A fost ofițer în cadrul armatei, apoi a lucrat în corporație, iar acum are propria afacere

Dan Irimia a fost ofițer de finanțe în armată. În paralel, a început o activitate part-time ca agent de vânzări în asigurări, iar după câțiva ani în care le-a făcut pe ambele, a decis să urmeze noua pasiune. Astfel, după 20 ani a făcut pasul în domeniul privat, devenind vânzător în asigurări, unde a colaborat cu mai mulți brokeri și s-a angajat într-o multinațională.

”Activitatea de vânzător presupunea și instruirea oamenilor din echipă, ocazie cu care am descoperit bucuria trainingului și dezvoltării profesionale, care a devenit o adevărată pasiune. După 7 ani ca dezvoltator de echipe de vânzări și șef al departamentului de training în acea multinațională, am luat decizia să trec la nivelul următor, cel în care să creez propria firmă de training și dezvoltare a oamenilor și organizațiilor”, spune Dan Irimia, în interviul acordat Revistei CARIERE.

Așa a luat naștere firma IDEAL- Irimia Dan Engaging Adult Learning SRL, a cărei misiune este dezvoltarea creativității și inteligenței emoționale.

Cum ați luat decizia să lăsați corporația și să apucați calea antreprenoriatului? Care au fost principalele lucruri care v-au motivat să faceți acest pas?

După o experiență considerabilă în corporație, nu doar prin cei 7 ani petrecuți acolo, dar și prin interacțiunea cu aproape toți cei peste 1.500 de angajați și alte câteva mii de agenți part-time în cadrul activităților de training, pot afirma că există trei categorii de persoane care lucrează într-o corporație.

O categorie este reprezentată de carieriștii, cei care vor să urce în carieră cât mai mult posibil și fac din munca în corporație o prioritate, adesea chiar în defavoarea vieții de familie. O altă categorie e reprezentată de cei care vor să aibă o activitate, le place sau nu ceea ce fac, dar nu vor neapărat să promoveze, ei lucrează doar cât să obțină un venit bun, iar șefii să fie mulțumiți, dar fără să facă excese. Și mai există și categoria oamenilor care văd în activitatea în corporație o etapă, o cale spre alt nivel de dezvoltare, inclusiv spre antreprenoriat. În ce mă privește, am știut că nu voi petrece o viață în corporație și că după o vreme voi trece la antreprenoriat. Corporația era dor o etapă prin care aveam nevoie să trec.

Sigur, că momentul în care faci pasul plecării din corporație poate fi influențat de circumstanțe. Probabil că aș mai fi rămas 1-2 ani, însă unele viziuni diferite cu o parte dintre șefi care îmi limitau aplicarea unor idei în care credeam, specificul activităților de instruire a personalului care nu putea depăși anumite limite dar și o dorință tot mai arzătoare pentru un nou drum m-au determinat să cred că a venit momentul schimbării. Nu pot afirma că a existat o analiză clară despre ce și cum voi face, dar era în mintea mea ceea ce numim instinctul că momentul schimbării a venit.

Privind retrospectiv, cu mintea de acum, cum v-a pregătit munca în corporație pentru antreprenoriat?

Ca ofițer în armată, am participat și la trageri cu arma, așa că am deprins un obicei pe care-l recomand tuturor. Înainte de a învăța să tragi cu arma înveți regulile de siguranță, adică înainte de performanța lovirii țintei înveți cum să nu te accidentezi pe tine sau pe ceilalți. Tot așa și atunci când activezi într-o corporație sau în orice alt loc, pe orice funcție, ar fi bine să învățăm ce să nu facem, ce acțiuni ne-ar putea afecta pe noi sau pe cei din jur – angajați și parteneri în mod special. Cu alte cuvinte, zicala ”Ce ție nu-ți place altuia nu-i face” este prima lecție pe care am învățat-o și pe care am luat-o cu mine la plecarea din corporație. Aceste aspecte apar în orice organizație într-o măsură diferită, iar noi trebuie să le observăm pentru a nu le lua cu noi ca și comportament propriu ci ca aspecte pe care să le evităm. Asta am făcut și eu.

