Atitudinea face diferența! Voi ce fel de atitudine aveți: negativă sau pozitivă?

Nu am redat definiția crezând că poate unii dintre noi nu știu ce înseamnă cuvântul, ci pentru că în viața de zi cu zi, cei mai mulți contopesc definitia 1 cu 2. Și da, la fel fac și eu: atitudine înseamnă atât poziția corpului, dar și acel anume fel de a fi! Pentru că dacă poziția corpului este de semn de întrebare, cam ce fel de atitudine credeți că generează?

Nu mă pot abține, vorbind de atitudine, să nu aduc în discuție exemplul – clasic mi se pare mie – al lui Roger Bannister. În prima jumătate a secolului trecut mulți experți sportivi credeau că nu va reuși nimeni, niciodată, să parcurgă o mila în mai puțin de 4 minute. Și pentru zeci de ani au avut dreptate. Însă, la 6 mai 1954, atletul și studentul Roger Bannister a parcurs o mila în 3 minute și 59,4 secunde, în timpul unei competiții la Oxford. Două luni mai târziu, un australian a reușit aceeași performanță: 1 mila în mai puțin de 4 minute. Ce credeți că s-a întamplat până la sfârșitul anului 1954? Multi alți atleți au doborât record după record. Atitudinea sportivilor s-a schimbat, au început să adopte un alt mod de gândire, iar o nouă convingere, aceea că se poate, le-a ghidat viața sportivă din acel moment.

Atitudinea se schimbă instantaneu din cauza șocurilor sau a revelațiilor. Exemplul lui Bannister a fost o revelație.

La fel am trăit și eu, acum câțiva ani, o experiență cu o echipă de fotbal. Nu-și mai primiseră salariile de câteva luni, nu mai aveau chef de jucat, nu se mai regăseau ca echipă, părea că nimic nu mai contează, nici dacă câștigă, nici dacă pierd. Tot învârtindu-ne în jurul cozii… banilor și negăsindu-și deloc vreo motivație, i-am întrebat: ”Credeți că la meciurile voastre vin și copii care vă admiră și care vor peste ani să ajungă ca voi?” ”- Da”, a fost, evident, răspunsul unanim. ”Pentru ei ar merita să jucați?”

S-a făcut liniște, s-au uitat unul la celălalt, iar căpitanul a venit să-mi mulțumeasca pentru că le-am reamintit acest fapt extrem de important pentru fiecare dintre ei.

Ce s-a întâmplat în săptămânile care au urmat? Echipa a urcat de pe locul 10 pe locul 4 și astfel s-au calificat in Europa League!

Ce mi se pare mie mai important decât că atitudinea se schimbă într-o clipită este faptul că ea este contagioasă! Și, din păcate, mai repede prinde cea negativă decât cea pozitivă.

Cred că este datoria fiecăruia dintre noi să avem o atitudine pozitivă în primul rând pentru noi înșine și mai apoi pentru echipa în care lucrăm. Atitudinea ne influențează modul de acțiune, iar aceste acțiuni duc către rezultate. Mai bune sau… mai puțin bune.

Am identificat de-a lungul experienței mele în coaching de echipă care sunt cele mai nocive atitudini:

• incapacitatea de a ne recunoaște greșelile;
• spiritul critic;
• dorința de a ne însuși toate meritele;
• spiritul ranchiunos și răzbunarea;
• convingerea că eu sunt cel mai bun;
• egoismul.

Probabil că mai sunt și altele, dar acestea mi s-au părut cel mai des întâlnite și foarte, foarte nocive. Identificați-le și luați măsuri! Nici voi și nici echipa voastră nu merită să trăiască într-o atitudine nepotrivită – ca să nu-i spun negativă – pentru că meritați să aveți succes! Iar eu n-am văzut succes obținut cu o atitudine negativă!

Iar dacă vă întrebați când să începeți, eu vă răspund ACUM! Dacă vă întrebați de unde să începeți, eu aș răspunde ”de la voi înșivă”', iar dacă vă întrebați cum, v-aș sfătui să vă analizați ce simțiți! Este pozitivă sau negativă senzația? Iar de aici încolo… the sky is the limit!

Eu vă doresc succes în găsirea propriei revelații!

Dana Burghel – Work–Life Balance Coach

Oblio Learning – authentically different