Al doilea job (sau schimbul doi)

În offline-ul de business – acasă, în timpul liber – părinţii întâmpină provocări, unele diferite de cele ale generaţiilor anterioare în ceea ce priveşte viaţa socială şi emoţională a copiilor lor. De aceste noi sau vechi „puncte nevralgice” se ocupă psihologi, alţi specialişti şi studii care pot oferi multe căi de rezolvare, aşa cum am aflat de la Otilia Mantelers, practician pasionat de psihologia relaţiei părinte – copil.

Punctul de plecare a acestui articol a fost faptul că anumiţi părinţi, manageri cu responsabilităţi crescute sau oameni acaparaţi de viaţa de la birou sunt din ce în ce mai preocupaţi să lupte cu dificultăţile apărute în relaţia părinte – copil, dificultăţi determinate de lipsa timpului petrecut cu familia, de neînţelegerea psihologiei copilului. Au nevoie şi caută un ghid.

În minte aveam şi articolul lui Peter Bregman, publicat în Harvard Business Review – „Why parents make great managers” – o situaţie ideală. Dar astăzi, managerii buni uneori nu mai au destulă răbdare acasă, ca părinţi. Sau uită că un copil nu poate performa sau recţiona ca un adult. Titlul şi articolul acela le-aş reformula: „Nowadays managers are not always able to be great parents”.

Este ceea ce a observat şi Otilia Mantelers, mamă a trei copii superbi – un manager experimentat în domeniul financiar care a fost „deturnată” la un moment dat, iremediabil, către psihologie. Mai întâi, a aflat de ideile Alethei Solter, odată cu apariţia lui Yuri, primul copil, şi a lecturării cărţii The Aware Baby. A urmat altă „ispită”: Lawrence Cohen şi a sa teorie Playful Parenting, un fel frumos de a interacţiona cu copilul prin joc, o modalitate de a intra în lumea lui, în condiţiile impuse de el. Apoi l-a descoperit pe Michael Thomson, doctor în psihologie, consultant şi terapeut specializat pe copii şi familii, expert în viaţa socială a copiilor (popularitate, prietenie, cruzime socială, succes academic).

Care sunt deci principalele „puncte nevralgice” ale părinţilor de astăzi, despre care am vrut să aflu de la Otilia, plecând şi de la experienţa cu aceştia la Cursurile pentru Părinţi pe care le susţine, sau când le-a oferit idei de joacă şi de comunicare cu copiii astfel încât relaţia lor să fie mai frumoasă?

Părinţi ocupaţi versus viaţa emoţională a copiilor

Cum te poţi pregăti pentru a fi părinte? Dar pentru emoţiile copiilor? Nu există reţete universal valabile şi nici nu se poate aplica o „colecţie” de proceduri strandard.

„Părinţii de azi au o viaţă foarte ocupată şi plină de stres, rolul de părinte reprezintă de fapt un al doilea job, care începe la ora 19. Implică multă muncă emoţională, iar părinţii nu prea au parte la rândul lor de sprijin emoţional în îndeplinirea acestui task. Însă copiii au aceleaşi nevoi emoţionale pe care le aveau şi acum mii de ani, în epoca preistorică. Esenţială este cea de a se simţi conectaţi la părinţii lor. Iar părinţii pot să se conecteze la copiii lor acordându-le un interval de timp, pe zi, chiar şi jumătate de oră, răgaz în care copilul este regele jocului“, spune Otilia. Totuşi, poţi fi într-adevăr pregătit să fii părinte? „Nu, chiar dacă citeşti o mulţime de cărţi înainte de venirea pe lume a copilului. Ai doar senzaţia că ştii despre ce este vorba. În realitate, înveţi, în fiecare zi. Te adaptezi. Recunoşti unele sfaturi primite sau prinse din zbor, dar în momentele critice sau fericite vei reacţiona… doar ca tine. Nu ca altcineva!”, spune zâmbind Otilia.

Ce înseamnă pentru copil socializarea, prietenia, popularitatea?

Importantă pentru părinţi… de ce nu şi pentru copii? Socializarea, stabilirea unui „loc” al copilului în anturajul familiei, în societate sunt la fel de importante pentru ei ca şi în cazul adulţilor. Un copil „restricţionat” la a avea contact doar cu bona, cu bunicii, eventual antrenorul de tenis, un copil a cărui singură modalitate de a face cunoştinţă cu oraşul, cu strada este acţiunea de a privi pe geamul maşinii conduse de părinţi nu poate avea dezvoltat la timp apetitul de a se integra într-o colectivitate. Nu va face primul pas în materie de relaţii şi cu greu va comunica sau va lega o amiciţie, o legătură mai profundă cu altă fiinţă umană.

„Prieteniile sunt ca aerul pentru copii: le dau putere, stimă de sine, sentimentul că ei valorează ceva pentru cineva. Studiile lui Thomson în creşe arată că încă de la vârsta de 8 luni, când bebeluşul poate să meargă în patru lăbuţe, copiii sunt capabili de a lega prietenii. Părinţii îi pot sprijini pe copii în legarea şi cultivarea acestor prietenii, apropiindu-se de familiile prietenilor copiilor lor”, spune Otilia.

Mai mult, cunoaşterea familiei, a mediului în care trăiesc prietenii copiilor lor oferă părinţilor şi un „control” asupra a ceea ce face şi învaţă copilul, în timpul liber, la diferite vârste.

Băieţii nu au voie să plângă, fetele nu pot fi chirurgi…

Cum îi ajuţi pe copii să nu plece “la drum” cu complexe sau prejudecăţi, cu acea inferioritate a fetelor faţă de băieţi, care şi astăzi este destul de puternic prezentă în societatea noastră?

„Alte studii au arătat că există diferenţe între băieţei şi fetiţe încă înainte de a putea fi impuse. Dacă îi dai unui băieţel o maşinuţă, o transformă într-o puşcă (o armă), iar dacă i-o dai unei fetiţe, o bagă în pătuţ şi o înveleşte. Nu întâmplător, pentru că în epoca preistorică bărbaţii mergeau la vânătoare, iar fetiţele îngrijeau casa. Există, desigur, multe fetiţe cărora le place să se joace şi cu maşinuţe şi cu roboţei, jucării aşa-zis de băieţi, precum şi băieţei cărora le place să îngrijească animăluţe – ceea ce e minunat”, spune Otilia. O soluţie deci este încurajarea schimbului de jucării între fetiţe şi băieţi, pentru a cultiva băieţeilor calitatea de a acorda grijă şi atenţie, iar fetiţelor, spiritul explorator.

Multe informaţii despre cum să creşti un copil competent şi responsabil, chiar dacă eşti ocupat şi stresat, despre diferite stiluri de parenting şi rezultatele studiilor făcute pe copiii crescuţi în stil autoritar, permisiv sau cooperant/ democratic am putea afla mai mult de la psihologi şi specialişti aşa cum este Otilia. Ea spune că se simte cu adevărat împlinită atunci când îi ajută în mod specific pe părinţi pentru „schimbul doi”. De aceea s-a gândit să facă mai mult, şi, alături de echipa „Totul despre Mame”, a pus umărul la realizarea planului de a aduce în România cât mai mulţi specialişti – aşa cum este Michael Thompson, ce va susţine o serie de conferinţe pe teme de parenting în 21-22 septembrie la Bucureşti… De fapt, cei care pot oferi instrumente suplimentare şi ajutor pentru cea mai emoţională muncă de pe pământ, aceea de părinte.

Articol preluat din Revista Cariere de august. Pentru detalii legate de abonare, click aici