Limita dintre viața personală și cea profesională
Dacă te gândești că există o limită sau că nu există una, ai dreptate în ambele cazuri. De ce? Pentru că indiferent de cum decurg situațiile din viața ta (personală și profesională) este important de știut că acestea pot avea o direcție clară și sigură spre ceva anume, acest ceva poate să însemne un loc, o profesie, un statut, o realizare, o nouă relație ș.a.m.d., depinde însă de tine cum direcționezi lucrurile care vin înspre tine. Ceea ce apare în viața ta de multe ori sunt opțiuni și nu probleme sau aspecte care trebuie luate exact așa cum vin. Nu-ți place ceva? Spune fără să te gândești la cât de mult rău ai face dacă ai dezamăgi pe cineva – asta nu înseamnă să nu ai bun simț. Poți fii sincer și respectuos în același timp.
Vrei să te duci într-un anumit loc dar nu poți din anumite motive? Solicită ajutor.
Ai o nouă responsabilitate și crezi că este prea grea? Vezi cum o poți înțelege. Vrei un loc de muncă și nu ai idee cum îl poți obține? Centralizează toate modalitățile pe care le-ai folosit până acum cât și pe cele pe care nu le-ai folosit. Fă-ți un plan în acest sens.
Te plângi din cauza vârstei? Sună de parcă ai muri mâine… Indiferent de vârstă, trebuie să fii tânăr. Tânăr nu înseamnă doar chip fără riduri, tânăr înseamnă curaj, devotament, respect, bunăvoință, naivitate, sălbăticie naturală și frumoasă.
Pe scurt, nu trebuie să creezi sau să construiești doar cu materialele bune, și cele care aparent nu sunt bune, folosite corespunzător, te ajută să-ți îndeplinești planurile.
Normal că atât în plan profesional, cât și în plan personal ți se prezintă trasee, direcții, obiective, destinații și tot așa, dar tu alegi până la urmă. Anumite persoane nu se descurca în viață dacă nu primesc direcții sau obiective din partea altora. Pur și simplu s-ar simți străini în această lume, astfel că se așteaptă în fiecare zi să primească o hartă din partea părinților, partenerului de viață, prietenilor, colegilor, șefilor, profesorilor etc. Faptul acesta nu este neapărat negativ, este bine să fii înconjurat de oameni cu care poți să lucrezi pentru a duce la bun sfârșit un proiect sau o activitate. Totuși, un echilibru (nu o limită) este indicat.
Este bine să respectăm, uneori, direcțiile pe care ni le oferă cineva, dar nu trebuie să uităm că este important și noi să ne stabilim propriile direcții. Astfel se poate asigura un echilibru. Chiar dacă trebuie să muncești foarte mult la serviciu, asta nu înseamnă că nu îți poți repartiza timpul pentru a face tot ceea ce îți propui să faci. Nu pica în capcana cantității lucrurilor, și anume nu regreta că petreci doar o oră-două într-un loc cu toate că ți-ai fi dorit poate să fii prezent acolo mai multe ore decât atât. Încearcă să trăiești și să fii mulțumit de calitatea timpului, nu de cantitatea lui. Oricum, dacă omul ar trăi 1.000 de ani, tot este posibil să se plângă de timp pentru că acesta oricum este într-o continuă mișcare. Așadar, ai o viață. Fii fericit! Este mai mult decât suficient. Dacă ți se întâmplă lucruri ciudate, absurde, dureroase nu te îngrijora chiar în fiecare clipă, există (sau ți le poți crea) compensații sau corectitudine pentru orice. Dacă ai doar șanse mici de a îmbunătăți un anumit lucru, încearcă și deja ai îmbunătățit ceva, și anume atitudinea ta – ai pornit motorul atitudinii, cel puțin este pe „on”.
Cum să trăiești și ce înseamnă asta? Scrie ceea ce vrei să faci într-o săptămână. Spre exemplu, dacă ieși la ora 19:00 de la serviciu și ești obosit, plimbă-te cel puțin 25 de minute în parc sau aleargă , vizitează o persoană apropiată și chiar dacă dorește să te vadă mai mult și tu ai la dispoziție doar 10-15 minute, spune-i că doar atât poți să stai și că ai venit totuși să o vezi – în alte ocazii poate chiar veți sta mai mult timp împreună. Sau, de ce nu, dacă îți poți schimba programul chiar atunci, poate vei sta mai mult cu acea persoană chiar în acel moment – încearcă. Apoi, acasă, fă 15 minute exerciții, citește alte 20 de minute, îngrijește-te. Într-adevăr, nu poți aloca anumitor activități atât timp cât ai dori, dar asta nu înseamnă să nu te bucuri și să nu trăiești. O să sesizezi, de multe ori de altfel, că întâlnirile, evenimentele sau situațiile de 10-15 minute (mai ales cele spontane) te fac să simți că trăiești mult mai bine decât o oră, două, trei – timp planificat pentru un film, un meci etc. Asta nu înseamnă că trebuie să faci doar lucruri neplanificate, înseamnă că trebuie să încerci, să zâmbești, să trăiești.
