Pura Vida Hostels, un business ca o vacanță continuă pentru Tudor Maxim

După perioada de debut şi creştere spectaculoasă, au venit anii de criză 2009–2011, cu un puternic recul al pieţei de publicitate în care provocarea mare a fost ca Elevate să reziste. Şi a rezistat, dar cu sacrificii, din 16–18 oameni au rămas doar jumătate. Teama de eşec era mare, povesteşte Tudor, mai ales că și competitorii începeau să dispară de pe piaţă. El recunoaşte că şi-a făcut griji atât pentru businessul lui, cât şi pentru cariera de antreprenor, căci nu avea nimic de rezervă şi nici nu fusese vreodată angajat.

Prima aventură în turism a început în 2006 când a transformat casa părinţilor lui în hostelul „Dor de Bucovina” din Câmpulung-Moldovenesc. Având deja experienţă în hosteluri, el a mizat şi la Bucureşti pe businessuri care să-i aibă ca sursă de finanţare pe turiștii străini, pentru că în România, în 2012, în turism erau din ce în ce mai puţini bani.

Elevate avea sediul într-o casă mare din Bucureşti, pe care a transformat-o într-un hostel, în timp ce sediul firmei a fost mutat într-un clădire mai mică. Sediul Elevate era, iniţial, o casă pentru prieteni în care „îşi trăiau ultima parte e tinereţii”, ca în serialul Friends. Tudor locuia în clădire cu o prietenă cu care a dezvoltat businessul. Dar afacerea nu a rezistat decât un an. Din cauza petrecerilor şi a lipsei de intimitate, amândoi au părăsit casa la un interval de câteva luni.

Începuturile Pura Vida

Prin 2013, când se plimba pe malul mării din Vama Veche, Tudor a văzut o casă care i-a plăcut. A intrat în vorbă cu proprietarii şi i-a convins să le cumpere casa pentru a o transforma în hostel. Astfel, împreună cu soţia lui, Anda, parteneră în mare parte din businessuri, a luat parterul, adică 20 şi ceva de locuri de cazare, şi a deschis şi un bar. Apoi a achiziționat şi etajul superior al casei, cu o capacitate de peste 40 de locuri. Un an mai târziu, Tudor a cumpărat şi casa din spate şi a transformat-o tot în hostel. Aşa a luat naştere lanţul Pura Vida Hostels.

„Inspiraţi de atmosfera aparte din alte ţări din Asia, am integrat în hostel ceea ce am văzut noi în călătoriile prin lume. Din Laos, Tailanda, ne-am inspirat cu saltele pe jos şi atmosfera foarte relaxată, din Costa Rica am luat numele de Pura Vida care este salutul naţional. Acolo oamenii se relaxează, trăiesc o viaţă simplă, autentică. Asta ne-am dorit şi noi”, spune el.

La finalul primului sezon estival, Tudor credea că se va plictisi în Bucureşti, însă a apărut o oportunitate. A închiriat clădirea de pe Smârdan, numărul 15. Iniţial, proprietarul nu voia să închirieze clădirea pentru cafenele şi hosteluri, ci doar pentru birouri. Aşa că a fost invitat să vadă un alt hostel din Bucureşti, de-al lui Tudor, şi a înţeles că un hostel de calitate înseamnă ca tu, antreprenorul, să te ocupi mai bine de el decât un chiriaş obişnuit. Într-un hostel nu îţi permiţi să stai cu o clanţă căzută sau cu pereţii mâzgăliţi. Nu poţi funcţiona astfel, nu poţi primi review-uri, nu poţi să creşti activitatea businessului.

Clădirea de 200 metri pătraţi a fost renovată şi a obţinut 20 şi ceva de locuri de cazare. Totuşi, a avut probleme cu băile, pe care le-a renovat chiar şi de trei–patru ori într-un an. De-atunci însă, s-a mai extins cu două etaje. Iar în perioada următoare speră să-l obţină şi pe ultimul. Până acum, cele trei etaje l-au costat în jur 50–70.000 de euro. Momentan investiţiile nu sunt acoperite, dar e prematur să vorbim despre asta, în condiţiile în care hostelul se află într-o continuă dezvoltare. Investiţia poate părea mică pentru unii, însă două dintre cele trei nivele erau amenajate destul de bine.

