Alex Dima: Atunci când faci bine, nu poți fi om rău
Când am lansat tema acestei ediții, Alex Dima a fost primul nume de jurnalist care ar fi putut întruchipa conceptul de „bunătate ca valoare umană și felul în care aceasta schimbă lumea în prag de criză”.
În vreme ce mulți spun că nu mai suportă această țară, că o detestă, că nu mai e de trăit aici, el și echipa din care face parte au ales să spună „România, te iubesc!”, cu toate „bubele și mucegaiurile” sub care se ascund, de fapt, comori de spiritualitate.
Împreună cu colegii lui, Alex Dima descoperă realități dintre cele mai dure pe care le echilibrează cu oaze de normalitate și de miracol autentic.
Cum vedeți bunătatea în calitate de jurnalist, părinte și formator de opinie?
Bunătatea este un deziderat spre care trebuie să tindem. Sau măcar să ne propunem să tindem. Acum câțiva ani, l-am întrebat pe Înaltul Iustinian al Maramureșului cum dai de Dumnezeu. „Cea mai simplă și sigură cale este să începi să faci binele”, mi-a spus bătrânul preot. Deci, uite rețeta: atunci când faci bine, nu poți fi om rău. Hai să facem bine în jurul nostru, iar lumea în care trăim o să arate altfel.
Mai există oameni buni în România? Cum îi recunoști?
Există. Și nu sunt puțini, slavă cerului. Eu îi numesc celule. Celule care țin vie această țară. Îi recunoști după fapte. Fac lucruri, se zbat, ajută dezinteresat, fac binele despre care ziceam, țin vie această societate.
Cum se vede România din perspectiva reportajelor pe care le faceți?
Fix așa cum este. „România, te iubesc!” este o oglindă pe care o așezăm în fața acestei țări, în fața noastră. Emisiunea este exact așa cum suntem noi românii, cum este țara acum. Cu bune și rele, cu multe răni, cu peisaje de vis, cu oameni frumoși, cu liderii pe care poporul, acela care a ieșit la vot, i-a ales, cu nevoi și năzuințe, cu frustrări. Este un tablou în care predomină, din păcate, mult gri. Pictori suntem noi toți. Și avem puterea să schimbăm nuanțele. Trebuie doar să ieșim din zona de confort, să acționăm, să fim vii, să ne pese, să votăm, să facem bine în jurul nostru.
Ce vă inspiră în profesie? Ce vă place cel mai mult în ceea ce faceți? Ce vă sperie?
Ce vă inspiră în profesie? Ce Îmi place să descopăr oameni faini. Care inspiră. Și aici am o listă lungă. Oana și Carmen de la „Dăruiește viață”, Alina de la „Dăruiește aripi”, Alina și Daniela de la „Merci”, oamenii din MagiCamp, maica Ecaterina de la Așezământul din Rădăuți, părintele Tănase din Valea Plopului, Marian Ilie din Luncavița și lista e lungă. Toți oamenii ăștia fac bine. Unul pe care nu li-l cere nimeni, dar de care tare e nevoie. Și ei au înțeles nevoia asta și s-au pus pe treabă. Mă sperie așteptările pe care oamenii le au de la noi. Vin tot felul de subiecte și probleme. Și din păcate nu avem vreme să ne ocupăm de toate. Asta mă sperie uneori, că putem să dezamăgim. Că se așteaptă ca noi să venim cu o baghetă și să facem minuni. Ori, minunile sunt posibile, dar trebuie să le producem împreună. Toți trebuie să acționăm, să lucrăm la schimbarea pe care ne-o dorim.
Ce vă emoționează? Ce vă entuziasmează?
Mă emoționează suferința copiilor. La capitolul sănătate suntem praf. Spitalele pentru copii, în cea mai mare parte, sunt un dezastru. Și am auzit de mai multe ori că spitalele de copii sunt neglijate pentru că un copil nu votează. Iar asta mi se pare dramatic, cinic. Mă entuziasmează și emoționează, în egală măsură, felul în care uneori reușim să ne adunăm. De exemplu, când echipa națională câștigă un meci și ieșim în stradă, când aleșii dau o lege proastă și ne adunăm tot acolo. În stradă.
Ca jurnalist de investigație cum reușiți să vă păstrați luciditatea, integritatea și autenticitatea?
Rămânând conștient. Rămânând așa cum, cred, că am fost dintotdeauna. Cu valorile primite acasă și în școală.