Apoi, cu siguranță ceea ce înveți într-o corporație sunt aspectele pragmatice. Înveți că acțiunile pe care le întreprinzi au nevoie de viziune, de un buget, de planificare, înveți să treci prin momente plăcute, dar și prin momente mai puțin plăcute cum ar fi fuziuni, restructurări, schimbări. Înveți că schimbarea este parte din job-ul fiecăruia și că este bine să cauți schimbarea și să o accepți. Înveți și că obținerea profitului nu este doar un deziderat, un moft, ci este o condiție de supraviețuire. Dacă nu ești atent la rezultatul final și din perspectivă financiară poți avea idei strălucite, poți fi apreciat pe piață, dar vei muri frumos și unii chiar te vor regreta.

Ce ați fi vrut să știți, dar nu v-a spus nimeni, atunci când ați intrat în lumea antreprenoriatului?

Sunt multe aspecte pe care aș fi vrut să le știu și pe care le-am aflat din cărți ori din discuțiile cu alți antreprenori mai târziu. Cred că este important de știut că atunci când începi pentru prima dată o afacere, mai ales dacă nu ai un buget mare, dacă trăiești practic din ce produci, trebuie să ai din ce trăi, din ce mânca și din ce plăti facturile acasă, pentru că nu vei putea trăi din firmă. Câteva luni bune, chiar ani, în funcție de specific, trebuie să ai o plasă de siguranță existențială astfel încât ceea ce faci cu firma să aibă timpul necesar pentru a dospi, pentru a întoarce încasări. O firmă începe prin a cheltui bani și abia apoi, după un timp, începe să aducă venituri, la început mai mici, iar ceea ce produci în primii ani trebuie să reinvestești, nu să te gândești să-i cheltui pe lucruri personale, de subzistență. Asta poate fi descurajant pentru unii antreprenori la început de drum și, probabil, unul dintre motivele pentru care cele mai multe startup-uri își încetează prea repede activitatea.

O scurtă analiză SWOT a antreprenoriatului românesc.

Scurta mea analiză SWOT este mai curând o percepție bazată pe ceea ce simt din activitatea mea, dar și pe ceea am citit și aflat de la alți antreprenori. Iată pe scurt analiza mea, cu accent pe antreprenoriatul la început de drum:

Oportunități

În general, lipsa, nevoia reprezintă cea mai mare oportunitate. Cu alte cuvinte oportunitățile țin de capacitatea creativă și de ceea ce știi să faci. România are multe domenii în care are nevoie de dezvoltare, iar antreprenorii trebuie să identifice aceste domenii și să creeze în direcția respectivă. Iată câteva exemple de oportunități pe care le văd:

• Dispariția unor job-uri clasice și apariția inteligenței artificiale pe scară largă reprezintă o mare oportunitate în multe domenii, se pot dezvolta diverse aplicații IT, dar pot dispărea și unele job-uri.
• Atragerea de fonduri europene, încă insuficient exploatată și parcă dificil de abordat.

În domeniul trainingului și dezvoltării, pe baza studiilor care spun că în viitorul apropiat diferența competitivă va fi făcută tot mai mult de creativitate și inteligența emoțională, iar asta facem și noi la IDEAL.

Amenințări

Legăturile ”tradiționale” dintre clienți (publici și privați) și companiile multinaționale care fac mai dificilă abordarea de către o firmă mică, la începutul activității, chiar dacă aceasta are produse și servicii de calitate. Aceste firme noi ar trebui să vină cu ceva diferit pentru a atrage atenția.

Puncte forte

Energia creatoare, entuziasmul și dorința cu care noii antreprenori încep business-uri noi sunt adesea motorul care face ca aceștia să reușească.

Ideile noi, creativitatea tinerilor antreprenori reprezintă de asemenea atuuri foarte importante pentru afirmarea antreprenorială.

Posibilitatea de extindere a afacerilor în țările UE și nu numai, precum și accesul la informații, la idei noi sunt surse de inspirație și de suport în dezvoltarea afacerilor la îndemâna oricărui antreprenor.

Puncte slabe

Tendința de a plasa responsabilitatea insuccesului în exterior. Mulți antreprenori spun că ”statul nu ne face” sau ”prea face” sau orice. Alții spun că încă clienții sunt needucați și nu înțeleg anumite necesități pe care respectiva companie le oferă. Toate acestea sunt foarte periculoase pentru că sunt de fapt scuze călduțe pentru propriile limite pe care nu vrem să ni le asumăm. Sunt scuze de tipul terenul era denivelat ori arbitrul nu ne-a acordat o lovitură de la 11 m. Nu spun că uneori nu sunt reale, dar de aici până la insuccesul firmei este o cale lungă unde priceperea ta ca antreprenor, viziunea, acțiunile sunt cele care determină de fapt succesul sau insuccesul.