În 2015 a venit prima lovitură. Antreprenorul şi soţia sa au fost nevoiţi să renunţe la primul hostel deschis în Bucureşti, premiat de Trip Advisor. Proprietarul a vrut să-şi vândă casa şi i-a forţat să se mute. S-au orientat către o altă clădire din Centrul Vechi, mult mai mare, pe acoperişul căreia au deschis un sky-bar. Tudor caută clădiri care să arate cât mai bine, în care investiţia să fie cât mai mică şi să poată lansa businessul cât mai repede.

În acelaşi an, antreprenorul a cumpărat în Vama Veche, pe malul mării, un restaurant cu o capacitate de 200 de persoane. „A fost cea mai mare încercare a vieţii mele, am crezut că n-o să urmeze şi un al doilea an. Pentru că este o responsabilitate foarte mare, trebuie să fii prezent aproape zilnic acolo, ca să te asiguri că totul funcţionează. A doua mare provocare este să recrutezi în jur de 26 de oameni pe care trebuie să-i aduci la restaurant pentru a funcţiona ca o echipă timp de trei–patru luni, iar în toamnă să-şi găsească o altă activitate, atâta vreme cât e o muncă sezonieră pentru ei.”, povesteşte Tudor.

Angajaţii sezonieri, dezinteresaţi

Antreprenorul spune că pentru businessurile din Vama Veche nu se aplică niciun fel de reguli în ceea ce priveşte menţinerea unei echipe. Tudor a încercat orice modalitate de management, de la leadership bazat pe comunicare, transparenţă, împărtăşirea unor valori sau modalităţi de a ţine echipa aproape până la „a te distra cu ei ca să te solidarizezi, să te accepte ca lider, pentru că ei făceau echipă bună mai ales la distracţie. Stilul autocratic nu funcţiona”, mai spune el.

Tudor a constatat că sunt foarte puţini oameni interesaţi de dezvoltarea carierei lor. El i-a împărţit pe angajaţii sezonieri în două categorii: 10–20% dintre ei muncesc intens două–trei luni întrucât ştiu că la toamnă rămân cu nişte bani, şi majoritatea, care vine pentru distracţie nonstop şi mai puţină muncă.
Din această cauză, el şi soţia sunt nevoiţi să fie acolo permanent şi să se asigure că ospătarii s-au trezit, că nu au băut prea mult în noaptea precedentă, că şi-au terminat treaba şi că merg la culcare pentru a fi apţi de muncă în ziua următoare. Deşi ultima cerinţă este imposibil de realizat. Tudor şi soţia lui stăteau cu rândul, câte o săptămână, când la Bucureşti, când la Vama Veche, doar weekendul îl petreceau împreună.

Pentru restaurantul din Vamă, Tudor a recrutat un manager cu 35 de ani de experienţă în bucătărie şi restaurant, care s-a retras în ultima clipă speriat de responsabilităţi pe care le-a catalogat ca fiind nerealiste. „Am trăit într-o lume ireală când, fără nicio experienţă, am condus restaurantul şi bucătăria. Am făcut vânzări mai mari cu 20% faţă de alte restaurante din anul anterior din zonă”, spune el.
Iată de ce antreprenorul se vede nevoit să redistribuie sarcinile între angajaţii deja existenţi, fără să existe neapărat un lider acolo.

Angajaţii din Vamă sunt din Bucureşti, Cluj, din toate zonele ţării. Din păcate, stabilitatea lipsește în cazul angajaților sezonieri, iar echipa de la restaurant s-a schimbat şi de câte 5–6 ori într-un sezon. Tudor are o explicaţie pentru comportamentul lor. La un salariu de 1.000 de lei este normal să nu ai oameni dedicaţi, care visează la o carieră în domeniu.