Ce are jurnalistul Alex Dima și nu are alt jurnalist?
Îți pot spune ce nu are. Timp. Și am cu siguranță colegi de milioane pe care alții nu-i au.
Care e diferența dintre un jurnalist de succes și unul de valoare?
Succesul vine și dispare. Valoarea rămâne. Valoarea se construiește în timp. Valoarea aduce încredere, empatie, extrem de necesare în această meserie.
Cum vorbește fiica dv. despre profesia pe care o aveți? Cum se vede prin ochii ei?
A fost invitată acum câțiva ani într-o emisiune și a fost întrebată dacă știe cu ce mă ocup. „Tati prinde hoți la televizor!”, a venit răspunsul prompt. Mai bun răspuns nici că există.
Ce aduce jurnalismul special în abilitățile dv. de părinte?
Cred că răbdare. Meseria asta te învață să ai răbdare cu oamenii. Iar răbdarea este esențială în „meseria” de părinte.
Ce spune copilul despre tine atunci când are impresia că nu îl auzi?
Hello! Am spus ceva…
Dacă v-ați permite luxul și utopia de a nu avea grija zilei de mâine, ce v-ar plăcea să faceți, să munciți?
Dacă nu e grija zilei de mâine…, iese din calcul munca. Mi-ar plăcea să călătoresc. În primul rând în România. Să am vreme să stau cu un bătrân pe o piatră la poartă și să-l ascult, să stau prin munți și văi, fără semnal la telefon, să stau prin sate pentru a le înțelege mersul și rostul. Și cred că la un moment dat mi-aș chema un operator și aș începe să spun povestea acelor locuri și oameni. Meseria asta, dacă o lași să îți între în sânge, nu mai ai scăpare.
Sunteți azi omul de care ați avut nevoie la 20 de ani, la începuturile dv. într-ale jurnalismului?
Da. Mi-ar fi omul de acum de mare ajutor. Dar cel mai bine înveți văzând și făcând. Din fericire, viața mi-a scos în cale oameni minunați de la care am furat meseria.
Dați-mi cinci argumente cu care ați putea convinge un talent emigrat din România să revină acasă.
Fiecare își alege calea pe care vrea să meargă în viață, în lume. Că să convingi un om să vină aici trebuie să îi oferi ceva. O viață cel puțin la fel de bună ca aceea pe care o duce acolo. Poate că aș încerca să-i conving pe medici să se întoarcă. Și unicul argument ar fi că fără ei, aici, oamenii mor.
Cum îi putem reține pe copiii noștri în țară? Cu ce argumente îi putem convinge?
Eu sper ca fiica mea să facă o parte din studii peste graniță. Și după ce le termină, să aleagă dacă vrea să rămână în lume sau aici. Să fie alegerea ei. Așa gândesc acum. Nu știu cum o să fie atunci. Ușor n-o să fie, asta e clar.
Ce exemple le oferim ca să poată spune, la rândul lor, „ROMÂNIA, TE IUBESC!”?
În primul rând, trebuie să le arătăm locurile absolut minunate din această țară și tradițiile acestui popor. În al doilea rând, trebuie să-i ducem în locurile unde se întâmplă „minuni”, în locurile care funcționează, în care oamenii muncesc, ajută, fac bine.
E mai ușor să spui „ROMÂNIA, TE IUBESC!” de la distanță?
Nu știu dacă e mai ușor. Cred că e mai dureros.
Care credeți că e cea mai mare realizare a dv.?
Cei doi copii: fiică-mea și această emisiune.
Care sunt eroii vieții dv.?
Oamenii care se sacrifică pentru alții. Care își dau din timpul lor și din viața lor pentru alții.
Care este motto-ul după care vă ghidați viața?
Gândește liber. Îmi plăcea motto-ul ăsta înainte de a ajunge în PROTV. Iar după ce m-am angajat aici a devenit stil de viață.
Ce v-ați spune dacă v-ați întoarce cu 20 de ani în urmă?
Mergi la sală. Bea apă mai multă și fă repede mai mulți copii. Chestiuni de bază.
Ce nu știe nimeni despre dv.?
N-am secrete. Cei de lângă mine știu totul.
Care e întrebarea care nu v-a fost adresată niciodată, dar la care ați vrea să răspundeți?
„Vrei să îți las moștenire averea mea?”
Articol preluat din numărul 259 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.