Să fii un agent al schimbării se învață, se cultivă (VI)

Într-o țară în care voluntariatul a fost asociat decenii la rând cu munca patriotică „la impuse”, iar simțul civic a fost atribuit cu dispreț „fraierilor”, există oameni care vor să redea activismului civic românesc demnitatea inițială și sensurile deturnate de anii comunismului și ai tranziției haotice. Cu ei, putem reactiva simțul civic atrofiat al românilor fiindcă ei înșiși sunt agenți ai schimbării în comunitățile în care trăiesc. Agenți credibili care încep pe cont propriu și ulterior se organizează în asociații sau antreprenoriate sociale. Atitudini de viață care ulterior se transformă în profesii. Cu care nu am fost obișnuiți, dar care sunt pe harta meseriilor viitorului. Inovatori sociali, formatori sociali, manageri sociali, antreprenori sociali. Care creează ecosisteme pentru schimbare socială. Un fel de „industrie a binelui” care suplinește ceea ce nu funcționează acum în România. Și care ar putea fi salvarea din actualul haos.

Cu ei am vorbit despre trăsăturile de bază ale unui agent al schimbării, despre aptitudini înnăscute și calități cultivate ale acestuia, despre diferențele de nuanță dintre activismul civic, inovația socială și CSR, despre educația civică în școală ca mod de cultivare a simțului civic și felul în care un inovator social poate să schimbe destinul unei comunități, la nivel micro, și implicit, al unei țări, la nivel macro.

În partea a șasea a serialului nostru pe tema inovației sociale ne vorbește Simona David Crisbășanu – președinte Asociația ROI. În 2017, s-a aflat pe harta inovatorilor sociali din România, publicată de Ashoka.

Agenții schimbării au o serie de caracteristici comune, indiferent de contextul local. Ceea ce îi definește este că își pun abilitățile de lideri în serviciul comunității și nu acceptă status quo-ul. De asemenea, sunt creativi, inovatori, curajoși, hotărâți și au capacitatea de a-i inspira și de a colabora cu ceilalți pentru a influența lucrurile în sensul schimbării dorite. Unii consideră că anumite persoane au calități înnăscute de lider, dar eu am văzut și sunt și studii care arată că aceste abilități pot fi dezvoltate de-a lungul vieții. În plus, astăzi există cursuri și proiecte de activism, educație civică, advocacy, unde participanții își dezvoltă aceste abilități. Ce au agenții schimbării mai mult decât ceilalți este că le pasă, cred că se poate, nu se dau bătuți atât de ușor și dau dovadă de pasiune și putere de convingere.

Nu trebuie să fii parte dintr-un ONG pentru a determina schimbarea. Sunt multe exemple inspiraționale de oameni care au făcut acest lucru, mobilizând persoanele care sunt afectate de aceeași problemă. Pe mine mă inspiră întotdeauna exemplele puse în valoare la Gala Participării Publice, organizată de CeRe – Centrul de Resurse pentru Participare Publică –, ale persoanelor sau grupurilor de inițiativă care au dovedit că pot determina o schimbare a deciziilor sau a politicilor publice.

În 2011, am inițiat, împreună cu alți coachi curajoși, proiectul Zburd – Educație prin coaching, bazat pe voluntariat, care a fost implementat cu succes în 5 licee tehnologice cu performanțe slabe și elevi din medii defavorizate.

Cred că trăim o perioada interesantă în educație, pentru că asistăm la transformarea sistemului actual în altceva – poate deocamdată în ritm prea lent, față de așteptările noastre, dar cert este că se întâmplă. Așadar, ești în tendințe dacă vrei să schimbi ceva în educație și să le oferi copiilor și adulților o educație adaptată nevoilor lor și perioadei actuale. Putem folosi astăzi Internetul pentru a ne informa, pentru a învăța și pentru a ne genera conținut, nu mai depindem doar de școală/mediul academic. Așa că eu cred că este un domeniu plin de oportunități pentru inovație socială.

Inovația socială poate să vină din mai multe direcții, din mediul public, din societatea civilă sau din mediul privat. Programele de CSR, ca mod de implicare a companiilor în societate, pot să stimuleze/finanțeze inovația socială.

Pe de altă parte, poți fi activist civic și fără să fii inovator. Dar, dacă ne uităm la fenomenul protestelor din România, observăm cât de mare este creativitatea la nivel colectiv. Rămâne întrebarea: „În ce măsură acest mod de manifestare se va transforma în inovație socială?”.

Educația civică în școli este un început, dar ar fi bine să nu rămânem la nivel teoretic. Este mai important ca elevii să se implice în proiecte concrete de voluntariat și să participe la viața comunității, să vadă că pot influența deciziile. Și există exemple de succes în acest sens, cele mai cunoscute fiind învățarea prin serviciul în folosul comunității prin Cluburile Impact organizate de obicei în școli cu sprijinul Fundației Noi Orizonturi sau „Proiect: Cetățeanul” al Institutului Intercultural Timișoara.

Chiar cred că inovația socială poate să schimbe destinul unei comunități. De altfel, după cum spunea Margaret Mead: „Niciodată să nu te îndoieşti că un grup mic de cetățeni inteligenţi şi devotaţi pot schimba lumea.”

Acesta este al șaselea material dintr-o serie de opt articole pe tema inovației sociale.

Citește și:
Fiecare dintre noi poate fi un changemaker (I)
Inovația socială poate să schimbe destinul unei comunități (II)
Ce poate rezolva antreprenoriatul social în România (III)
Un agent al schimbării iese din rând și își creează propriul rând (IV)
Agentul schimbării este un fel de James Bond al vremurilor noastre (V)
Inovația socială în era AI (VII)
Changemakerii împărtășesc aceleași valori: solidaritate și binele comun (VIII)

Articol preluat din numărul 253/decembrie 2018 – ianuarie 2019 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.