„Aurora” lui Cristi Puiu a costat 2 milioane de euro

In urma cu ceva timp, un prieten de-al meu a fost invitat la vizionarea restransa a Aurorei, al doilea film al seriei "Sase povestiri de la marginea Bucurestilor". Regizorul isi dorea cateva reactii. Acel prieten nu a putut sa imi spuna decat ca este un film care ne va „lovi” puternic – un indiciu suficient cat sa-mi starneasca interesul. Prima surpriza pe care pot sa v-o dezvalui pana la premiera din toamna acestui an este tripla ipostaza a cineastului Cristi Puiu: scenarist, regizor si actor (debut). Protagonistul „crime story”-ului e un barbat divortat, pe nume Viorel, cu doi copii, care, stapanit de ganduri incerte, traverseaza orasul de la un capat la altul, catre un obiectiv numai de el stiut. Lungmetrajul este produs de Mandragora, iar Anca Puiu si Bobby Paunescu sunt producatorii peliculei.

CV-ul regizorului conteaza

Anca Puiu se trezeste in zori, vorbeste mult la telefon, raspunde si scrie e-mailuri in acelasi timp, merge la intalniri si adoarme tarziu in noapte. Asa face rost de bani. „In momentul de fata, nu e lucru usor. Toate merg mult mai incet. Norocul nostru a fost ca am cautat finantari inainte de criza”. A strans cele doua milioane de euro necesare pentru realizarea lungmetrajului Aurora prin toate mijloacele posibile si imposibile. „E o diferenta sa te apuci sa strangi bani pentru Cristi Puiu sau pentru cei cu care pornesti de la zero. El are un nume, un CV… Nu mai e nevoie sa convingi ca urmatoarea sa productie va fi un foarte bun film. Chiar daca subiectul e interesant, oamenii se uita si la cine il scrie, cine il regizeaza… E la fel ca in orice alt domeniu cand vine vorba despre investit bani in ceva”.

Selectia e importanta

S-a implicat in ultimul proiect al sotului ei pentru ca il considera un film special. Despre Festivalul de la Cannes, spune: „Selectia este esentiala! Deja ne simtim castigatori pentru ca ne-am calificat in aceasta faza”. In viziunea ei, e important ca un regizor sa fundamenteze cinematografic povestea pe care o are de spus: „Filmele de arta, filmele bune declanseaza in spectator o reflectie pozitiva sau negativa”. Ii plac filmele care o fac sa le revada si a doua oara, si a treia oara, in care descopera mereu ceva diferit. „Care te fac sa te intrebi ce anume a determinat acea reactie, sa poti citi in detaliile filmului, sa rezonezi”. Pentru ea, Aurora este un astfel de caz. „Cu totii avem o latura voyeuristica. In acest film, fara sa fii acolo, poti vedea tot ceea ce face un barbat de patruzeci si ceva de ani”.

„Creditele pentru succesul unui film le are regizorul. El se implica in tot si in toate, nu e ca in America”.

Atractia pentru jobul de producator i s-a nascut la filmarile pentru Moartea Domnului Lazarescu. Desi nu ea era producator executiv, ci Alexandru Munteanu, Anca s-a implicat in strangerea de fonduri. A fost pentru prima data cand a facut rost de patru sute de milioane: „Era groaznic. Conturile noastre erau pe minus”. Inca nu prea stia cu ce se mananca si ce presupunea productia. Avea alte businessuri pe-atunci. A inceput in Textile, a trecut pe Food, ca sa revina apoi in Textile. Dupa modelul altora care si-au infiintat firme de productie, sotii Puiu au ales sa procedeze la fel. Un producator roman si unul strain urmeaza, in mare, aceeasi strategie. Acceseaza fondurile interne, apoi se uita dupa parteneri straini. Desi Cristi Puiu declarase ca nu il mai intereseaza banii de la CNC, sotia lui l-a convins sa se razgandeasca: „Daca se intampla ceva, eu raspund.” Si bineinteles ca a intervenit o necunoscuta. „Nu ne-au calculat bine punctajele. Dupa grilele afisate, eu, ca producator, si Cristi, ca regizor, luaseram punctajul maxim. Cand le-am atras atentia, si-au recunoscut eroarea, dar nu ne-au dat mai multi bani” (1,58 de milioane de lei). Mai bine de un milion de euro i-a primit de la francezi. Alte solutii de finantare sunt agentiile de media, televiziunile, dar si banii europeni. „Cash exista, dar trebuie sa stii de unde sa-i iei si cum sa-i convingi pe respectivii: Domnule, exista si alta fata a situatiei, investeste acum o suta de mii si vei ramane in istorie”.

La ultima parte a filmarilor, Anca a mizat pe barter. „Am preferat sa mergem pe produse in sistem barter. Desigur, multinationalele au bugete stabilite la inceputul anului, cum e si cazul McDonald's, dar trebuie sa te interesezi in etapa de finantare, nu in cea de productie…”. Asa ca, Anca a pus mana pe mobil si a dat cateva telefoane. Coca-Cola le-a oferit apa plata (pentru catering si platou). Au economisit in jur de 20.000 de euro. Albalact le-a pus la dispozitie lapte, iaurt, cascaval; Vel Pitar a venit cu painea toast. Sa nu va temeti ca filmul va fi plin de reclame. In pregeneric, exista o scena in bucatarie, unde se afla apa, lapte, paine. Totul e firesc. In toamna, s-au refacut cateva filmari, insa o anumita scena i-a dat emotii Ancai. „Am realizat un barter cu Hotel Novotel pentru partea de cazare. Am avut noroc ca nu a cazut la montaj scena care face referire la acest hotel. Poti avea surpriza ca acele secvente sa nu fie incluse. Daca regizorul ar fi decis altfel, nu ar fi fost profesionist sa-l determin sa se razgandeasca.” Astfel de situatii sunt acoperite de contract, sponsorii fiind mentionati pe generic.

