Changemakerii împărtășesc aceleași valori: solidaritate și binele comun (VIII)
Cine sunt inovatorii sociali de top ai lumii și ai României și cum au reușit să scaleze inovații sociale care au generat schimbări sociale ce au transformat lumea în bine? Am invitat în această dezbatere inovatori sociali autohtoni care identifică probleme românești în domeniul educației, sănătății, mediului, agriculturii, incluziunii sociale și contribuie la integrarea lor în antreprenoriate sociale de succes. Dar și antreprenori sociali excepționali, înzestrați cu mentalitate antreprenorială, care reușesc să răspundă celor mai mari preocupări sociale ale momentului prin soluții inovatoare și practice. Exemplele lor personale pot reda speranța și încuraja acțiunea.
Într-o țară în care voluntariatul a fost asociat decenii la rând cu munca patriotică „la impuse”, iar simțul civic a fost atribuit cu dispreț „fraierilor”, există oameni care vor să redea activismului civic românesc demnitatea inițială și sensurile deturnate de anii comunismului și ai tranziției haotice. Cu ei, putem reactiva simțul civic atrofiat al românilor fiindcă ei înșiși sunt agenți ai schimbării în comunitățile în care trăiesc. Agenți credibili care încep pe cont propriu și ulterior se organizează în asociații sau antreprenoriate sociale. Atitudini de viață care ulterior se transformă în profesii. Cu care nu am fost obișnuiți, dar care sunt pe harta meseriilor viitorului. Inovatori sociali, formatori sociali, manageri sociali, antreprenori sociali. Care creează ecosisteme pentru schimbare socială. Un fel de „industrie a binelui” care suplinește ceea ce nu funcționează acum în România. Și care ar putea fi salvarea din actualul haos.
Cu ei am vorbit despre trăsăturile de bază ale unui agent al schimbării, despre aptitudini înnăscute și calități cultivate ale acestuia, despre diferențele de nuanță dintre activismul civic, inovația socială și CSR, despre educația civică în școală ca mod de cultivare a simțului civic și felul în care un inovator social poate să schimbe destinul unei comunități, la nivel micro, și implicit, al unei țări, la nivel macro.
În ultima parte a serialului nostru pe tema inovației sociale ne vorbește Irina Sorescu – antreprenor social, fondatoarea brutăriei MamaPan.
Un agent al schimbării vede unde există o nevoie neacoperită și un potențial de dezvoltare, gândește soluții concrete, adesea creative și atrage lângă el oameni și resurse care să-l ajute să înceapă procesul de schimbare. Pentru că nevoile sunt diferite în fiecare colț al lumii, metodele prin care poți schimba lucrurile sunt diferite și atunci agenții schimbării arată diferit, deși în esență fac toți același lucru și împărtășesc aceleași valori: solidaritate și bine comun. Să fii un agent al schimbării cred că ține de structura interioară a individului, pentru că ai nevoie de curaj și o abordare anume a riscului. Contextul te poate împinge să acționezi într-un moment sau altul, însă doar unii aleg să acționeze.
Faptul că trăim într-o epocă atât de dinamică și schimbările au loc într-un ritm amețitor în toate aspectele vieții arată că numărul agenților de schimbare este din ce în ce mai mare, vin din zone tot mai diferite și reușesc să găsească tot mai multe puncte în care să se conecteze, astfel încât soluțiile lor nu rezolvă doar o problemă singulară, ci mai multe probleme deodată, iar o contribuție semnificativă în această direcție o are tehnologia informației.
