Ca să reuşeşti trebuie să fii oaia neagră!

Este şi cazul lui Ştefan Liuţe (36 de ani) şi al Adrianei Liuţe (30 de ani). Cei doi tineri soţi au lansat pe piaţă o nouă agenţie de branding: Storience, dovedind că situaţia economică nu ar trebui să fie un impediment pentru cei care doresc să devină antreprenori.

De la visul de a deveni balerină la antreprenor

Adriana Liuţe are nouă ani de experienţă în comunicare, atât în agenţie (branding), cât şi în mediul corporativ (comunicare internă şi marketing, la nivel naţional şi european), dar şi în presă (jurnalism de afaceri). Tânăra a absolvit Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii din Bucureşti în 2004 şi are un Master la aceeaşi facultate. A făcut consultanţă de brand şi comunicare pentru companii precum Ursus Breweries, Lafarge, Dacia Automobile, Renault, Walmark, ARCA, Sonoro, Zipper.

Însă, drumul până la antreprenoriat a fost unul lung şi anevoios. Când era la grădiniţă, Adriana îşi dorea să devină balerină, apoi gimnastă – a şi practicat acest sport pentru câţiva ani. Prin clasa a V-a a avut un nou vis: să ajungă arheolog. O nouă schimbare de direcţie a avut loc la finalul şcolii generale. „Când am ajuns să dau examenul de admitere la liceu nu ştiam dacă să mă îndrept către informatică sau către limbi străine. Am ales franceză-engleză.“ Însă, cu un an înainte de absolvirea liceului, şi-a dat seama că, de fapt, vrea să facă Jurnalism. „Când aveam 16 ani, am fost cooptată la diverse emisiuni, am lucrat acolo vreo opt-zece luni, în regim part-time. Apoi s-a deschis un post local de radio. Mi s-a făcut o ofertă interesantă şi am acceptat-o. Redacţia era mai mare şi aveam multe lucruri de învăţat. Am rămas în acel loc un an şi jumătate până am terminat liceul“, îşi aminteşte cu nostalgie tânăra.

Aşa a prins gust pentru acest domeniu şi s-a decis să dea la Facultatea de Jurnalism. La finalul acestor studii a lucrat doi ani în presa scrisă, realizând numeroase articole în domeniul resurselor umane.

Însă, cariera sa avea să-şi schimbe iarăşi direcţia. „Am fost la un inteviu cu un director de resurse umane pentru un material care urma să apară în publicaţia unde semnam. La sfârşitul acestuia, directorul respectiv m-a întrebat dacă nu cumva vreau să vin şi eu la un interviu pentru că ei îşi contruiesc echipa de HR.“, povesteşte tânăra despre cum a ajuns în Genpact. Aici a şi rămas timp de patru ani, perioadă în care s-a ocupat de comunicarea internă şi externă, marketing şi CSR pentru toată Europa. „Acolo eram un fel de one-man-show. Nu aveam o echipă în jurul meu şi îmi doream foarte mult acest lucru. Nu am făcut mutarea pentru bani, nu am plecat pe niciun post pe un salariu mai mare, măririle pe care le-am primit au fost în cadrul jobului respectiv“, afirmă ea cu tărie. După Genpact, a urmat Grapefruit, agenţie de branding. „Îmi doream de mult timp să lucrez într-o agenţie de branding, fiind cu Ştefan am învăţat multe despre acest domeniu. Doi ani de zile am făcut o echipă foarte bună, deci nu ne înţelegem bine doar la nivel personal, ci şi profesional. Nu mă văd lucrând fără el. Sunt persoane care consideră că nu se poate lucra cu partenerul de viaţă. Mulţi sceptici mi-au spus la început că o să ne certăm, că o să fie foarte greu, şi nu a fost deloc aşa.“, mai spune ea.

De la medicină la antreprenoriat

Ştefan Liuţe are 13 ani de experienţă în consultanţă de brand şi a (re)construit sau comunicat branduri precum Antibiotice, Banca Transilvania, Dacia Automobile, E.ON, Zarea, Ţuca Zbârcea Şi Asociaţii, UPC, Connex (Vodafone), Transavia, Heidi, Lafarge, Delaco, Alevia, Vinexport, Zipper, ARCA… Este absolvent de Medicină şi are un Master în Comunicare şi Relaţii Publice de la SNSPA. Ştefan vorbeşte frecvent la evenimente locale şi internaţionale şi face parte din juriile competiţiilor de profil din România şi străinătate. În acest an, el a fost primul şi singurul român invitat în juriul competiţiei internaţionale de branding Transform Awards de la Londra.