Actori, locatii…

Preproductia e momentul cand se cauta actori, locatii, se incheaga echipa de productie, se fac decupajele, se imparte filmul in scene. Urmeaza repetitiile si apoi filmarea. Daca la un scurtmetraj sunt necesare doar trei saptamani pentru alegerea locatiilor, la Aurora a fost nevoie de cinci luni, dar se puteau intinde chiar pana la un an. „S-a mers pe fast forward”. In privinta distributiei, rolul producatorului este acela de a face rost de mai multe agentii de casting si de a recomanda oameni care sa-l ajute pe regizor sa aleaga actorii. „Cum aveam nevoie de copii, a fost mai dificil”. In bugetul filmului, cele mai costisitoare au fost pelicula cinematografica, laboratorul (developarea si alte etape specifice) si echipamentele – lumini, camera de filmat… Camera de filmat, de 35 mm, a fost inchiriata de la compania Panalight. Aparatul are propriul mecanic si a fost adus cu o masina speciala. Alimentarea cu energie electrica (curent, cabluri, camioane transport) a produs si ea o gaura mare in buget. Cea mai scumpa locatie a fost apartamentul pe care il vom vedea la inceputul filmului. Era exact ceea ce cauta regizorul. A mai fost nevoie de o locatie, cu usa in 90 de grade fata de apartamentul vecin. „Ambele apartamente, pe care le-am gasit pe str. Dionisie Lupu, in zona Pietei Romana, ne-au dus pe la 7.000 de euro”. In aceasta suma, a intrat si amenajarea. Unul dintre imobile era complet gol, asa ca a fost nevoie de doua camioane cu lucruri. Tot la categoria locuinte, apartamentul personajului principal, Viorel, apartine in viata reala parintilor Ancai: „L-au distrus complet. Peretii au fost racaiti pana la zidarie”. Amenajarea, filmarile si renovarea au durat trei luni.

Au avut parte si de situatii desprinse parca din Absurdistan: pentru sase ore de filmare la o patiserie li s-au cerut 500 de euro… La un moment dat, aveau de filmat timp de trei zile undeva contra a o mie de euro/zi. Si ganditi-va ca au avut o suta si ceva de locatii. „N-am fost la nimeni in productie sa vad cum cum e, dar la mine tot timpul au venit profesionistii sa-mi spuna cum stau lucrurile. A trebuit sa le demonstrez ca totul e discutabil, ca nu putem accepta tot ce ni se ofera cu orice pret”.

Imediat dupa locatii, se situeaza onorariile Directorului de film, al asistentului unu de regie si al scenografului (Vali Ighegheanu). Plata actorilor s-a situat in jurul valorii de o suta de mii de euro. Distributia ii include pe Clara Voda, Constantin Dita, Gelu Colceag, Valentin Popescu, Valeria Seciu, Catrinel Dumitrescu, dar si pe fiica (Ileana) si pe fratele cineastului, Iulian Puiu.

„Pe 27 februarie 2009, am demarat filmarile exterioare. Copacii nu aveau inca frunze, nu exista vegetatie. Pe 18 mai, am fost nevoiti sa oprim filmarile pentru ca arborii inverzisera deja. In toamna, echipa s-a reapucat de treaba. Pentru ca in film actiunea se petrece pe parcursul unei zile si jumatate, unele scene in care exista vegetatie s-au refacut.”

Pe cand o comedie?

In Romania, se fac mai mult filme de autor. Anca alege sa se implice sau nu in functie de cat de pasionat este regizorul de subiectul sau. „Imi plac oamenii determinati: Vreau sa fac asta, pentru ca nu mai pot dormi linistit! La unele subiecte rezonez, la altele nu”. O atrag filmele inter-relationale si comediile: „Astept o propunere pentru o comedie cu umor subtil!”. Relatia dintre regizor si producator nu e deloc simpla, de asta trebuie sa existe o chimie intre ei. Cu regizorul Marian Crisan se afla deja la a doua colaborare. I-a placut subiectul pe care il are Morgen. „Marian avea alte doua subiecte, dar acesta mi s-a parut mai interesant pentru ca spune povestea locului unde a crescut”. Au primit deja invitatii pentru festivalul de la Locarno si cel de la Venetia, iar tot in toamna vor sa-l proiecteze pe marile ecrane din Romania. Si experienta de la Francesca cu Bobby Paunescu a bucurat-o.

Daca filme romanesti se tot fac, de ce nu avem public care sa se inghesuie la cinematografe sa le vada? In Franta, statul obliga televiziunile sa promoveze productiile autohtone, insa la noi, „numai sport si politica. Cultura nu ne trebuie?”, se intreaba retoric Anca Puiu.

Carte de vizita

Anca Puiu
Producator, partner Mandragora Productions

– masterand in Management Cultural;
– filmografie (scurtmetraje, lungmetraje, seriale, documentare): „Moartea Domnului Lazarescu”, „Bricostory”, „Lombarzilor 8”, „Joi”, „Megatron”, „Tub”, „Francesca”, „Metrobranding”, „Aurora”, „Morgen”;
– producator spoturi TV;
– in 2007, a beneficiat de un training pentru producatori la San Sebastian.

Urmariti trailerul oficial al filmului "Aurora":