De aceea, poți produce schimbare indiferent de locul în care profesezi și trăiești. Poate că lucrând într-un ONG o poți face mai ușor pentru că este un mediu de lucru mai flexibil, care îți permite să testezi, să experimentezi, însă, în același timp, aici ai limitări de natură financiară. Pe de altă parte, foarte multe dintre structurile antreprenoriale mici și medii mizează pe inovație pentru că ritmul în care piața evoluează nu le permite să rămână în viață dacă nu se adaptează permanent. Dacă lucrezi într-o organizație de tip corporatist, poți produce schimbare, e mai complicat să-i demonstrezi beneficiile, însă, dacă acolo există o cultură organizațională care încurajează inovația, poți obține sprijin la nivel intern. Chiar și într-o instituție publică, considerată a fi tipul de organizație birocratică și conservatoare, poți determina schimbare, iar efectele sunt la scară mare, pentru că aici vorbim despre politici publice care afectează categorii largi de populație. Și, desigur, poți produce schimbare și fiind în afara unei structuri formale, ca parte a unui grup de oameni care au o inițiativă civică la un moment dat.
Inovație socială înseamnă să găsești și să pui în practică soluții creative, produse sau servicii, care să contribuie la rezolvarea unei probleme sociale, fie că vorbim despre soluții pentru locuire, educație, sănătate, piața muncii, aducând împreună organizații și indivizi.
Activismul civic este o parte din inovația socială, o metodă de a pune în practică inovația socială, pentru că ceea ce facem prin activism civic este ca, din poziția noastră de cetățeni, să forțăm, să accelerăm o schimbare într-o zonă din societate care nu mai răspunde nevoilor pe care le avem. Atunci când participăm la proteste sau scriem sesizări către instituții ale statului facem activism civic pentru că ne dorim să se schimbe ceva.
CSR-ul este una dintre modalitățile prin care companiile susțin inovația socială, finanțând proiecte ale unor ONG-uri sau implicând angajații în actitivăți de voluntariat. Multe dintre inițiativele inovatoare din România au fost susținute prin programe de CSR, inclusiv unul dintre primele programe care au susținut înființarea de întreprinderi sociale sau multe dintre proiectele de mediu: împăduriri, amenajarea de grădini urbane, bike sharing-ul, valorificarea deșeurilor într-un mod creativ.
Simțul civic se învață în fiecare clipă, ca stil de viață, din modele. Dacă școala ar fi permanent un spațiu de cultivare a simțului civic, care să încurajeze implicarea, diversitatea, voluntariatul pentru anumite cauze, atunci am putea spune că este un aliat semnificativ în educarea unor cetățeni responsabili.
În general, inovațiile sociale încep la nivel micro și, da, fără discuție, chiar schimbă destinul comunităților. Avem exemple de ferme ecologice în care lucrează persoane din categorii vulnerabile sau inițiative care valorifică meșteșugurile, avem cafenele, restaurante, magazine care au creat în jurul lor comunități de oameni preocupați de consumul responsabil. Există inclusiv programe care ajută inițiativele care au dat rezultate să poată să scaleze, la nivel național sau chiar internațional. Dacă sunt modele de succes, aceste tipuri de inițiative pot produce schimbări și la nivel macro, cu condiția să fie asumate ca politici publice.
Să faci antreprenoriat social în România înseamnă să oferi locuri de muncă decente unor persoane care altfel și-ar găsi sau și-ar păstra cu greu un loc de muncă, persoane aparținând unor grupuri vulnerabile, dar în același timp să le oferi clienților produse sau servicii de calitate, pentru că altfel nu ai șanse să reziști în piață. În România, înseamnă să faci toate acestea în absența oricăror politici publice de susținere, fie că vorbim de contracte rezervate pentru întreprinderi sociale la achizițiile din bani publici, fie că vorbim de facilități fiscale sau orice alt tip de sprijin pe care îl regăsim în alte țări europene.
Acesta este ultimul material din seria de opt articole pe tema inovației sociale.
Citește și:
Fiecare dintre noi poate fi un changemaker (I)
Inovația socială poate să schimbe destinul unei comunități (II)
Ce poate rezolva antreprenoriatul social în România (III)
Un agent al schimbării iese din rând și își creează propriul rând (IV)
Agentul schimbării este un fel de James Bond al vremurilor noastre (V)
Să fii un agent al schimbării se învață, se cultivă (VI)
Inovația socială în era AI (VII)
Articol preluat din numărul 253/decembrie 2018 – ianuarie 2019 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.