Când era mic nu-şi dorea decât să se dea cu bicicleta şi să mănânce zarzăre. Ăsta a fost o mare perioadă idealul vieţii lui, pe care l-a şi trăit foarte mulţi ani. După aceea, pentru că i-a plăcut fizica şi chimia – a şi participat la numeroase olimpiade, tatăl lui ar fi vrut să dea la Drept, iar mama lui la Economie, dar el a optat pentru Medicină. „Am stat prin spitale şi chiar mi-a plăcut! Dacă aş fi profesat în domeniu, aş fi făcut Medicina Nucleară. Ceea ce am învăţat în anii de studiu îmi este foarte util în business pentru că ajungi să cunoşti oamenii de dedesupt, practric te uiţi «sub capotă». Nu mă văd profesând, însă această experienţă m-a ajutat foarte, foarte tare. Am acumulat multă experienţă, probabil cea mai multă din România în branding care are de-a face cu domeniul larg al îngrijirii sănătăţii, de la companii producătoare de medicamente la companii gen suplimente nutritive, clinici, farmacii, pentru că ştiu foarte bine domeniul şi pot să relaţionez uşor cu medicii şi cu farmaciştii“, crede el.

Antreprenorul nu a profesat niciodată pentru că deja începuse prima afacere împreună cu alţi doi colegi – Grapefruit. A făcut branding în această agenţie până anul acesta, când a continuat să facă acelaşi lucru la Storience.

Provine dintr-o familie de profesori, iar din 2007 „chinuie“ studenţi la un masterat al Universităţii Bucureşti. „Predau ceea ce fac, nimic altceva, managementul strategic al brandului. Studenţii vin la curs, ceea ce e un semn bun, îmi place această profesie.

„Nu am simţit niciodată că m-am dus la serviciu, şi asta valorează o grămadă de bani!“

Cei doi soţi au ales calea antreprenoriatului pentru că şi-au dorit o disponibilitate mai mare de a face lucrurile aşa cum îşi doresc. „În plus, eu nu cunosc altă cale! Încă din timpul studenţiei am fost implicat în Grapefruit, iar după ce am plecat din această agenţie am dat viaţă poveştii Storience. Însă altceva este cu adevărat important şi anume faptul că am făcut întodeauna ceea ce mi-a plăcut, nu am simţit niciodată că m-am dus la serviciu, nici măcar o zi în toţi aceşti ani, şi asta valorează o grămadă de bani!“, spune cu mândrie tânărul antreprenor.

Întrebaţi dacă nu cumva s-au pripit cu startul Storience ţinând cont că suntem în plină criză economică mondială, iar foarte multe firme şi-au pus lacătul pe uşă, amândoi s-au arătat extrem de siguri de pasul pe care l-au făcut şi sunt convinşi că momentul ales a fost unul excelent. „Cine ştie câţi ani de criză vor fi de acum încolo?! Nu trebuie să aştepţi să vină alte vremuri mai bune, ca să pui bazele unui business pentru că poate trece şi viaţa, iar situaţia economică din lume să rămână exact la fel. Ne-am propus anul acesta să avem zece clienţi. În nici două luni de la înfiinţarea afacerii avem deja opt. Asta înseamnă că am avut un start excelent şi că această criză nu ne-a afectat deloc!“, afirmă Adriana.

Cei doi soţi au şi foarte mult timp liber de când sunt antreprenori. „Eu practic sunt mereu liber, asta din 1999“, spune Ştefan.

„Ca să reuşeşti trebuie să fii oaia neagră“

În ceea ce priveşte viitorul firmei, cei doi antreprenori nu şi-au făcut foarte multe planuri. „Este destul de greu să ne gândim ce vom face în viitor, mai ales că vorbim de domeniul consultanţei. Azi poate să apară un client, mâine trei sau poate niciunul“, explică Adriana. „Pe de altă parte, ce ne interesează pe noi foarte tare este să-i facem pe clienţi să zică oau! Banii sunt importanţi. Toată lumea se gândeşte că trebuie să fie fie viabil economic, să fie antreprenorial, însă banii o să vină cu siguranţă dacă oamenii o să zică oau! Asta e cheia succesului“, adaugă Ştefan.

Vârsta nu are nicio importanţă în antreprenoriat. Poţi să ai 20 de ani sau 80, nu are nicio importanţă. „Sunt mulţi care spun că dacă ai 60 de ani eşti expirat sau dacă ai 20 eşti prea tânăr. Wrong! Însă, ca să reuşeşti pe acest drum, trebuie să fii oaia neagră dintr-un grup, să nu faci parte din turmă şi să nu faci ce zic ceilalţi. Dacă urmezi regulile şi normele, ajungi ca ceilalţi. Trebuie să spui nu, să încerci şi, dacă şansele sunt mici, să nu renunţi, chiar dacă ai eşuat de două, trei, patru ori. La americani este o chestie foarte importantă să eşuezi, iar dacă asta nu se întâmplă, e spooky şi eşti privit cu suspiciune şi suspectat că ai trişat. Mai ai nevoie de o doză de încredere în sine care vine din acceptarea ta aşa cum eşti, de către tine însuţi. Ai părţi bune, ai părţi rele, nimeni nu e perfect, fie el antreprenor sau popă“, oferă Ştefan câteva tipsuri care pot ajuta o persoană dornică să devină antreprenor de succes.