Dificultatea de atragere și menținere a forței de muncă care s-a accentuat în ultimii ani și care arată că antreprenorii trebuie să-și schimbe modul de raportare față de proprii angajați și să-i transforme spre exemplu în parteneri, în asociați, să-i respecte mai mult, ar trebui să acționeze astfel încât angajații să-și iubească locul de muncă.

De asemenea există un interes scăzut în pregătire și dezvoltare atât pentru antreprenori cât și pentru proprii angajați și care reprezintă un mare pericol. Recent, Eurostat a publicat o statistică a pregătirii adulților cu vârsta între 25-64 ani în anul 2018, unde România este pe ultimul loc în Europa cu 0,9%, sub Bulgaria (cu 2,5%), în timp ce media UE este de peste 11%, iar Suedia, Finlanda și Elveția au în jur de 30%. Procentul României este foarte elocvent, îngrijorător și reprezintă un punct foarte slab cu efecte negative dramatice în viitor dacă nu facem ceva în acest sens.

Barometrul startup-urilor din România arată că mentalitatea și teama de eșec reprezintă principalele piedici pentru cei care ar vrea să pornească o afacere, dar ezită să o facă. Prin urmare, cât de necesară este educația antreprenorială în România? Cum se poate face? Cum vă implicați dvs, ca antreprenor, în educarea noii generații de afaceriști din România?

Acestea sunt întrebări complexe. Sigur că mentalitatea și teama de eșec sunt piedici serioase și tocmai de aceea am convingerea că avem nevoie de educație în general și apoi de educație antreprenorială, avem nevoie de completarea educației primită în școală pentru că, din păcate în anii de școală se cultivă aproape inconștient teama de eșec, dacă ei o notă mai mică părinții și profesorii văd mai mult o problemă în cele 2 puncte până la 10 și nu văd că acel tânăr știe de nota 8 și că oricum notele sunt relative și reprezintă o poză de moment nerelevantă în opinia mea.

Cred că un om nu poate depăși un anumit nivel performanță în niciun domeniu dacă nu se dezvoltă, în ansamblu, ca om. Din păcate, statisticile de mai sus, dar și ceea ce cunosc personal, confirmă că adulții din România studiază prea puțin, iar antreprenorii, managerii, liderii care ar trebui să dea tonul sunt printre cei care își găsesc adesea scuze pentru a nu studia, a nu citi, ba chiar au păreri greșite despre cărți, mulți considerând total eronat că trebuie să învețe doar din propriile experiențe. Cu această mentalitate încep mulți antreprenori, fără să citească, fără să se informeze suficient și la un moment dat, de regulă foarte repede, au probleme care activează subconștientul ce le spune că nu vor reuși, că nu pot, că nu au noroc și că nu sunt capabili. Adică apare mentalitatea fixă și se activează toate acele puncte slabe și amenințări care, de fapt, ar trebui să fie considerate doar puncte de pe traseu, doar semne că trebuie să schimbe ceva, să analizeze mai bine, să se informeze și să înceapă din nou.

Educația antreprenorială se face într-o anumită măsură de către unii întreprinzători, se fac cursuri, seminarii, workshop-uri, dar ține de fiecare antreprenor să își dorească și să caute aceste informații, idei. În prezent implicarea mea în educația antreprenorială este redusă pentru că fiind la începutul antreprenoriatului studiez eu însumi, analizez și lucrez la construcția propriei afaceri. Cu toate acestea, cursurile noastre contribuie din plin prin conținutul lor practic la dezvoltarea unei mentalități flexibile și la identificarea de soluții pentru orice antreprenor prin dezvoltarea abilităților necesare unei gândiri creative și a depășirii obstacolelor etc.

Cum putem schimba paradigma eșecului și să înțelegem noi, românii, ca popor, că greșeala este doar o cale de a învăța și experimenta?

