Codul Muncii: La ce ar ajuta „Flexisecuritatea”

Desi s-au vehiculat numeroase propuneri de modificare a Codului Muncii, atat din partea mediului de afaceri cat si din partea autoritatilor, pana la predarea acestui articol nu a fost facut public un proiect oficial. Se pare ca intentia este ca documentele de aprobare sa ajunga pe masa Parlamentului in aceasta luna. Insa, propunerile patronatului si mediului de afaceri se cunosc. Cum era de asteptat, acestea au scopul de a flexibiliza si adapta rigiditatea actuala a legii la nevoile unui mediu economic in continua schimbare si profund afectat de efectele crizei financiare globale. La polul opus, unele sindicate insista pentru protectie sporita cu riscul plafonarii salariale, iar autoritatile inclina balanta, in mod traditional, catre angajati.

Principalele propuneri de amendare a Codului Muncii propuse de catre mediu de afaceri sunt dupa cum urmeaza:

• posibilitatea mai facila de a stabili programe de munca individualizate intre angajator si salariat;

• introducerea criteriului performantei in ce priveste angajarea si concedierea salariatilor;

• eliminarea sau reducerea ponderii criteriilor sociale avute in vedere in prezent la efectuarea concedierilor colective;

• ridicarea pragului de reprezentativitate al sindicatelor, necesar pentru participarea la negocierile contractelor colective de munca la nivel de unitate;

• prevederea mai multor motive care sa permita incheierea de contracte pe perioada determinata sau chiar lasarea la aprecierea partilor a motivelor intemeiate care justifica incheierea acestor contracte;

• eliminarea contractului colectiv de munca la nivel national.

Din partea autoritatilor, mai ales prin vocea inspectoratelor de munca, au fost facute propuneri care vizeaza: amenzi mai mari pentru neplata salariilor si a indemnizatiilor de concediu, amenzi pentru somaj tehnic fictiv, in contextul in care scutirea de la plata contributiilor sociale pentru angajatorii in cauza a dus in ultimul timp la o crestere a cazurilor de somaj tehnic; fractionarea concediului de odihna in functie de necesitatile salariatului.

Se mai vorbeste si despre adoptarea unui Cod de Dialog Social ce urmareste mai buna reglementare a sindicatelor, patronatelor si negocierilor colective. Prin acest cod se spera de exemplu cresterea numarului de membri pe care trebuie sa ii aiba un sindicat intr-o companie pentru a fi reprezentativ si a participa deci la negocieri colective.

Echilibru fragil

In „lupta” de interese care pare sa aiba loc in acest moment intre patronat, sindicate si autoritati, credem ca elementul de mediere ar putea fi reprezentat de aplicarea unui principiu de reglementare din ce in mai mult mentionat si „laudat” si la noi in tara: principiul „flexisecuritatii”. Conceptul de „flexisecuritate” este o notiune larg vehiculata la nivel european si reprezinta de fapt efortul de imbinare a nevoilor de flexibilitate ale angajatorului cu cele de securitate ale angajatului si crearea unui echilibru intre aceste doua dimensiuni ale pietei muncii. Este adevarat, un echilibru fragil, de multe ori, insa extrem de necesar pentru indeplinirea asteptarilor atat ale angajatului cat si ale angajatorului in ceea ce priveste desfasurarea in bune conditii a relatiilor de munca.

Se va modifica in 2011 Codul Muncii? Probabil ca da. Important insa este daca si aceasta va fi una din multele modificari legislative superficiale, fara substanta sau nejustificat partinitoare, sau legiuitorul va lua pentru prima data cu adevarat in considerare si nevoile de flexibilitate si adaptabilitate ale mediului de afaceri, incadrandu-se astfel in trendul european.

Ramane speranta ca autoritatile isi vor indeplini scopul declarat si vor intelege ca notiunile de „flexibilitate” si „securitate” nu se exclud reciproc, ci dimpotriva, se sustin si se completeaza, si impreuna duc la crearea unui mediu de lucru echilibrat si echitabil atat pentru angajat, cat si pentru angajator.

Monica Statescu, Asociat Peli Filip

Peli Filip este o firma de avocatura care asigura servicii juridice de inalta calitate prin intermediul unei echipe dinamice, care are in prim plan intelegerea afacerilor clientilor si implementarea de solutii eficiente.
Principalele domenii de practica: fuziuni si achizitii, dreptul muncii, operatiuni sau finantari pe piata de capital, finantari bancare, drept imobiliar, energie, dreptul concurentei, contracte comerciale, proiecte de investitii in infrastructura, telecomunicatii, dreptul proprietatii intelectuale, litigii, arbitraj si rezolvarea disputelor.