesc copiii pentru a percepe experiența războiului fără teamă accentuată, afectarea psihologică nu va fi atât de profundă.
Copiii sunt prezentul, sunt viitorul și speranța noastră pentru a reconstrui societăți care sunt, în acest moment, vulnerabile. Niciun copil din această lume n-ar trebui să simtă ce e frica și anxietatea și nu trebuie să trăiască trauma unui conflict armat, pe care oricum, nu îl înțeleg. Și mai cu seamă, orice copil are drepturi care trebuie apărate, drepturi înrădăcinate într-o moralitate colectivă, aspect de care ar trebui să ținem seamă noi, adulții, responsabilii pentru dezvoltarea psihocomportamentală armonioasă a celor mici.
Photo by Elena Mozhvilo on Unsplash
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 277
Pentru abonare, click aici
