Fost corporatist, în prezent antreprenor. Marius Ionescu: ”Avem timp pentru toate. Important e să ne înțelegem pe noi înșine!”

Marius Ionescu a studiat teatrul și apoi pedagogia Waldorf, ambele în Stuttgart, Germania. Pe urmă s-a întors în țară și a fost doi ani profesor la Liceul Waldorf din Timișoara. În 2006 a intrat în lumea corporatistă, de unde a ieșit în 2017, când a început proiectul Casa cu ARTe.

În corporație a început de jos, de la casca de call center, timp de câteva luni, urcând apoi pe scara ierarhică. A devenit trainer, iar din 2010 a fost manager la Oracle, coordonând echipe pentru piața din Germania, apoi pe Europa de Est, trecând la toată regiunea Africii. Ultimii doi ani din lumea corporatistă i-a petrecut la Schneider Electric, conducând o echipa de suport ce deservea Elveției și Austriei.

În paralel cu jobul din corporație, el nu și-a abandonat formarea inițială și, de câte ori a avut ocazia și timpul necesar, a jucat teatru și a predat cursuri de comunicare și retorică (public speaking) pentru adulți.

CÂND ARTA SE ÎNTÂLNEȘTE CU BUSINESS-UL

Proiectul Casa cu ARTe este un centru de întâlnire multicultural pentru adulți și copii, unde sunt susținute cursuri de artă (pictură, muzică, teatru), limbi străine (germană și franceză), comunicare și public speaking, dezvoltare personală , conferințe, prelegeri și seminarii cu teme din diferite domenii.

”Scopul acestui proiect este de a dezvolta sensibilitatea artistică a oamenilor, de a promova arta în general, ca mod de viața, fără a o separa de celelalte domenii. Orice cursant, indiferent de vârstă și virtuozitate, va putea să experimenteze și să combine transdisciplinar artele, să-și descopere și dezvolte calitățile individuale și să pornească noi impulsuri. Câștigând perspective noi, prin studiul artei realizezi ca poți construi lumi întregi acolo unde ieri ți se părea că nu mai e nimic de făcut. În lumea modernă, care te împinge la rezultate imediate și răspunsuri pripite, noi oferim tihna drumului. Nu ce?-ul este important în artă, ci răspunsul individual la cum?”, spune Marius Ionescu pentru Revista CARIERE.

El a dezvoltat proiectul alături de soția lui, Marion Saliba (cetățean francez), și ea fost manager în multinațională, în prezent profesor și asociat la Casa cu ARte, care își are sediul în București.

”Aveam ideea proiectului de ani buni. Am lucrat în cadrul unui proiect asemănător în Germania, știam câtă satisfacție poate să aducă și pentru clienți și pentru antreprenor, îi știam forța și mi-l doream… însă nu am îndrăznit mai devreme. Eram conștient că îmi trebuie maturitate , că nu-l pot face de unul singur, că îmbinarea dintre artistic și business e una fragilă – căci necesită și sensibilitate, dar și multă luciditate antreprenorială. Experiența din corporație m-a ajutat să înțeleg mai bine ce aveam de îmbunătățit la mine și care sunt pașii de urmat”, mărturisește Marius Ionescu.

Însă dacă nu ești atent, în multinațională te poți alege și cu câteva ”cadouri” care-ți dăunează dezvoltării tale pe termen lung. Unul dintre ele este confortul dobândit timpuriu, spune Marius Ionescu, adică ”umbrela de siguranță pe care o deschide corporația pentru tine în situațiile critice, porțile larg deschise ale băncilor care-ți oferă credite tentante, siguranța financiară, călătoriile, clubul de fitness, asigurarea privată, cafeluța, ceaiul și mierea care te așteaptă în fiecare dimineață… cu alte cuvinte, primești un confort interior sporit de care îți e greu spre imposibil să te mai desprinzi”.

