Ce se modifica in Codul muncii
La incheierea contractului individual de munca se poate stabili o perioada de proba de cel mult 45 de zile calendaristice pentru functiile de executie si de cel mult 120 de zile calendaristice pentru functiile de conducere, in vederea verificarii aptitudinilor salariatului, se stipuleaza in proiectul de modificare a Codului muncii.
Pe durata sau la sfarsitul perioadei de proba, contractul individual de munca poate inceta numai printr-o notificare scrisa, fara preaviz, la initiativa oricareia dintre parti.
Proiectul prevede, la articolul 52, ca „in cazul reducerii temporare a activitatii, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare pe perioade care depasesc 30 zile, angajatorul va avea posibilitatea reduceri programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe saptamana, cu reducerea corespunzatoare a salariului, pana la remedierea situatiei care a cauzat reducerea programului”.
Preavizul, 20 de zile lucratoare
Proiectul modifica si termenele de preaviz. Astfel, angajatorul este obligat sa inregistreze demisia salariatului. Refuzul angajatorului de a inregistra demisia da dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de proba. Termenul de preaviz este cel convenit de parti in contractul individual de munca sau, dupa caz cel prevazut in contractele colective de munca aplicabile si nu poate fi mai mic de 20 zile lucratoare pentru salariatii cu functii de executie, respectiv nu poate fi mai mic de 45 de zile lucratoare pentru salariatii care ocupa functii de conducere.
O alta modificare prevede ca un contract individual de munca pe durata determinata nu poate fi incheiat pe o perioada mai mare de 36 de luni.
Timpul de lucru – maxim 48 de ore saptamanal, inclusiv orele suplimentare
Potrivit modificarilor din articolul 111, „durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare. Prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 4 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana”.
Pentru anumite activitati sau profesii stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de munca respectiv, perioade de referinta mai mari de 4 luni, dar care sa nu depaseasca 6 luni.
Munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile dupa efectuarea acesteia, se precizeaza in proiect, fata de perioada de 30 de zile in prezent. In aceste conditii salariatul beneficiaza de salariul corespunzator pentru orele prestate peste programul normal de lucru. In perioadele de reducerea activitatii angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere platite ce se vor constitui intr-un cont cu care angajatorul sa poata sa compenseze, in avans, eventualele ore suplimentare ce vor fi prestate pe parcursul anului.
In cazul in care programarea concediilor se face fractionat, angajatorul este obligat sa stabileasca programarea astfel incat fiecare salariat sa efectueze intr-un an calendaristic cel putin 10 zile lucratoare de concediu neintrerupt.
Potrivit articolului 270, in situatia in care angajatorul constata ca angajatul sau a provocat o paguba din vina si in legatura cu munca sa va putea solicita angajatului printr-o nota de constatare si evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia intr-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicari. In cazul in care angajatul refuza restituirea in termenul stabilit, angajatorul va putea recupera contravaloarea pagubei din salariul angajatului in cauza, cu respectarea prevederilor legale din Codul muncii cu privire la retinerile din salariu.