Este mult mai greu să scoți teama de eșec după ce ea a fost temeinic însămânțată și udată ani de zile. De aceea trebuie să începem din școală, iar antreprenorii să sprijine mai mult școala, să ne implicăm mai mult în loc de a critica și vom avea tineri antreprenori cu mai puțină frică de eșec. Putem face asta prin mai multă toleranță față de greșeală, față de eșec din partea tuturor începând cu părinții și profesorii, apoi managerii cu angajații, noi între noi. Vedem cum taxăm zile întregi o greșeală de exprimare, am văzut cum Simona Halep care ne ține acolo sus ca rezultate de ani de zile, atunci când pierde o finală, mulți taxează acel eșec și nu văd performanța în ansamblu. Cred că avem nevoie să înțelegem că noi concurăm cu noi înșine și nu cu ceilalți. Să ne întrebăm și să acționam astfel încât fiecare dintre noi să fie mai bun profesionist și mai tolerant cu fiecare zi. Fiecare antreprenor trebuie să se întrebe ce face azi pentru a fi mai bun mâine.

Care sunt principalele ingrediente ale mentalității de antreprenor? Cum poate fi aceasta promovată mai bine în societate?

Probabil că sunt mai multe ingrediente și nu cred că are cineva proprietatea asupra tuturor, dar cu siguranță sunt unele comune, cum ar fi: să aibă o mentalitate flexibilă, să fie creativ, să aibă abilități de manager, de lider. Conducerea oamenilor nu este un lucru simplu și de aceea de multe ori nu înțelegem de ce angajații nu vor să lucreze cu anumiți șefi și părăsesc anumite afaceri. Iar a citi, a te apleca asupra studiului unor cărți bune, a merge la cursuri, a te consulta cu persoane de la care poți învăța reprezintă abilități ale unor viitori antreprenori de succes. Și nu în ultimul rând, antreprenorii trebuie să fie oameni.

Cred că promovarea în societate a unor antreprenori de la care avem ce învăța este foarte redusă. Sunt anumite întâlniri, acțiuni pe care chiar o anumită bancă le face, dar sunt totuși prea puține. Mass-media ar trebui să promoveze mai intens modelele pozitive.

Cum pot colabora multinaționalele și afacerile antreprenoriale pentru a face societatea românească mai bună?

Greu de spus așa, ca o rețetă. Așa cum am afirmat și la analiza SWOT, deja majoritatea multinaționalelor lucrează cu parteneri de același nivel prin înțelegeri realizate de firmele mamă de care aparțin pentru a-și asigura anumite servicii de care au nevoie, ori și-au clădit anumite parteneriate locale cu firme ce au devenit mari și este mai dificil să pătrunzi ca firmă mică. Dintr-o altă perspectivă, unele corporații multinaționale se implică în anumite proiecte sociale, încearcă să participe la dezvoltarea societății, dar cred că adesea este doar o chestiune de imagine din păcate pe termen scurt. Poate că și statul ar putea gândi diferite strategii în acest sens.

Cum vă păstrați mintea limpede în această lume care lasă impresia că e pe repede-înainte?

Am scris pe blogul meu un articol în care analizez și acest ”pe repede-înainte”, în sensul că ne dorim ca totul să se întâmple foarte repede, aspect care se răsfrânge și în afaceri. Mulți antreprenori nu au răbdare să construiască sănătos, vor ca succesul să vină imediat. În articol am încercat să surprind și de unde vine acest sindrom al vieții trăite în regim SMURD, permanent cu sirena pornită, dar și care sunt efectele negative și ce ar fi bine să schimbăm.

În ce mă privește, încerc să îmbin plăcutul cu utilul, acord timp pasiunilor, timpului liber petrecut cu familia, cititului, călătoriilor chiar dacă firma nu este încă nici pe departe la nivelul la care îmi doresc. Îmi acord timp să admir frumusețea nemărginită a vieții. Este foarte important să nu te iei prea tare în serios și să accepți că unele lucruri se vor ”coace” atunci când le vine timpul, indiferent cât de mult de agiți.

Ce vă motivează? Ce vă inspiră?