Bad news: nu există reţeta succesului!

Cei doi tineri susţin că momentul ideal pentru începerea unui business este atunci când simţi că trebuie să faci acest lucru. Iar ca şansele de reuşită să crească, este bine să te focusezi pe ceea ce ştii deja să faci foarte bine. „Ştiu numeroşi oameni care îşi doresc foarte tare să devină antreprenori, aşa cum foarte mulţi îşi doresc să devină manageri. Însă nu ştiu în ce domeniu. Şi în antreprenoriat e la fel ca în management. Vrei să conduci oameni? Foarte bine! Dar făcând ce anume? Acel ceva este musai să-l stăpâneşti foarte bine. Iar dacă nu ştii nimic, să-ţi propui să ştii şi să investeşti timp şi energie în zona respectivă“, spune Adriana. „Trebuie să ştii să faci ceva! Dacă nu ai măturat niciodată, nu poţi să ajungi şef la McDonald’s. Ca să ai şansă de izbândă în business, trebuie să-ţi alegi o felie pe care o cunoşti foarte bine“, este de părere Ştefan, care dincolo de aceste lucruri nu crede că există şabloane universal aplicabile. „Poţi să fii vizionar sau oportunist, şi au mers şi un model, şi celălalt, poţi să fii eclectic şi să ştii multe din toate sau să fii focusat-nişat şi să cunoşti doar un domeniu. Pot funcţiona toate acestea! Poţi să reuşeşti şi aşa! Nu există reţeta succesului, o reţetă care funcţionează la cineva e posibil să nu mai funcţioneze la altă persoană. Sunt oameni care iubesc să interacţioneze cu alţii şi în asta constă succesul lor, că leagă, se conectează. Alţii sunt nişte sociopaţi – genii tehnice – şi fac nişte lucruri care ne fac tuturor viaţa mai uşoară şi ne scot din sărăcie, nevoi boală, necaz… le folosim cu toţii!“, adaugă el.

Adriana este de părere că sunt două feluri de succes. Unul care se bazează pe o pasiune de care te ţii cu dinţii şi mergi înainte pe drumul pe care ţi l-ai ales, şi mai există succesul de circumstanţă: omul potrivit, la locul potrivit.

Mentorii nu sunt neapărat nişte somităţi!

Un rol-cheie în formarea unui antreprenor îl au mentorii.

În cazul Adrianei, mentorii ei sunt persoane cu care a interacţionat direct. De exemplu, unul dintre ei este un profesor. „Acesta era foarte critic cu elevii săi, ceea ce ne făcea să credem că ne detesta cumplit. La finalul cursurilor, i-am cerut un feedback şi l-am întrebat dacă am vreo şansă în domeniul ales, dacă are vreun rost să mă zbat pentru vreun post în această arie. Mi-a spus că da, ba mai mult, că mă număram în top 3 studenţi preferaţi. M-a şi recomandat la un internship. Eu apreciez foarte mult oamenii critici pentru că am învăţat enorm de la ei“, susţine Adriana. O altă persoană care a influenţat foarte mult a fost o specialistă experimentată care lucra în Coca-Cola şi selecta CEO la nivel global pentru ei. „Ea m-a încurajat să trec din presă în domeniul comunicării în multinaţionale. După aceea, a fost şefa mea pe când eram manager de marketing în Genpact. Originară din SUA, care predă la Standford – Marketing, cu multă experienţă, o femeie foarte puternică care a făcut multe chestii… de la pilotat elicoptere la schiat, predat, director de marketing într-o multinaţională cu 60.000 de oameni. Avea foarte multă răbdare să te înveţe, avea mereu ceva bun de spus, şi, deşi target-urile erau foarte dure, nu era genul să dea cu biciul“, povesteşte Adriana.

În cazul lui Ştefan, au existat mai multe persoane care l-au influenţat de-a lungul vieţii. „Nu sunt somităţi cei care şi-au lăsat amprenta în personalitatea mea! Dar şi de la oameni simpli ai foarte multe de învăţat, îţi schimbă viaţa după ce interacţionezi cu ei. Un astfel de om a fost pentru mine bunica mea! Ea a făcut doar jumătate de clasa întâi, are 96 de ani, a făcut doi copii, a avut doi soţi, unul dintre ei a murit în război, şi-a trăit două treimi din viaţă ca văduvă şi toată lumea care o cunoaşte o vede o femeie veselă, optimistă, glumeaţă. O femeie care i-a bucurat pe toţi, cu toate că a avut o viaţă foarte grea. Să treci senin printr-o viaţă ca a ei şi să rămâi întreg la cap e foarte greu, aproape imposibil. Şi e un om simplu care nu citeşte decât cărţile de la biserică şi toată viaţa a muncit pământul“, conchide Ştefan.

Articol preluat din Revista Cariere de septembrie. Pentru detalii legate de abonare, click aici