România – poartă de intrare a produselor chinezeşti către Europa de Vest

Într-o perioadă economică dificilă, în care majoritatea statelor lumii văd în China un colac de salvare şi un sprijin în combaterea efectelor crizei economice din ultimii ani, care încă îşi fac simţită prezenţa, o relaţie strânsă, de lungă durată, precum cea pe care o are România cu republica din Asia de Est, poate reprezenta un avantaj strategic.

Vinurile, maşinile şi echipamentele de transport– la mare căutare

Anul trecut, China a devenit al cincilea mare importator de produse româneşti, după ce valoarea totală a exporturilor din România către China a atins 948 de milioane de dolari, în creştere cu 25,4% comparativ cu anul precedent. Cea mai mare parte a mărfurilor care iau drumul Chinei sunt materii prime: lemn, cupru, dar şi produse ale industriei constructoare de maşini, precum motoare electrice, aparatură, utilaje sau strunguri. În plus, companiile româneşti iau tot mai mult în calcul exportul de alimente în China, îndeosebi vin şi produse ecologice. Acestea au căutare mai ales în rândul locuitorilor din oraşele mari, care sunt dispuşi să plătească mai mult pentru astfel de produse.

Pe lângă faptul că statul asiatic reprezintă unul dintre principalii parteneri comerciali ai României, China poate reprezenta şi o sursă de finanţare, atât pentru proiectele de infrastructură pe care le-au tot anunţat autorităţile, cât şi pentru companiile private.

Cum să atragem investiţiile chinezeşti?

În urmă cu numai câteva săptămâni, ministrul delegat pentru mediul de afaceri, Lucian Isar, afirma că, pentru a putea atrage investiţii străine susţinute, România ar trebui să se promoveze ca fiind cea mai bună destinaţie de investiţii din Europa, în condiţiile în care există un deficit de cunoaştere a ţării la nivel internaţional, în zonele mari de investitori.

Părerea oficialului român este împărtăşită şi de Tao Zhang, Chief Operating Officer la New Ventures, centrul World Resources Institute pentru antreprenoriat de mediu. „Autorităţile române ar trebui să se implice mai mult în promovarea ţării, a oamenilor, a avantajelor comparative pe care le are faţă de alte state. Încercaţi să ieşiţi în evidenţă, precum au făcut Singapore sau Hong Kong. Cred că România ar trebui să gândească într-un mod holistic cum ar putea să se poziţioneze mai inteligent şi strategic raportat la celelalte state din zonă“, afirmă Tao Zhang.

Un marketing bun reprezintă soluţia ideală pentru atragerea investiţiilor străine şi în opinia lui Ori Efraim, Partner, Head of China Practice in CEE, KPMG. Acesta oferă drept exemplu de urmat Polonia, care, deşi a avut parte de o experienţă neplăcută cu Shanghai Construction într-un mare proiect de infrastructură în sistem parteneriat public privat în urmă cu câţiva ani, a depăşit acest impas şi a reuşit să atragă din nou investitori chinezi.

Principalele probleme?

„Principala problemă pentru companiile chinezeşti o reprezintă faptul că nu sunt sensibile din punct de vedere cultural, nu reuşesc să se adapteze la condiţiile din Europa Centrală şi de Est şi mai trebuie să înveţe cum să se plieze pe profilul cultural al ţărilor din regiune“, susţine Xu Sitao, Chief Representative al Chinei în The Economist Group.

Pentru a atrage investiţii chinezeşti, ţara noastră trebuie să ofere un cadru politic şi legislativ stabil, opinează Tao Zhang. „Dacă o companie chinezească este interesată să îşi ia o licenţă pentru a activa pe piaţa locală, acest proces nu ar trebui să dureze foarte mult, ar trebui să nu existe foarte multă birocraţie“, mai precizează acesta.

Puncte de interes pentru China

Punctele de interes pentru companiile chinezeşti diferă în funcţie de tipul acestora. Cele private vor întotdeauna oportunităţi solide în domeniile în care activează, în timp ce companiile deţinute de stat vor căuta oportunităţi strategice. „China duce lipsă de resurse naturale, aşa că o parte din companiile deţinute de stat vor căuta oportunităţi de fuziuni şi achiziţii în această arie.“

Ori Efraim afirmă că România reprezintă principalul punct de interes al Chinei în Europa Centrală şi de Est deoarece este o ţară mare, atât din punctul de vedere al suprafeţei, cât şi al populaţiei, este bogată în resurse naturale şi e considerată un stat ieftin din punctul de vedere al costului muncii şi al nivelului taxelor, cu o forţă de muncă foarte educată şi profesionişti foarte talentaţi. „România este văzută şi ca o poartă de intrare a produselor chinezeşti către Europa de Vest, iar costul redus al forţei de muncă reprezintă o oportunitate perfectă pentru construirea de fabrici.“

Companiile chinezeşti sunt interesate de investiţii în special în infrastructură, deoarece România este un stat foarte slab dezvoltat din acest punct de vedere, în sectorul energiei eoliene, cel industrial, construcţii de fabrici care să producă alimente, tutun etc. şi, nu în ultimul rând, în sectorul telecom, unde ţara noastră deţine o forţă de muncă foarte specializată şi relativ ieftină.

Printre principalele companii chinezeşti prezente pe piaţa locală se numără Huawei şi ZTE, principalele companii chinezeşti de pe sectorul telecom, China Tabacco, mare producător de tutun, care are sediul în Buzău, producătorul de biciclete DHS, un joint-venture germano-chinez şi Ming Yang, companie care activează în zona de energie regenerabilă.

Înarmaţi-vă cu răbdare!

Ce trebuie să facă firmele româneşti pentru a duce la bun sfârşit o negociere cu un partener chinez? Reprezentanţii acestora trebuie să aibă multă răbdare, susţine Ori Efraim. „Cultura chineză este foarte diferită, aşa că trebuie să aibă foarte multă răbdare, să fie dispuşi la o multitudine de întâlniri, deoarece comunicarea e dificilă.“ Pentru a înlesni acest proces, Efraim sfătuieşte companiile româneşti care vor să se angreneze în astfel de negocieri să aibă un angajat chinez, care să poată comunica în limba chineză, chiar dacă reprezentaţii acestora vorbesc engleza. „Chiar şi cei care vorbesc engleza nu reuşesc de fiecare dată să se facă înţeleşi. Comunicarea este foarte dificilă şi consumă mult timp, aşa că firmele româneşti trebuie să aibă răbdare şi să ţină minte că genul de abordare «am un produs foarte bun, dacă chinezii nu îl vor, o să mă duc la altcineva care e dispus să îl cumpere» nu reprezintă o variantă bună. Ar trebui să poarte negocieri cu companiile chinezeşti, în special cele deţinute de stat. Deşi discuţiile ar putea dura mult, nu ar trebui să se dea bătuţi“, precizează partenerul KPMG.

Articol preluat din Revista Cariere de iunie. Pentru detalii legate de abonare, click aici