Motivația mea este pasiunea pentru training și dezvoltare a oamenilor. Satisfacția participanților care simt că au primit valoare prin interacțiunea cu mine în cadrul cursurilor, workshop-urilor și seminariilor este cel mai bun motivator pentru mine. Este ca un drog, mai vrei să simți acea emoție, acea stare de bucurie a recunoașterii faptului că ai oferit calitate, ai contribuit la evoluția acelor oameni, acelor business-uri. Atunci când, după un timp primești mulțumiri pentru anumite idei, metode, tips-uri care au fost aplicate de către oamenii participanți la cursuri și care au dat rezultate, reprezintă un motiv minunat pentru a merge mai departe, pentru a continua această activitate nobilă dar și care atrage multă responsabilitate. Sigur că banii câștigați au rolul lor, muncești ca să trăiești, dar dacă așezi pe primul plan câștigul ai o problemă, iar în domeniul trainingului și dezvoltării oamenilor este cu atât mai grav dacă faci lucruri doar pentru un câștig material; asta se va simți.

Inspirația vine din multe locuri, important este să-ți dezvolți curiozitatea, să cauți, să descoperi. Inspirația vine chiar de la oameni, de la ceea ce există, din cărți, de pe internet și chiar de la alți colegi de breaslă. În meseria mea trebuie să fii preocupat să fii cu un pas înaintea celor cărora vrei să le livrezi un curs pe o anumită temă, să fii creativ, să îți asumi să aduci chiar tu ca trainer noutatea, originalitatea căci altfel oamenii se pot informa singuri. Accentul în training nu se mai pune pe informație, ci pe experiențele relevante din sala de curs cu care participanții pot pleca acasă și le pot aplica.

Cum ați defini succesul?

Cred că succesul este o percepție și o stare de spirit care îmbracă forme diverse de la om la om. Unii oameni, printre care mă număr și eu, consideră un succes atunci când și-au îndeplinit așa cum și-au propus sarcinile/obiectivele zilei, când au reușit să convingă într-o idee, când ceea ce au realizat a fost apreciat, ori când au obținut o victorie importantă de etapă. Alții pot considera succes doar atunci când câștigă o sumă de bani, succesul este dat doar de rezultatul final – profitul. Pentru mine este important orice mic succes, pentru că un succes mare este precedat de mai multe succese mici obținute în etape și care clădesc în timp o afacere solidă. În plus, îmi place să sărbătoresc succesele pentru că asta mă ține viu, entuziast și mă motivează.

Cum se pot pregăti copiii din ziua de azi pentru piața muncii a viitorului?

Cred că înainte de orice cadrele didactice au nevoie de o pregătire adecvată, o altfel de instruire pentru a fi capabili să facă o schimbare majoră în modul de educație a tinerilor. Einstein spunea că nu poți aștepta rezultate diferite făcând aceleași lucruri. Și nu doar România are o provocare majoră în privința educației, la noi însă pare foarte acută, trăim doar prin vârfuri, prin acele câteva rezultate de excepție, dar avem cel mai mare procent de analfabetism funcțional din UE (peste 40%).

În mod clar tinerii nu pot fi pregătiți pentru viitor prin livrarea excesivă de cunoștințe și nici nu putem ști ce anume va fi necesar căci lumea este în plină schimbare. Și atunci, în opinia mea, educația trebuie centrată pe diversitate și nu pe liniaritate. Sunt de părere că tinerii trebuie să învețe să iubească învățarea, schimbarea, ei au nevoie, spre exemplu, ca pe lângă citire, scriere, matematică să studieze și retorica – o disciplină anterioară apariției cărților, dar tot mai necesară astăzi pentru ca tinerii să poată fi capabili să comunice eficient și să-și transmită ideile. Au nevoie să învețe să dezbată, să le fie stimulată creativitatea, să li se ceară opinia, să lucreze în echipă și să fie fericiți. Este incredibil cât de profunzi pot fi copiii dacă li se crează contextul potrivit.

Mă bucur să cunosc cadre didactice și școli care fac din pregătirea profesorilor și învățătorilor o prioritate. Școala Gimnazială Ferdinand I din București este un model de autoperfecționare, unde în fiecare săptămână cadrele didactice participă la cursuri de mare valoare în țară și în străinătate, studiază modele, aplică. Din păcate, este nevoie de un nucleu mai mare de profesori care încep să aibă o viziune închegată și exersată care să nu mai poată fi ignorată și astfel proiectul de transformare a educației copiilor să intre pe mâna unor profesori care au dobândit experiența și cunoștințele necesare unei schimbări majore.

