De ce să mă simt bine când pot să mă simt excelent?

În primul rând pentru că atitudinea negativă este mult mai puternic contagioasă decât atitudinea pozitivă, iar atitudine negativă vedem și citim în 90% din ceea ce înseamnă mass media. În al doilea rând (sau poate trebuia să îl pun primul?) așa suntem noi, românii… Iar când spun acest lucru mi-l asum: un popor care a scos zicale de genul „Capul plecat, paloșul nu-l taie” sau „Ce-am avut și ce-am pierdut” și care, da, de-a lungul secolelor a trebuit să se apere și să gasească soluții să supraviețuiască și mai puțin să stea linistit și să clădească are dreptul la așa zicale, dar are și dreptul la a-și schimba „zicalele” după care trăiește!

Orice spunem este expresia a ceea ce simțim, ce gândim și, în ultimă instanță, a ceea ce suntem. Fiecare cuvânt are o energie atașată, iar dacă sunteți departe de a crede că un cuvânt este o energie, atunci cu siguranță credeți în energia pe care anumite cuvinte o transmit! Este diferit impactul asupra noastră atunci când spunem sau auzim „sper că vom colabora” cu „știu că vom colabora” sau „cred că o să închei proiectul la termen” cu „pot să închei proiectul la termen”…

Alegerea este a noastră: ne complacem într-un job pe care aproape îl urâm sau facem ceva? Ne plângem toată ziua aruncând cuvinte grele asupra politicienilor sau aiurea, sau închidem televizorul și ne aplecăm asupra copiilor? Ne punem fața mohorâtă pentru că afară plouă sau ne îndreptăm spatele și ne ridicăm privirea? Iar dacă tot citești articolul ăsta, ai vrea să răspunzi sincer la câteva întrebări?

• Ce zi ai astăzi: acceptabilă sau incredibilă?
• Cei mai buni 5 prieteni ai tăi ce fel de atitudine au?
• Cum ți se pare piața în care îți desfășori activitatea: nesigură și fluctuantă sau plină de oportunități?
• Trăiești un conflict intern sau te bucuri de ceea ce ți se întâmplă?
• Crezi că meriți mai mult decât trăiești acum?

Și pentru că acțiunea este mai benefică decât 100 de cuvinte, poate este cazul, chiar astăzi, să cercetezi mai îndeaproape cum sunt cei mai buni 5 prieteni ai tăi. De ce? Pentru că acela este mediul în care îți trăiești viața, iar mediul te influențează. Constant! În bine sau în rău! Și da, este tot alegerea ta să schimbi mediul! La fel cum, tot prin acțiune, este la alegerea ta să schimbi răspunsul întrebărilor de sus în ceva pozitiv. Și poate că astăzi ar putea să fie prima zi în care alegi să te ghidezi după un cuvânt toată săptămână! Care ar fi acel cuvânt pentru tine, în caz că vrei să schimbi ceva?

Iar ca să vă inspire și mai mult (chiar dacă știți exemplul este bine de recitit oricând), îl voi cita pe Napoleon Hill din cartea sa „De la idee la bani”, care povestește despre Henry Viscardi, un om care s-a născut fără picioare și care, atunci când a primit Medalia de Aur Napoleon Hill pentru Fondarea Centrului de Cercetare Umană și dedicarea întregii sale vieți persoanelor cu handicap, a spus:

“Sunt profund recunoscător să primesc acum această medalie… M-am născut fără picioare. Mi-am petrecut primii șapte ani de viață ca pacient ținut din milă în spital. N-am putut să mă ridic „în picioare”, pe aceste membre artificiale până la 27 de ani. În toți acești ani m-am luptat să supraviețuiesc ca un copil grav schilodit și ca un tânăr groaznic de deformat. Îmi amintesc de explicațiile pe care mi le dădea mama în copilarie când o întrebam «De ce eu?». În înțelepciunea ei simpla de țăran, ea mi-a spus că, atunci când a venit vremea ca un alt baiețel schilod să vină pe lume, Dumnezeu a spus «Cred că familia Viscardi ar fi potrivită pentru un asemenea băiețel».

Cu mulți ani în urmă un doctor mi-a schimbat viața… și am promis că atâta vreme cât va fi măcar o persoană cu handicap pe lume care preferă provocările vieții unei existențe garantate îi voi dedica lui toate energiile mele. Nu uitați: speranța nu este un lux, ci o datorie. Să speri nu înseamnă să visezi… ci să-ți transformi visele în realitate. Binecuvântați sunt cei ce visează și sunt dispuși să plătească prețul traducerii lor în realitate!

Cât despre mine, nu aleg să fiu un om obișnuit. Este dreptul meu să fiu cât de neobișnuit pot. Sunt în căutarea prilejului, nu a siguranței. Refuz să-mi vând imboldul de viață pe nimic! Moștenirea mea este verticalitatea, mândria și curajul de a acționa pe cont propriu. Asta, ca să mă pot bucura de avantajele propriei creații și să înfrunt lumea plin de curaj, spunând; «Eu am făcut acest lucru!»

Vreau să vă urez ceva. Poate ar trebui să vă urez succes și fericire pentru tot restul vieții. Dar este prea ușor să măsurăm lumea prin succes și fericire. Aș dori să vă urez să dați un sens restului vieții dumneavoastră!”

La fel vă urez și eu: să aveți sens!

Dana Burghel – Work–Life Balance Coach

Oblio Learning – authentically different