Compromisurile- când ajung să ne compromită viaţa?

Spun doar că trebuie să evaluăm cu atenţie situaţiile în care facem compromisuri şi să ne asigurăm că avem foarte clar în minte care sunt condiţiile în care facem aceste concesii şi până când le facem, astfel încât să nu ne compromitem viaţa. Sigur că sunt situaţii în care putem fi nevoiţi să mergem într-o anumită direcţie o perioadă (în viaţa profesională, de exemplu, mai ales dacă este cazul să acceptăm, de exemplu, un job pentru a avea o sursă de venit, indiferent dacă acesta se potriveşte sau nu), însă este important momentul în care conştientizăm că un compromis nu mai este acceptabil şi începem să acţionăm pentru a face o schimbare.

Să luăm un exemplu legat de compromisurile făcute în viaţa profesională, pe care să îl putem utiliza mai departe (nu este un exemplu real, dar poate ilustra foarte bine ideea de compromis care poate afecta în final calitatea vieţii). Să luăm, de exemplu, o persoană care a acceptat un job o perioadă, considerând că i-ar putea deschide noi oportunităţi în timp. Pe măsură ce vremea trece, constată însă că aceste oportunităţi întârzie să apară. Apar în schimb frustrări şi nemulţumiri în legătură cu jobul său, simţind că nu se regăseşte în ceea ce face. În acelaşi timp, jobul său începe să necesite deplasări, delegaţii destul de frecvente, pe care şi-a propus să le accepte (tot) o perioadă în speranţa că această situaţie va fi doar una temporară, deşi preţuieşte foarte mult timpul petrecut împreună cu soţia şi copilul şi nu îi este foarte uşor să îl sacrifice. Pentru această persoană sunt importante echilibrul şi armonia oferite de viaţa de familie.

Acelaşi tip de situaţii pot să apară, de exemplu şi în viaţa personală, în relaţia cu un partener. Acceptăm anumite situaţii, considerând că aceste compromisuri ar putea contribui la buna funcţionare a relaţiei şi după o perioadă constatăm că acest lucru nu se întâmplă. Întrebarea la care va propun să reflectaţi este când ne oprim din a face compromisuri? Care este acel punct din care compromisurile încep să ne compromită viaţa? Este important să identificăm foarte bine momentul în care dacă mai facem concesii călcăm pe propriile noastre valori, pe ceea ce este important pentru noi.

Din ce am observat, atât în ceea ce mă priveşte, cât şi în cadrul sesiunilor de coaching ţinute, compromisurile tind să ne menţină într-o stare de semi-confort, ne pot da chiar impresia că acţionăm pentru a atinge un scop mai înalt, chiar daca în realitate lucrurile nu stau chiar aşa.

Ce se poate afla în spatele faptului că facem constant compromisuri? Poate să fie vorba de anumite credinţe pe care ni le-am format în timp, sau pe care le-am preluat de la cei din jur (de exemplu, poate fi vorba de o credinţă de tipul „ca să menţii o relaţie trebuie să laşi mereu de la tine” sau „succesul în carieră poate veni numai dacă faci permanent sacrificii”), poate să fie vorba, în unele situaţii, de neîncredere în propria persoană şi în abilităţile noastre (atunci când acceptăm un job care nu ne satisface, din teama că nu putem face faţă unuia mai potrivit, şi mai bine plătit), teama că dacă renunţăm la ce avem nu vom găsi ceva mai bun, considerăm că doar atât merităm…motivele pot fi variate şi multiple. În exemplul nostru, poate fi teama de a nu găsi alt job mai bun, afectând astfel siguranţa financiară a familiei. Când ne oprim însă? Care este momentul în care nu mai acceptăm să facem compromisuri, simţind că ne este afectată astfel calitatea vieţii? Revenind puţin la definiţia dată la început, în care spuneam de „cedări reciproce”, ce se întâmplă când cedările sunt unilaterale şi constatăm că ele se repetă şi aduc insatisfacţie pe termen lung, sau că beneficiile la care ne aşteptam făcând acel compromis nu apar? Când ne oprim?

Cât de mult îţi încalci valorile făcând compromisuri?

