Îndârjire + Ataşamente = (în general) Dezamăgire

Am avut ocazia recent să văd din nou unul din filmele preferate- Sub soarele Toscanei (Under the Tuscan Sun)-, un film care din punctul meu de vedere este plin de mesaje interesante şi de fiecare dată când am ocazia să îl văd mai privesc şi din altă perspectivă unele dintre mesajele sale. Unul din mesajele importante care mi-a atras atenţia, despre care am mai scris şi cu alte ocazii, este transmis de un personaj care povesteşte cum în copilărie căuta cu disperare o gărgăriţă, fără să reuşească, însă, să găsească vreuna. În momentul în care s-a relaxat şi a adormit în iarbă, s-a trezit apoi înconjurat de gărgăriţe. Cum am tradus eu asta? Pur şi simplu ne setăm obiectivul, intenţia, şi apoi parcurgem drumul către obiectivul nostru relaxaţi, detaşaţi, bucurându-ne de ce ne oferă viaţa zi de zi şi atunci vom reuşi să ne atingem obiectivele în mod natural fără frustrări, fiind în acelaşi timp atenţi şi la celelalte oportunităţi pe care ni le scoate în cale fiecare zi. Când spun detaşare nu spun că uităm total să mai facem ceva pentru a atinge ceea ce ne-am propus şi pur şi simplu aşteptăm indiferenţi ca obiectivul nostru să fie cumva atins printr-o minune. Dimpotrivă, facem tot ce ţine de noi pentru a atinge ce ne-am propus, dar fiind prezenţi zi de zi în viaţa noastră, fiind atenţi şi deschişi la alte oportunităţi şi la experienţele de zi cu zi.

Mă bucur de călătorie fără a pierde din vedere obiectivul final

Aş vrea să vă întreb ce pierde şi ce câştigă cineva care îşi concentrează toată atenţia, energia, timpul în direcţia atingerii unui obiectiv (personal sau profesional), fără să mai „vadă” ce se întâmplă în jurul său între timp. La prima vedere efortul său poate fi lăudabil, este o persoană ambiţioasă, care şi-a propus ceva şi face totul pentru a obţine ce şi-a propus. Pe de altă parte, dacă obiectivul devine o adevărată obsesie, respectiva persoană poate să sacrifice foarte multe pentru a-l atinge: viaţă personală, prieteni, timp, etc. Poate chiar rata alte oportunităţi profesionale sau personale pe care le poate scăpa din vedere, fiind atât de absorbită de ceea ce şi-a propus.

Cum puteţi rămâne detaşaţi? Ce vă poate ajuta? Pentru început vă propun un exerciţiu uşor, care să vă ajute să regăsiţi rapid starea de relaxare şi detaşare (eu l-am experimentat prima dată în calitate de client al unei sesiuni de coaching şi îl practic frecvent de atunci, întrucât îl consider foarte eficient pentru a ne aminti cu uşurinţă de o anumită stare pe care am avut-o). Gândiţi-vă la o situaţie în care aţi fost relaxaţi, detaşaţi şi în care aţi făcut ce aveaţi de făcut fără încrâncenare. Care este melodia cu care aţi asocia starea aceea de relaxare şi detaşare? Poate fi orice melodie, nu are importanţă, important este ca atunci când o ascultaţi să o asociaţi cu uşurinţă cu acea stare de detaşare, în care acţionaţi relaxaţi. Cum ar fi ca o perioadă (poate fi o săptămână, o lună, cât aveţi nevoie) să ascultaţi dimineaţa (şi peste zi dacă vi se pare necesar) acea melodie, astfel încât să începeţi ziua cu acea stare de relaxare şi detaşare?

Apoi, aş vrea să vă propun să începeţi ziua adresându-vă două întrebări (împreună, nu doar una dintre ele):

• Ce pot face eu astăzi, un pas cât de mic, pentru a mă apropia de atingerea obiectivului meu?
• Cum mă pot bucura de ziua de astăzi şi de ceea ce ziua de astăzi îmi oferă?

Nu în ultimul rând, pe mine m-a ajutat foarte mult să schimb perspectiva din care privesc călătoria către obiectivul meu, abordând-o ca pe un şir de oportunităţi de învăţare, nu ca pe un şir de etape ce trebuie bifate pentru a ajunge mai repede la obiectiv (cu condiţia de a avea o atitudine deschisă în faţa experienţelor de zi, care ne pot aduce un plus de valoare, ne pot valida obiectivul, motivându-ne să mergem mai departe, sau dimpotrivă, ne pot deschide un nou drum mult mai potrivit pentru noi).

Ce ascunde ataşamentul de obiectivul pe care ţi l-ai stabilit?

Ce se ascunde în spatele faptului că te agăţi de o relaţie sau, de exemplu, de o promovare (din ce am putut observa în sesiunile de coaching, în unele cazuri ataşamentele maschează şi alte nevoi)? Poate fi o nevoie de siguranţă, nevoia obţinerii unei confirmări, sau, de ce nu, nevoia de a obţine recunoaştere şi respect din partea celorlalţi, dacă ceea ce îţi doreşti este o promovare. Ce faci însă dacă relaţia se termină sau nu obţii promovarea? Cum poţi găsi în tine resurse pentru a răspunde acestor nevoi care se ascund în spatele ataşamentelor? Pentru că în noi trebuie în primul rând să căutăm aceste resurse, nu în exterior. Una din întrebările prin care puteţi descoperi această nevoie este- ce altceva, ce beneficiu voi mai obţine în momentul atingerii obiectivului?

La final, aş vrea să vă întreb care este primul pas potrivit pentru voi, pe care îl puteţi face chiar de astăzi, pentru a vă bucura de călătoria voastră obţinând în acelaşi timp „gărgăriţele” pe care le căutaţi.

Ofelia Neagu este life coach în formare Noble Manhattan, urmând anterior o formare NLP Master Practitioner IANLP. Este trainer certificat şi are o experienţă de peste 9 ani în comunicare, atât in business, căt şi în sectorul non-profit. Mai multe informaţii la: ofelianeagu.webs.com