Dilema psihologului: O bifă într-un dosar sau lucrul bine făcut?

Săptămâna trecută, mass-media şi opinia publică dezbăteau situaţia tragică a accidentului din Muntenegru. Un caz nefericit care s-a soldat cu moartea a 18 persoane şi rănirea altor 29. Presa a speculat diferite cauze, pe forumurile de pe internet diverse persoane ofereau opinii privind cauzele posibile ale accidentului: unii susţineau că viteaza autocarului era prea mare, alţii că şoferul era obosit, unele rapoarte susţineau că şoferul a avut o scurtă perioadă în care ar fi fost orbit datorită trecerii de la lumină la întuneric şi, drept urmare, a pierdut controlul volanului etc. Toate aceste cauze sunt legate de ceea ce noi, în psihologie, numim diferenţe interindividuale.

Analizând legislaţia în vigoare, în special Ordinul nr. 447/2003 (actualizat) al Ministerului Transporturilor, şi anume „Instrucţiunile privind examinarea medicală şi psihologică a personalului din transporturi cu responsabilităţi în siguranţa circulaţiei şi a navigaţiei”, nu am putut să nu fac o comparaţie sumară între modul în care este definită examinarea medicală şi examinarea psihologică.

În cazul examinării medicale, se fac o multitudine de teste legate de aparatul respirator, aparatul cardiovascular, aparatul digestiv şi anexe și pentru depistarea bolilor de nutriţie. Examenul medical fiind descris pe parcursul a 3 pagini.

În privinţa examenului psihologic, obiectivul investigaţiei este descris de următorul fragment:

„Stabilirea stadiului de maturitate psihică şi a existenţei/inexistenţei capacităţilor aptitudinale – atitudinale integrării în responsabilităţile siguranţei circulaţiei

• Psiho-somatice: tonus dinamico-energetic, tipul de sistem nervos, vitalitate, dezvoltare psiho-constituţională;
• Cognitiv-aptitudinale: capacitate de prelucrare a informaţiei, de a învăţa şi de a capitaliza informaţia, de a rezolva probleme practice, tehnice, verbal-abstracte, sociale; particularităţile atenţiei, memoriei, reprezentarea spaţială, aprecierea vitezelor şi distanţelor.
• Psiho-motrice: coordonarea oculo-motorie, organizarea abilităţilor motorii, reactivitatea complexă.
• Motivaţional-afective: maturitate, reactivitate emoţională, dispoziţiile afective dominante, motivele activităţii, interesele dominante, nivelul de aspiraţie.
• Capacitatea reglatorie: perseverenţă, spiritul de organizare şi disciplină, atitudinea faţă de activitate şi gradul de independenţă.
• Psiho-relaţionarea: sociabilitate, modul de a se raporta la ceilalți, de a rezolva conflictele intepersonale, stilul şi capacitatea de autoafirmare, simţul civic.”

Dacă este să privim lista de mai sus dintr-o perspectivă onestă, aceasta cuprinde o mare parte a ceea ce psihologia poate măsura. Pentru investigație, ordonanţa precizează că pot fi utilizate toate metodele şi tehnicile psihologice: de la anamneză, la teste şi chestionare şi până la aparate de evaluare şi observaţie.

Situaţia actuală nu este una uşoară pentru un psiholog. Evaluarea psihologică nu este neaparat considerată utilă de către populaţie, resursele sunt limitate, preţurile instrumentelor sunt de multe ori exagerate comparativ cu prețul plătit de client, alteori nu există metode consacrate pentru măsurarea acelor concepte etc. Şi totuşi, psihologul are o mare responsabilitate prin avizul pe care îl eliberează. Aşa cum reiese din anumite evenimente tragice, în mod indirect activitatea sa poate costa vieţi. Probabil că toţi psihologii au avut în ultimele zile dilema aceasta. Cum îţi poţi desfăşura activitatea în contextul actual, astfel încât să poţi preîntâmpina situaţiile precum accidentul tragic din Muntenegru?

Care ar fi alternativele? – și vorbim despre unele realizabile! O primă propunere ar fi adoptarea unei politici tip „suflu şi în iaurt”, din partea majorităţii companiilor şi firmelor. Serviciile unor profesionişti redutabili sau firme specializate în domeniul psihologiei, instrumente moderne și detaliate de evaluare… nu mai există scuza că nu avem cum sau de unde să aflăm despre aşa ceva.

De exemplu, peste 60 de ani, compania internaţională Schuhfried, din 2011 în România prin HART Consulting, oferă clienţilor săi teste psihologice de calitate, utile în selecţie, o parte dintre acestea fiind dedicate selecţiei conducătorilor auto.

Unele persoane sunt în mod natural înclinate să respecte regulile şi procedurile, se pot concentra mai mult în condiţii de monotonie, au o viteză de reacţie mai bună, ceea ce are un impact în distanţa de frânare, au o atenţie distributivă mai bună, ceea ce îi ajută să depisteze mai rapid în trafic situaţii periculoase etc.

Toate aceste dimensiuni psihologice, cu impact în siguranţa în trafic, se pot evalua în 30-60 minute, aducând încredere sporită în procesul de selecţie a conducătorilor auto.

Deşi examenul psihologic este obligatoriu conform legislaţiei în vigoare, acesta este mai mult o bifă într-un dosar. Cu toţii ne amintim cum s-a desfăşurat atunci când l-am dat pentru şcoala de şoferi.

Evenimente nefericite precum cel din Muntenegru ar trebui să tragă un semnal de alarmă asupra faptului că este loc pentru îmbunătăţire şi perfecţionare.

Cristi Mihai este Consultant / Head of Psychology Department HART Consulting