Apoi, cred că antreprenorii și companiile multinaționale trebuie să se implice și să ajute mai mult școala și profesorii, dacă vor să aibă în viitor o forță de muncă cu o altă atitudine și o altă pregătire. Este simplu să fim agenți constatatori. Trebuie însă să investim mai mult în pregătirea profesorilor, în proiecte de pregătire valoroase în țară și în străinătate.

Noi avem un curs gratuit pentru cadrele didactice, astfel încât aceștia să poată aduce un aer nou în modul de desfășurarea a cursurilor și în dezvoltarea unei mentalități flexibile. Am susținut câteva astfel de cursuri care au fost foarte apreciate și o voi face în continuare în școlile care își doresc. Lansez cu acest prilej provocarea pentru toate companiile și întreprinzătorii să se implice activ concret în susținerea școlii pentru pregătirea cadrelor didactice.

Care este piramida dv de valori?

Demnitatea, pasiunea, autenticitatea, responsabilitatea și recunoștința.

Care este sfatul pe care vă bucurați că NU l-ați urmat?

O întrebare excelentă! Uneori, cei din jurul nostru ne dau sfaturi în interesul lor și nu al nostru. Înainte să plec din armată, șeful meu de atunci, un general, îmi spunea ”Râmâi aici că avem nevoie de tine, de expertiza ta. Vei ajunge general.” Astăzi sunt mai mult de atât, sunt ”magicianul vieții mele” și sunt bucuros că nu am urmat acel sfat. Cumva instinctele noastre știu mai bine pe ce drum ar fi bine să mergem, iar a urma calea antreprenoriatului poate fi o foarte bună alegere.

Ce face un lider să fie un bun lider?

În primul rând, un lider trebuie să nu uite să fie om. Apoi ar fi o lecție pe care am aflat-o de la celebrul John Maxwell și pe care o aplic de foarte mulți ani, respectiv că un lider acționează ca un capac pentru oamenii din echipă. Cu cât capacul este mai jos, cu atât oamenii pe care îi conduce se lovesc de capac ca de un obstacol și nu pot evolua și nici afacerea nu crește. Cu cât capacul este mai sus (adică liderul se dezvoltă permanent), el îi trage în sus și pe oamenii din echipă. Cu alte cuvinte, performanța afacerii este influențată direct de nivelul de creștere a liderului.

Cine v-a fost primul mentor și ce ați învățat de la acesta? Dar cel mai recent?

Primul meu mentor a fost bunicul meu, un om extraordinar, de la care am preluat ceva din darul povestirii, simțul umorului și treaba bine făcută. De la el am aflat pilde importante pe care mi le amintesc și astăzi (pe unele le-am redat în cartea ”Fii Magicianul Vieții Tale!”). Mentorii apar permanent, în viață avem mai muți mentori, unii pe timp scurt, alții pe durată mai lungă, dar important este să-i căutăm și să vrem să învățăm. Am avut parte de câțiva mentori străluciți, îi caut continuu și sunt deschis să învăț. Este foarte real acel citat conform căruia atunci când discipolul este pregătit mentorul apare. De la fiecare curs pe care-l susțin învăț câte ceva de la unii dintre participanți. Învăț de la prieteni și de la iubita mea (care lucrează împreună cu mine).

Nu are importanță vârsta, contează valoarea, ce știe să facă și cum reușește mentorul să transmită o idee astfel încât să te capaciteze și să te inspire. Mentorul este un soi de shortcut către soluții optime și dezvoltare și de aceea cred că orice antreprenor, mai ales la început de drum, are nevoie de cel puțin un mentor care să-i călăuzească pașii.

Ce ați dori să adăugați și nu v-am întrebat?

Antreprenorii, liderii și managerii trebuie să conștientizeze că oamenilor nu le place să fie tratați ca o ”resursă umană”, care este în sine un concept dezolant așezat pe aceeași linie cu celelalte ”resurse” care, nu-i așa, sunt consumabile. Tristă perspectivă ce capătă adesea un contur real pentru mulți antreprenori și lideri…

De asemenea aș vrea să spun tuturor că trăim în epoca sentimentelor și a emoțiilor și că, în viitorul apropiat, competiția va fi câștigată de cei care sunt capabili să ofere angajaților visuri și o viață mai bună. Steve Jobs l-a convins pe directorul de vânzări de la Coca-Cola să vină la Apple spunându-i: ”Vrei să vinzi apă cu bule toată viața sau vrei să vii alături de mine pentru a schimba lumea?”