Înlocuiţi „Îmi pare rău!” cu „Iartă-mă!”
În prima fază, s-ar putea să vă simţiţi bine pentru că şi lui îi este/pare rău aşa ca mie …ce bine că nu sunt singurul. Dar aceste cuvinte nu vin să mă ajute să ies din răul în care sunt, ci vin să-l adâncească sau să mă ţină blocat.
Cum aşa?…S-ar putea să spuneţi….Dar nu este politicos să spui „Îmi pare rău?” Nu!!!
Dacă eu am o problemă, în momentul în care o verbalizez , nu fac altceva decât să o retrăiesc, o aduc încă o dată în momentul prezent. Pe lângă faptul că o aduc în prezent, o transfer şi în mintea celui din faţa mea … care o trăieşte imaginar…adică îi fac rău şi lui. Reacţia pe care o are este o părere de rău pe care mi-o dă înapoi. Această părere de rău nu este altceva decât răul pe care îl primesc suplimentar la răul meu.
Încă un motiv pentru care „Îmi pare rău” este mai puţin potrivit, este o notă de egoism…după ce că ai o problemă sau o situaţie neplăcută … Spunând „mie îmi pare rău”… nu faci decât să contribui la răul pe care îl are celălalt. Un om care se află într-o situaţie dificilă are nevoie de EMPATIE sau de COMPASIUNE …nu de părerea mea de rău!
Am putea să înlocuim „Îmi pare rău!” cu „Sunt alături de tine!” sau „Înţeleg ce simţi!” ori „Cu ce pot să te ajut?”. Asta înseamnă că în acea situaţie vin cu gânduri bune.
Ce ne opreşte să spunem aceste fraze? Una dintre scuzele cel mai des folosite este că „Aşa spune toată lumea!” …Şi dacă „toată lumea” face un lucru mai puţin bun putem continua să îl facem? sau „Aşa ne-am obişnuit!”. Obişnuinţa noastră o să-i cam coste şi pe ceilalţi şi pe noi…aşa că ar fi cazul să ne dezobişnuim repede.
Mai folosim „Îmi pare rău” când facem câte o prostie, când îi deranjăm sau supărăm pe cei de lângă noi. Şi aici situaţia se complică! După ce că îţi fac rău …tot mie îmi pare rău….şi la fel cum spuneam mai sus încărcăm şi mai tare răul pe care l-am făcut. Cu ce putem să îl înlocuim? Cu „Iartă-mă!”
De ce „Iartă-mă!” sau „îmi cer iertare!” ? Pentru că „iertarea” are capacitatea de a vindeca, de a „curăţa“ evenimentul care s-a întâmplat. Un eveniment neplăcu,t odată întâmplat, devine în secundă următoare „trecut”. Nu mai există, va exista doar în mintea mea şi a celuilalt. Ceea ce păstrăm este amintirea acelui eveniment despre persoana pe care am rănit-o sau despre faptul că am fost rănit. Iertarea este cea care vindecă amintirea şi în momentul în care ofer iertarea, înseamnă că am trecut peste. Iar pentru cel care a greşit, pentru că primeşte iertarea, va înseamna că nu va mai duce cu el sentimentul de vinovăţie.
Se spune că omul este singurul animal care plăteşte pentru o greşeală de mii şi mii de ori. Celelate animale de pe pământ plătesc o singură dată; în momentul în care se întâmplă.
Poate să „îmi pare rău” şi să menţin răul….Sau …..pot să „Iert” şi „să mă iert” şi astfel, să vindec!…E alegerea mea!