Prin urmare, ca tânăr antreprenor, cu forțe proprii, ți-e imposibil să-l reconstruiești imediat, iar tu știi asta și atunci începi să bați în retragere, apar fricile, teama de eșec și de a pierde definitiv acest confort. ”Metroul spre Pipera e plin de posibili antreprenori, unii chiar bine pregătiți, dar care nu depășesc această barieră a confortului deși își doresc să o facă. Le lipsește acel impuls, acel brânci care să-i treacă pragul de la corporație la antreprenoriat. Ei rămân ani buni sub pătura generoasă a corporației așteptând să vina momentul ideal”, continuă Marius Ionescu.

În cazul său, imboldul a venit de la soția sa, care i-a zis într-o zi: ”Marius, ce mai aștepți, momentul e deja aici, vrei să scrie pe el că ăsta e?”. Mărturisește că atunci s-a trezit brusc și a realizat că viața nu-ți dăruiește timpul cu etichete pe clipe și mail de confirmare. Astfel, în 2017, a plecat împreună cu soția lui pe drumul antreprenoriatului.

LECȚII DIN CORPORAȚIE

Privind retrospectiv, cu mintea de acum, el își dă seama că munca în corporație te aduce cu picioarele pe pământ, te structurează și te învață să nu vezi norișori roz la tot pasul. ”Până să lucrez în corporație, eu am activat doar în domeniul artistic sau în cel umanist, eram vraiște la planificare, organizare sau administrare de buget. Nici acum nu strălucesc, dar în corporație e un mod de viață, vrei nu vrei, îl deprinzi măcar la un nivel mulțumitor. Riscul e să te afunzi în el și să nu mai vezi norișori roz deloc, ceea ce – trebuie să recunoaștem – ar face viața mai tristă”, explică antreprenorul.

EDUCAȚIA ANTREPRENORIALĂ ESTE MAI MULT DECÂT NECESARĂ

Barometrul startup-urilor din România, lansat în 2019, arată că mentalitatea și teama de eșec reprezintă principalele piedici pentru cei care ar vrea să pornească o afacere însă ezită să o facă. Prin urmare, cât de necesară este educația antreprenorială în România? ”Dacă aș avea putere de decizie aș forța cât aș putea de mult dezvoltarea programelor de educație pentru antreprenori. Dacă nu ai în piață activi, într-un număr covârșitor, antreprenori bine educați, atunci riști să-i pierzi timpuriu și pe puținii care mai sunt, dar și pe posibilii lor succesori”, susține Marius Ionescu.

El se dă pe sine ca exemplu. În generația lui, adică cei care au acum 40-50 de ani și au copilărit în orașele mici, încă se mai resimte un soi de repulsie față de ideea de antreprenoriat. Văzut prin ochii copilului de atunci, antreprenorul local din anii ’90 era cineva cu ”mentalitate de jupân atotputernic, care nu-și plătea angajatul la timp sau îl plătea mizer și la negru, plătea furnizorilor când putea, uneori (prea des) îl auzeai vorbind jignitor, arogant sau discriminator și cu clienții și cu angajații”. Bineînțeles că erau și excepții, !dar jupânii erau într-un număr așa mare că-i acopereau de tot pe cei mai cuminți, îi asfixiau; normal că dorința mea era să fug cât mai departe …”

Prin urmare, el și cei ca el nu au avut acces la o educație antreprenorială, la exemple de leadership sau management. Nu aveau modele reale, mentori de la care puteau învăța, nu existau cărți, cursuri, emisiuni la TV, nu existau nici măcar citatele inspiraționale; ei se raportau doar la ce vedeau în jurul lor. După spusele lui Marius Ionescu, era vorba de haiducie, de corupție generalizată și haos. ”Chiar și acum mai vedem reminescențe ale comportamentului de jupân în afacerile românești. De noi depinde să schimbam ceva, iar schimbarea vine și de jos, și de la vârf”, crede acesta.

