Curajul de a fi un profesor altfel
PUTEȚI FACE O ANALIZĂ SWOT RAPIDĂ A SISTEMULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT DIN ROMÂNIA?
Minusuri (Weaknesses): înțepeneală, nepotism, rigiditate, învechire, birocrație, împotrivire, complacere, management deficitar, lipsa specialiștilor pe scena politică, indivizi atotștiutori, starea precară a cadrelor didactice, resurse umane necorespunzător pregătite.
Plusuri (Strengths): copii fantastici, vârfuri umane profesioniste cu arie de influență, fereastră de oportunitate în punctul 0, adică am atins fundul, nu putem decât să ne ridicăm la suprafață, modele verificate, tineri absolvenți cu voce proprie, infrastructură.
Oportunități: fonduri europene, zonă de business conștientă, investiții în educație, scenă politică disponibilă și accesibilă.
Amenințări (Threats): instabilitate economică, politică și socială, corupție.
CÂT DE MULT CREDEȚI ÎN MANUALE ȘI AUXILIARE? POATE UN EDUCATOR BUN SĂ LUCREZE FĂRĂ MANUAL?
Cred în manuale cu o structură bine organizată și texte actualizate, potrivite contextului și preocupărilor copiilor, cu texte variate și autori clasici și contemporani. Cred, de asemenea, în necesitatea flexibilității cadrului didactic care proiectează și readaptează activități continuu pentru a satisface nevoile de cunoaștere ale clasei eterogene pe care o conduce din punctul A în punctul B. Nu cred într-un singur auxiliar, nu am găsit un model satisfăcător în întregime, răsfoiesc mai multe și sunt eclectică.
EXISTĂ AVANTAJE ALE SISTEMULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT DE STAT ÎN ROMÂNIA FAȚĂ DE CEL PRIVAT? CE ARE SISTEMUL DE STAT ȘI NU ARE CEL PRIVAT? UN SINGUR ATU MĂCAR.
Cred că avantajul cel mai important al învățământului de stat în România este calitatea de a fi o junglă, îți dă posibilitatea să vezi ce înseamnă supraviețuirea în forma ei cea mai blândă, cu efective mari de elevi care produc, permit, dau naștere dialogului social, învățării experiențiale și care au viață proprie, cu reguli și obiective comune, precum și o concurență ce poate fi menținută foarte ușor în zona sănătoasă, necesară. Asigură, de asemenea, o varietate a mediilor de proveniență și, astfel, egalitatea de șanse, cu potențarea reciprocă și trezirea spiritelor.
PÂNĂ UNDE AR MERGE MODERNIZAREA PROGRAMEI DE ÎNVĂȚĂMÂNT?
Programa de învățământ este competitivă, în opinia mea, eu o văd perfect structurată. Modul în care o livrăm copiilor, în schimb, poate face diferența și poate însemna acel pas către modernizare. Aici cred că nu există limite, fiecare cadru didactic poate să-și arate măiestria proprie în funcție de capacitate, interes și entuziasm.
CU CE ÎI CAPTIVAȚI PE ELEVII DV.?
Sunt convinsă că îi atrag prin curiozitatea, entuziasmul și dispoziția permanentă de a-i asculta și de a-i însoți pe drumul cunoașterii. Cred că le place foarte mult și modul propriu de a-mi recunoaște greșelile și de a le transforma în obiective de îndreptat.
AȚI INIȚIAT UN ONG DEDICAT EDUCAȚIEI COPIILOR PROVENIȚI DIN FAMILII DEFAVORIZATE. CUM ÎI SELECTAȚI PE ACEȘTI COPII?
Criteriul de selecție este simplu, e necesar să își dorească să învețe, chiar dacă nu au resurse financiare. Acesta ar fi un minim acceptabil, la care s-ar adăuga frecvența zilnică și dispoziția de a participa în cadrul activităților organizate de afterschool. Până acum am colaborat cu centre de plasament din sectorul 3.
MEDITAȚIILE AU DEVENIT UN FEL DE SISTEM EDUCAȚIONAL HIBRID, CARE FUNCȚIONEAZĂ ÎN PARALEL, DETURNÂND MISIUNEA EDUCATORULUI ȘI PERVERTIND ÎNSĂȘI ESENȚA EDUCAȚIEI. CUM REUȘIȚI SĂ VĂ DETAȘAȚI?
