Competiţia ca formă de implicare în proiecte

Pe lângă metodele de cercetare clasice, am lansat atunci un concurs de eseuri adresat cetăţenilor Clujului, menit să aducă în atenţie ideile inovatoare care să ajute oraşul să devină mai vizibil din punct de vedere european. S-au primit un număr de 22 de eseuri, iar juriul care le-a evaluat a fost format din personalităţi din Bruxelles, Bucureşti şi Cluj, de la Parlamentul European, Comitetul Regiunilor, Misiunea României pe lângă UE (Bruxelles), Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Consiliul Local şi Consiliul Judeţean Cluj, Primăria Cluj-Napoca, sectorul privat, academic, neguvernamental şi mass-media.

Eseurile primite au reprezentat pilonul principal al proiectului “Starea naţiunii: Cluj-Bruxelles”, ce prezenta vocea societăţii civile. Pe podium a ajuns lucrarea propusă de Emil Pop, referent la Oficiul de Proiecte Universitare al Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, locul al doilea a fost ocupat de Adina Ungur, studentă la Facultatea de Litere a Universităţii „Babes-Bolyai” Cluj-Napoca, redactor la Revista „Atheneum” a Comunităţii Române din Canada. Premiul cel mare a ajuns la George Cârstocea, pe atunci în vârstă de 17 ani, elev al liceului „Gheorghe Şincai” Cluj-Napoca. Şi ca să demonstreze că ambiţia şi implicarea te duc departe, recent am descoperit că George a ajuns student în California. Contactat, el ne-a povestit ce a însemnat acel concurs: “Am scris despre Cluj, în mod explicit, ca despre un produs de vândut turiştilor. În liceu, încă mă gândeam că s-ar putea să am o cariera în PR sau publicitate, iar eseul l-am scris din acelaşi punct de vedere relativ naiv, dar entuziasmat. Eram un puşti de liceu, animat de o doză relativ mare de teribilism, şi încântat de ideea că aş putea scrie ceva cât de cât convingător pentru un public mai mare. Eseul respectiv mi-a dat şansa să mă joc un pic cu ideea de a scrie pentru un anumit segment de public, şi se pare că intuiţia mea de la momentul respectiv, a dat roade”.

De vreo 5 ani predau cursuri despre mecanismul capitalei europene, cu accent pe sectorul privat şi pe “conectarea“ acestuia la instituţiile comunitare. Pe lângă subiectele generale tratate, precum: Sfera publică şi Uniunea Europeană, Identitatea şi valorile europene, Politica de comunicare a UE, Grupurile de interese din lumea afacerilor europene, “Structurile mondiale” în afacerile europene, Peisajul media al UE, a fost o plăcută surpriză interacţia cu studenţii de la Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (în special cei de la Facultatea de Studii Europene), cu prilejul prezentării pe care am avut-o pe temă “Cum să găsim un job la Bruxelles?”.

Cu această ocazie am lansat participanţilor un concurs de eseuri pentru a identifica împreună posibilităţile de evoluţie pentru UE şi România. Premiile în bani au ajuns în total pentru cei de pe podium la 300 de euro. E mult, e puţin, pentru a recompensa interesul unui student? Eu zic că nu neapărat acesta este beneficiul implicării, ci experienţa pe care o dobândeşti lucrând la un alt nivel şi contribuţia pe care o au acest gen de participări la CV-ul tânărului. Cea mai bună lucrare, trimisă de Ana Vlad, am publicat-o pe blogul “Casei Europei”, în seria de materiale pe care le-am primit pe aceeaşi temă de la specialişti în domeniu din Bruxelles.

Ce înseamnă însă un astfel de concurs pentru tânărul participant? Câştigătoarea premiului întâi, Ana Vlad, îmi scria – “Motivul pentru care am decis să particip la concurs şi pentru care mi-am amintit constant de deadline în lunile următoare a fost ocazia de a-mi spune propria părere, fără surse citate, fără stres legat de căutarea unor sinonime pentru a exprima cât mai academic o idee. O persoană cu o vastă experientă legată de mersul lucrurilor la Bruxelles era interesată să îmi cunoască opiniile (care la sfârşitul anului 3 de facultate sunt cel puţin idealiste) legate de evoluţia relaţiei Uniunii Europene cu România. Provocarea fiind lansată, nu aveam nimic de pierdut, ba din contră. Era o ocazie excelentă de a exersa puţină coerenţă în înşiruirea ideilor despre această temă. Fiindcă, din postura unei studente la Facultatea de Studii Europene, un asemenea subiect nu poate duce, în primă fază, decât la o singură reacţie: inevitabilul blocaj mintal ce a survenit din dorinţa de a exprima cât mai multe, cu o viteză cât mai mare, fapt ce a şi revigorat vechi probleme: cum să exprim un subiect atât de complex cât mai simplu, cât mai pe scurt, de unde să încep, cum să încep etc. Dar amintindu-mi stilul prezentării şi maniera în care a fost lansată provocarea, blocajul a dispărut şi informaţiile importante s-au concretizat într-o structură a eseului ce a reflectat atât personalitatea autorului, cât şi poziţia sa faţă de subiectul pus în discuţie”.

Dan LUCA este Doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, fondator în 2003 al Clubului “România-UE” Bruxelles. Are 41 de ani şi îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles de 15 ani. Predă cursul de “Tehnici de comunicare în UE” la universităţi din Bucureşti, Bruxelles şi Gorizia (Italia). Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării. Încă din 2007 a lansat blogul www.casaeuropei.blogspot.com, cu obiectivul declarat: “Este un blog de opinie despre Uniunea Europeană şi despre modul cum românii sunt afectaţi de schimbările europene contemporane”.