Cum se poate face asta? ”Să îndrăznești să oferi ceea ce ai de oferit și să te convingi că ceea ce oferi face lumea mai bună. Să știi unde vrei să ajungi și să știi să te odihnești când drumul e prea lung până acolo. Să spargi bariere și șabloane de gândire. Să înțelegi că banii care-i primești de la client pentru un produs sau un serviciu nu sunt doar o contravaloare a ceea ce au primit ci însemnă și bravo, îmi place ceea ce faci, continuă! și sunt o investiție în tine și în impulsul tău. Iar dacă cineva investește în tine, nu-l dezamăgi!”, crede Marius Ionescu.

CINE SE AFLĂ LA EXTREME? CEI CĂRORA LE E TEAMĂ DE EȘEC ȘI CEI CARE SE ARUNCĂ CU CAPUL ÎNAINTE IAR ȘI IAR

Din fericire, paradigma eșecului începe să se schimbe, în special cei tineri înțeleg că greșeala este doar o cale de a învăța și experimenta. Tot mai mulți înțeleg că eșecul e doar lecția care te apropie de succes, dacă o înveți cum trebuie. Noi, ca popor, nu ne mai speriem de eșec așa ușor.

Însă Marius Ionescu observă apariția unui un alt fenomen îngrijorător, al antreprenorilor sau managerilor care ”se aruncă cu capul înainte cu o inconștiență fantastică, fără nicio urmă de frică, fără responsabilitate, fără cunoștințe și o fac așa de repede că nici nu mai apuci să le întinzi plasa de siguranță”. Cu alte cuvinte, cei care se aruncă în extrema cealaltă.

Mai grav e atunci când aceștia nu învață nimic din eșec, iar cu următoarea ocazie se vor arunca în prăpastie cu și mai mult entuziasm, eventual împingând și pe alții în abisul său. ”Am avut colegi tineri care au pornit afaceri doar pentru că au văzut un tutorial pe net sau coadă la un produs cool. Și-au luat credite mari, și-au dat demisia și în 4-5 luni băteau iar la porțile multinaționalei. Și n-au învățat nimic. Nu au venit ca să adune experiență, nu ca să tragă concluzii …ci ca să facă 3 luni vechime și banca să le mai dea un alt credit. Pe care îl vor da pe un alt tutorial. În România nu avem doar o problemă de educație antreprenorială, avem o problemă de educație în general”, spune Marius Ionescu.

Prin urmare, este nevoie să sădim niște semințe din care să dea rod sănătos, iar el încearcă acest lucru prin proiectul său.

CUM POT COLABORA MULTINAȚIONALELE ȘI AFACERILE ANTREPRENORIALE PENTRU A FACE SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ MAI BUNĂ?

Chiar dacă ar fi de dorit să se întâmple, corporațiile nu au ca prim scop dezvoltarea societății unei țări sau a alteia; ele își mișcă business-ul strict după interesul și regulile lor globale, după cum spune Marius Ionescu. Dar nici nu vor neglija acest aspect și vor investi punctual unde simt că pot obține valoare adăugată. Câteva lucruri se pot face, dar nu vor veni de la sine. Tocmai de aceea toți actorii trebuie să își dea mâna și să lucreze împreună.

”De exemplu împreună cu statul român să introducem și să implementăm modelul francez unde, un angajat are voie, o singură dată, să-și ia un an de zile concediu fără plată pentru a-și crea un business. La vedere, nu ascuns – cu concedii medicale și alte tertipuri cum vedem adesea pe la noi. Unele companii le oferă chiar și programe de formare, în afara orelor de serviciu, unde doritorii pot învăța noțiuni de bază, unde-și pot testa idei și aptitudini”, explic Marius Ionescu.

Câștigă statul, corporația și antreprenoriatul de aici? Definitiv, da. ”De obicei, acești oameni se îndreaptă spre dezvoltarea de produse sau servicii care deservesc compania din care au făcut parte și pe care o cunosc bine, iar dacă reușesc în inițiativa lor, devin un partener de încredere al fostului angajator. Compania își acoperă smart o necesitate, antreprenorul își urmează visul, statul câștigă și el. Dacă eșuează în demersul său, angajatul se întoarce la birou”, explică antreprenorul.