Valorile noastre spun cine suntem noi, sunt reperele după care ne trăim viaţa, definesc ce este important pentru noi, iar în momentul în care acestea sunt respectate, onorate prin modul în care alegem să acţionăm, viaţa noastră este împlinită. Problemele şi dezechilibrul încep să apară în momentul în care, prin acţiunile noastre, nu ne mai respectăm valorile care ne definesc. Atunci apare stresul, nemulţumirea, care în final ajung să ne afecteze calitatea generală a vieţii.

Acest lucru se poate observa şi din exemplul de mai sus. Practic, programul de la muncă ajunge să încalce valorile persoanei respective (sau cel puţin o parte din ele- echilibrul şi armonia oferite de familie).

Cum vei şti că valorile tale sunt încălcate prin acţiunile şi eventual compromisurile pe care le faci? În primul rând este important să le identifici. Şi poţi face acest lucru singur(ă) sau împreună cu un coach, întrebându-te „ce este important pentru mine în viaţă?”. Odată ce ai identificat 2-3 aspecte importante (de exemplu echilibru, armonie, respect, autenticitate, etc.) poţi continua cu aceeaşi întrebare „în afară de…ce altceva mai este important pentru mine?”. Important este să identifici principalele 5-10 valori importante pentru tine. Poţi apoi repeta procesul pentru identificarea valorilor tale în carieră şi în relaţii. Lista acestor valori pe care le-ai identificat se poate schimba în timp, unele dintre acestea pot să dispară şi poţi identifica noi valori, noi aspecte care sunt importante pentru tine într-un anumit moment al vieţii. Important este, însă, conştientizarea a ceea ce este important pentru tine.

Odată ce ai identificat valorile, ce contează de fapt pentru tine, aş vrea să te invit să îţi adresezi trei întrebări:

• În privinţa căror valori pot face compromisuri o perioadă şi în ce condiţii (în ce situaţii şi cât timp)?
• Care este punctul de la care nu mai poţi accepta compromisuri care încalcă aceste valori?
• Care sunt valorile în privinţa cărora nu ai face niciun compromis indiferent de situaţie?

Cum ar evolua viaţa ta în ambele scenarii?

Este un exerciţiu pe care eu îl folosesc destul de frecvent şi în cadrul sesiunilor de coaching şi în viaţa personală şi care îmi permite să clarific zonele din viaţa mea afectate de decizia mea şi evoluţia acestora în ambele scenarii (şi în situaţia în care decid să schimb ceva în viaţa profesională sau personală şi dacă nu schimb nimic şi aleg să fac un compromis acceptând situaţia în continuare, aşa cum este ea).

Aşadar, te voi ruga să iei o foaie de hârtie şi un creion, să îţi acorzi câteva minute şi să reflectezi ce zone ale vieţii tale vor fi afectate de decizia ta (indiferent care ar fi aceasta). În exemplul de mai sus, decizia persoanei respective referitoare la job-ul său ar putea afecta următoarele zone din viaţa sa: familia, situaţia financiară, sănătatea şi lista poate continua. Încearcă să identifici minim 5 zone din viaţa ta care ar fi afectate de decizia ta. Evaluează fiecare dintre aceste zone identificate în prezent, pe o scală de la 1 la 10. Apoi evaluează-le (tot de la 1 la 10 peste 6 luni, peste 1 an, peste 2, 3, 4, 5 ani) pe fiecare în situaţia în care ai face o schimbare şi observă cum ar evolua în cazul în care te decizi să schimbi ceva. Apoi realizează aceeaşi evaluare şi în cazul în care te decizi să faci un compromis şi accepţi mai departe situaţia aşa cum este ea, fără a schimba ceva şi observă cum ar fi evoluţia. Ce decizi acum? Persoana din exemplul de mai sus poate constata că ar putea fi mai avantajos să mai accepte o perioadă situaţia aşa cum este ea, sau poate constata, dimpotrivă, că familia sa ar fi afectată dacă nu face o schimbare.

Şi acum, în loc de concluzie, o ultimă întrebare: care este punctul de la care tu nu mai faci compromisuri?

Ofelia Neagu este life coach în formare Noble Manhattan, urmând anterior o formare NLP Master Practitioner IANLP. Este trainer certificat şi are o experienţă de peste 9 ani în comunicare, atât in business, căt şi în sectorul non-profit. Mai multe informaţii la: ofelianeagu.webs.com