Reușesc să mă detașez tocmai pentru că sunt convinsă că sunt folosite pentru un scop greșit și că, într-adevăr, pervertesc însăși esența educației. Sigur, în clasa de la școala de stat există copii care merg și la after-ul meu, însă am ales să separ lucrurile și să nu conduc acea clasă din zona privată. Cred că este contraproductivă interacțiunea cu o singură persoană, cred că un copil are nevoie de varietate și mai cred că noi suntem responsabili să o asigurăm. Lucrez la un proiect care o să răspundă și nevoii de meditații în zona ciclului gimnazial, sper să prindă contur cât de curând și să-l văd implementat cu succes.
DE UNDE CREDEȚI CĂ VA VENI SALVAREA SISTEMULUI EDUCAȚIONAL ÎN ROMÂNIA?
Salvarea sistemului educațional va veni de la aceste generații de copii care s-au născut cu viziune și gândire diferită, cu zvâc și tehnologie și care vor reorganiza valorile societății. Este momentul ideal în care profesioniștii dedicați ar putea să se implice mai mult, ar putea ieși la rampă mai des pentru a pune umărul, chiar dacă asta presupune o expunere mai mare decât și-ar dori. Se simte o susținere și din zona de business, pe care eu o salut și despre care cred că a venit la momentul oportun.
CÂT DE MULT AJUTĂ DIGITALIZAREA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ÎN MODERNIZARE?
Teoretic, ajută la modernizarea învățământului; practic, nu prea se întâmplă. Nu cred că suntem pregătiți pentru o digitalizare în masă, de-abia facem față manualelor cu CD, exploatăm cu reținere internetul și videoproiectorul, dacă am avea tablete și touch screen-uri peste tot, cred că ne-am speria și mai tare. Apoi cred că am pierde cumva zona de explorare a materialului concret, cred că îmi doresc să fim prudenți în acest sens, mai ales că nu prea se face această trecere din concret în abstract.
CUM SE VEDE DE LA OXFORD ȘCOALA ROMÂNEASCĂ?
A adus o mai mare deschidere, o cuprindere a tabloului educației românești, o dorință de a mă întoarce la pedagogie și la marii gânditori care au influențat educația. Oxfordul mi-a deschis ochii și mi-a validat crezul. Aici am văzut că este permisă împletirea conceptelor și exploatarea lor conform nevoilor tale. Am văzut școala noastră și o văd, încă, cu alți ochi, mai frumoasă, o văd colorată, cu mult potențial. Practic, întrebarea de bază era: „Ce am putea noi să învățăm de la voi și să fie atât de atractiv astfel încât UE să ne dea și bani ca să învățăm în România?”. Și am reușit. Am găsit motive, am luat banii și am făcut proiectul. Britanicii au plecat impresionați după experiența trăită la Școala 195 din București, au spus că la ei nu există posibilitatea de a trăi o experiență de viață raw așa cum trăiesc elevii din România. Cred că am putea clădi mult pornind de la astfel de baze.
O ÎNTREBARE SPINOASĂ – CUM COMENTAȚI DERAPAJELE OBICEIULUI DE A OFERI CADOURI PROFESORILOR?
Oamenii au nevoie să mulțumească și să-și arate recunoștința. Pentru aceste nevoi există florile, felicitările și mărțișoarele. Sunt părinți care nu concep să nu trimită o floare doamnei, prin intermediul căreia să-i mulțumească. Sunt părinți care ar dori să-i cumpere doamnei o mașină pentru a-și justifica acțiunile sau lipsa lor, pentru a-și cumpăra liniștea și mulțumirea sufletească, pentru a se simți valorizați și importanți, mai importanți decât sunt, pentru că acum nu sunt suficient de importanți. Nu știu dacă am reușit să explic, mă voi asigura spunând că aceste practici anormale ar trebui să înceteze și nu ar trebui să fie încurajate. Câteodată le încurajăm chiar noi, dascălii. Este jenant să primești cadouri costisitoare, este o rușine să rămâi pasiv. Priceperea și profesionalismul nu pot depinde de stimulente financiare.
Acest material a fost preluat din numărul 246 al Revistei CARIERE.
Pentru abonare la Revista CARIERE