Cu o asemenea inițiativă, dacă se creează cadrul legal, Marius Ionescu crede că în 2-3 ani putem avea și în România un mic boom al antreprenoriatului pe această zonă, de care am profita toți. Totuși, asemenea reguli trebuie introduse cu mare atenție.

”IMPORTANT ESTE SĂ NE ÎNȚELEGEM PE NOI ÎNȘINE”

L-am întrebat cum își păstrează mintea limpede în această lume care lasă impresia că e pe repede-înainte. ”Ați spus bine, lasă impresia. Lumea asta o facem noi, nu vin extratereștrii să ne alerge, dacă e pe repede-înainte înseamnă că și noi suntem pe repede-înainte. Avem timp pentru toate, așa cum bine spunea Octavian Paler. Important e să ne înțelegem pe noi înșine”, spune antreprenorul.

Pentru el, familia e cel mai important refugiu. Are trei copii de vârste diferite care-i dau putere și inspirație, dar îl și pun la colț (”dezarmant de direct”) atunci când sare calul. ”În rest, în micul meu univers, acolo unde sunt doar eu cu mine, scriu poezie, jurnal sau ce-mi mai trece prin cap”, adaugă acesta.

CE ÎNSEAMNĂ SĂ AI SUCCES ÎN AFACERI

Marius Ionescu descrie foarte frumos acest lucru. ”Succesul în antreprenoriat nu e un scop de sine stătător, ci bonusul strădaniei noastre într-o direcție sau alta. Ca orice bonus, e variabil, e mai mare sau mai mic, uneori poate să lipsească, alteori să devină copleșitor”, dar și momentele în care cursanții îi felicită pentru treaba pe care o fac.

Lui Marius Ionescu îi place să lucreze cu oamenii și este fascinat de lucrurile pe care le învățăm și le clădim ÎMPREUNĂ. ”Lumea asta mare, tehnologizată sau nu, cu bune și cu rele, cu valori, cu obiceiuri, cu interese care diferă uimitor de mult de la un loc la altul îmi dă speranța că omul viitorului va fi mai bun ca cel de astăzi și asta îmi da forța să trăiesc frumos”, punctează antreprenorul.

Prin urmare, își dorește să fie un tată și un soț bun, un antreprenor entuziast, inovativ, empatic, integru și deschis. Acestea sunt țelurile pe care se străduiește zi de zi să le atingă.

Urăște sfatul ”mai bine stai cuminte în banca ta” pe care îl primește de la cei care îl înconjoară atunci când vrea să încerce ceva nou sau ieșit din comun. ”Îi înțeleg, știu că e dat din iubire și îmi poartă grijă, dar nu pot să rămân permanent în zona mea de confort, la căldurică, până când dau colțul. Nu, mulțumesc. L-am primit când am ales să mă întorc în țară după opt ani, l-am primit când am ales să plec din corporație. În ambele cazuri, mă bucur că nu l-am urmat”, mărturisește Marius Ionescu.

CE FACE UN LIDER SĂ FIE UN BUN LIDER?

Din experiența proprie, el ar alege patru lucruri: mintea, educația, voința și integritatea sa morală.

”Dincolo de tipuri de lideri și modele de leadership, un lider bun este acel lider, integru 100%, care este recunoscut de echipa lui ca fiind un lider bun și asta pe o perioada de timp indelungată, În plus, se străduiește să se dezvolte atât pe el însuși, cât și pe cei din jur și proiectele la care lucrează. Nu are rost să analizăm cât la % are viziune, forță interioară pentru inovare și transformare ori putere de influență sau capacitate inspirațională, cu siguranță toate sunt în dozajul potrivit dacă sunt întrunite cele de mai sus”, încheie antreprenorul.