„Nu poţi să-i învinuieşti că nu vor o carieră în direcţia asta, când nu văd beneficii pe termen scurt, mediu sau lung. Aşa că e greu să-i încurajezi pe oameni să meargă pe drumul ăsta. Deşi noi avem salarii uşor mai mari decât au unele hoteluri de 3–4 stele. Greşeala este că mulţi antreprenori investesc în design, amenajare, mobilier şi, dacă mai rămân ceva bani, investesc în oameni. Rămân bani doar pentru salarii, şi cam atât”, povestește el.

La recepţia hostelurilor există o serie de modalităţi de stimulare a angajatului. De exemplu, la un număr de cinci review-uri pozitive în care apare şi numele recepţionerului, se dă un bonus de performanţă. În plus, antreprenorul promovează tineri şi investeşte în traininguri, coaching şi, pentru a avea experienţe diverse, le oferă posibilitatea să lucreze în Bucureşti, Vama Veche sau Bucovina.

Totuşi, Tudor crede că reţeta succesului în privinţa angajaţilor este să ai o echipă de bază care să funcţioneze în restul anului în Bucureşti sau în alte oraşe. Cu această echipă poţi să mergi la mare, vara, iar în jurul ei mai pot veni alţi oameni care să preia din responsabilităţi.

De când a început activitatea antreprenorială, Tudor i-a văzut pe oameni ca o echipă şi a încercat să dezvolte o relaţie de parteneriat. Autocraţia sau leadershipul formal sunt inutile, în opinia lui, pentru că obţii doar rezultate pe termen scurt. Chiar și-așa, în restaurantul său nu are de ales şi adoptă un stil de conducere formal.

Energie creativă din călătorii

Tudor şi partenera lui călătoresc aproape jumătate de an în fiecare sezon. S-a întâmplat să călătorească în 14 luni şi câte şapte luni şi jumătate. Din călătorii, Tudor şi Anda vin cu multă energie creativă. Inventează, reinventează, pornesc lucruri noi. De exemplu, în California au văzut cât de bine funcţionează conceptul de co-working şi co-living. Aşa că, în mai puţin de şase luni de la întoarcerea în ţară, au implementat un co-working space care să vină în completarea cazării la unul dintre hostelurile din Bucureşti. La hostelul Pura Vida din Centrul Vechi al Capitalei au realizat un sky-bar, după un model pe care l-au văzut în peregrinările lor.

Pentru Tudor, călătoriile sunt o cale de dezvoltare personală şi profesională. Istoria locurilor în care ajunge îl face să citească, să se documenteze, să interacţioneze cu locuitorii de acolo.

Așa şi-a dat seama că românii sunt unul dintre popoarele care îşi detestă cel mai mult conaţionalii. A găsit şi o explicaţie pentru asta: „Avem mentalitatea intoxicată după 45 de ani de comunism în care nu aveai încredere în nimeni, familie, prieteni, pentru că oricine putea să te toarne la Securitate. Au trăit cu frica asta, şi încă o avem înmagazinată. Ne ne iubim, nu ne respectăm, avem o părere proastă despre ceilalţi şi poate prea bună despre noi. Şi suntem mai puţin deschişi la minte şi mai încordaţi.”

Atâta vreme cât are libertatea de a circula şi de a explora alte culturi, de a se încărca cu alte energii şi de a se inspira, Tudor nu are de gând să se mute din România. Este mult prea ataşat de ţară, de prieteni şi de ceea ce a construit aici.

Tudor are și planuri mari. Vrea să dezvolte businessurile existente şi să lanseze altele noi. La parterul hostelului de pe strada Smârdan va deschide un local în perioada următoare, mai târziu va lansa un sky-bar şi se gândeşte serios să deschidă un boutique hotel.

Acest material a fost publicat în numărul 228 al Revistei CARIERE, din iunie 2016.