ADN de antreprenor

Ce curaj, ce nesăbuință, câtă încredere și forță interioară îți trebuie să faci business curat în România. Să parcurgi calea antreprenoriatului, să îți sufleci mânecile și să pășești pe un drum plin de obstacole și, totuși, atât de plin de satisfacții.

Privesc cu o curiozitate nesfârșită această „specie” de oameni numită antreprenori. De ce? Pentru că de opt ani lucrez zi de zi alături de 40 de antreprenori. Fratele meu este unul dintre cei mai cunoscuți antreprenori români, iar lumea aceasta îmi este inevitabil aproape.

Mă confund cu ea, nedrept, deoarece eu am o altă carieră, și anume cea de manager într-un business ce nu-mi aparține.

Inevitabil, am ajuns să mă întreb: ce îi deosebește pe antreprenori, de noi, restul: profesori, manageri, ingineri, tehnicieni, artiști etc.?

Am văzut astfel cum prinde contur, în mintea mea, o credință. Aceea că, pentru mine, succesul în antreprenoriat reprezintă definiția absolută a succesului în carieră. Antreprenorii și medicii sunt, pentru mine, un fel de zei ai vremurilor noastre. Pentru curajul cu care confruntă și modelează realitățile dure și necenzurate – fiecare în felul său – pe care reușesc să le cucerească, să le domine, să le stăpânească.

Atunci și doar atunci, poți afirma cu tărie că ai o carieră de succes. Când ai clădit din nimic, de la zero, ceva ce, sub mâinile și prin mintea ta, a prins contur, a prins aripi și are șanse să atingă orizontul.

Când plătești salarii, când ideile tale devin destinele altora, locurile lor de muncă, casa și masa pentru cei din jur, când drumul tău și drumul companiei pe care ai înființat-o se întrepătrund, cel puțin pentru un timp, într-un dans amețitor, asemenea dervișilor rotitori, până când devin una.

Cât de puțin glorios este însă acest drum. Cele mai mari orgolii nu le-am întâlnit la antreprenori, ci, culmea, par a fi ale unor oameni care conduc afacerile altora. Cei care au în grijă banii altora, pe care îi pierd sau îi înmulțesc, după caz, pe seama cărora își ascut talentele, își clădesc egourile.

Sigur, poți clădi oriunde, căci oamenii cu adevărat sfințesc locul, iar adevăratele „catedrale” și moșteniri sunt cele pe care le construim în sufletul celor pe care îi însoțim și însuflețim în această viață, inclusiv în carieră. Există manageri excepționali, minți luminate, care conduc afaceri impresionante, cresc și călăuzesc echipe mari și au rezultate incredibile.

Cu toate acestea, nu au avut curajul suprem, nu au riscat totul, nu au crezut suficient de mult în ei înșiși sau în ceva mai presus de ei și au ales să nu devină antreprenori. Au rămas suspendați într-o altă ligă. Au păstrat, undeva, o plasă de siguranță, adesea imaginară, chiar și atunci când chinuitor raportează celor mai dure și necruțătoare boarduri.

Marele curaj, marea provocare și măsura ce separă apele este însă decizia de a ocoli turnurile de fildeș, confortul și împărățiile corporației și să iei în piept urcușul anevoios al antreprenoriatului.

Să riști totul și să mergi înainte. Carieră, bani, pentru a clădi și tu, cu propriile puteri, la fel ca cei pentru care ai putea să lucrezi, ceva.

Sau să alegi, încă de la început, să îți fii propriul destin, să inspiri, să modelezi „lutul” realității cu propriile mâini, până se transformă într-un business.

Să fii un creator de lumi pentru tine și pentru alții. Căci asta sunt antreprenorii: creatori de lumi, de universuri.

Ce este, de fapt, acest antreprenoriat? O chemare, o vocație, o superputere, o nebunie, o viziune, un impuls sau o inconștiență?

Am întrebat, am cercetat, am studiat, am analizat și am înțeles că este o chemare, care, fără curaj și fără tenacitate, nu există. Drumul se așterne doar când mergi pe el, că tu, antreprenorul, ești cel care face drumul, nu altfel.

Antreprenorii… Cu adevărat, sunt o altă specie. Ei riscă, în timp ce alții se pun la adăpost. Sunt cei care fac, în timp ce alții speră, amână, ezită, se angajează onorabil în slujba altora. Sunt cei care întorc și celălalt obraz. De mai multe ori, chiar. În antreprenoriat „muști” adesea din țărână, fapt ce te ține treaz, alert, viu, cu picioarele pe pământ.

Plătești salarii, impozite, investești, clădești azi, dărâmi mâine, dai totul și poate primești ceva la schimb. Poate. Dar nu ai putea altfel. Nu există altă cale, nu există altă opțiune.

Știi. Știi exact că poți și vrei. Faci, înduri, cazi, reușești, cazi, te ridici, te scuturi, obosești, nu renunți, o iei de la capăt. Devii. Ești. Ești ceea ce știai că vei fi.

Metaforic, genomul sau ADN-ul de antreprenor poate fi descris ca un fir invizibil țesut din curaj, determinare, viziune și o dorință neobosită de a crea și transforma. Este o arhitectură interioară, un „cod genetic” o perspectiva ce scapă celorlați și o abilitate de a privi lumea, de a arunca zarurile în favoarea ta, și de a construi poduri peste prăpăstii ce par de netrecut. Cele mai multe fiind cele interioare, cum ar fi prăpastia dintre frică si curaj.

Este ca o partitură genetică, pe care unii o au. Extrem de pragmatici și, culmea, cei mai mari visători. Cei care înfăptuiesc vise, nu doar le visează.

---