Iar acum câteva sugestii:
1. Nu te mai plânge din cauza banilor. Dacă este să se întâmple vreun necaz, mulțumește-te că te-ai străduit din răsputeri și, oricum, dacă ești o fire muncitoare banii (chiar dacă nu în cantitatea dorită) tot o să vină. Banii sunt foarte importanți, dar nu vitali. Ironic este că atunci când ai mai puțini bani simți mult mai bine gustul unei înghețate.
2. Tu decizi dacă muncești sau nu suplimentar și dacă îți neglijezi cunoștințele, prietenii, rudele etc. Ai luat hotărârea să muncești suplimentar, fie că ești nevoit, fie că nu? Atunci nu mai fi trist – este decizia ta. Nu-ți place să lucrezi suplimentar sau ești obligat – ai libertatea să nu mai faci asta. Da, da… Ce faci dacă renunți, de unde mai vin banii? Dacă gândești astfel, atunci banii nu o să-ți ajungă niciodată. Ce faci cu ei dacă oricum îi cheltui doar pe mâncare? Ai curaj și încearcă.
3. Ce fac dacă prietenii mei se supără pe mine că îi văd foarte rar? Atunci nu sunt prietenii tăi. Fii bucuros astfel că ai ocazia să întâlnești un prieten adevărat în curând – o să vezi, nici nu te aștepți!
4. Cum stabilesc cât de mult muncesc și cât de mult mă distrez? Până la o anumită vârstă, și anume 26, 27, nu strică să muncești mai mult decât să te distrezi. Nu regreta că nu te distrezi suficient de mult, savurează momentele când te distrezi. Punct. Sunt persoane care nu au timp sau bani să meargă la film în fiecare lună și se duc o dată pe an și sunt foarte fericiți. Deci să nu exagerăm.
5. Iubita/Iubitul m-a părăsit pentru că mi s-a reproșat că muncesc prea mult și că nu sunt atent la momentele pe care le petrecem împreună, și acelea foarte puține. Cred că mă și înșală, iar acelea nu sunt foarte puține momente, ci cam multe. Ce să fac? Nu e cazul să fii gelos, ai luat o decizie și poate ești la vârsta unde faci greșeli sau nu-ți permiți să ieși foarte des cu o persoană ori, de ce nu, simți că trebuie să te antrenezi, să aloci mai mult timp pregătirii tale profesionale. Nu te mai panica, trăiește. Dacă vă despărțiți, bucură-te de momentele pe care le-ați avut împreună, este foarte important. Și respectați-vă în continuare. Puteți chiar să mai comunicați. De ce nu?
6. Am muncit mult, dar nu se vede nimic. Nu am promovat, nu mă simt bine. Pentru ce atâtea eforturi? În această situație, vezi că este posibil să fie o neînțelegere între așteptările tale și ale persoanelor cu care lucrezi. În orice caz, nu e o tragedie. Dacă ai făcut eforturi, foarte bine, ai învățat mai mult ca alții – oricum, știi foarte bine că asta o să conteze în viitor, competențele tale fiind mult mai bune decât alte altora. Deci, nu te demotiva! Încă nu ești pensionar cu experiență, cel puțin așa cred.
7.Sunt persoană cu dizabilități. Ce să fac? În primul rând, nu înțeleg întrebarea. Poți să faci ce face și orice altă persoană, fii sincer însă cu ceilalți și spune-le cât poți să faci și cum. Este greu, într-adevăr. Dar (puțin simț al umorului nu strică), dacă ar fi fost ușor unde ar mai fi fost farmecul? De asemenea, spune-le celorlalți să nu te mai răsfețe sau să te îngrijească în permanență (dacă este posibil). Dacă poți să faci anumite lucruri singur, încearcă. Vei deveni mai puternic – din mai multe puncte de vedere: Fizic, emoțional, social.
8. Am 35 de ani și nu am copii. Muncesc prea mult. Cum procedez? Copiii nu trebuie să fie un obiectiv. Dacă chiar dorești unul, fie că ești femeie sau bărbat, păi atunci asumă-ți responsabilitatea. Găsește timp. Nu te mai îngrijora că ești prea în vârstă și că ar fi un pericol să ai un copil. Dacă tu crezi și îți dorești ceva, atunci nu ar mai trebui să ai temeri. Dacă se întâmplă vreo tragedie, bucură-te că ai încercat și, eventual, în timp, vei mai putea încerca.
9. Sunt complet îndrăgostit/îndrăgostită. Vreau să petrec mai mult timp cu partenerul, simt asta. Sigur că vrei… Vezi însă și ce părere are partenerul – poate acesta/aceasta se îndrăgostește în fiecare zi de mai multe persoane (este altruist/altruistă). Mai mult, nu vei muri dacă nu vei fi în fiecare moment lângă persoana respectivă. Poate suna dur, dar emoțional încearcă să nu depinzi de nimeni. Dependența emoțională este mai mult o disperare ce conține un grad imens de depresie, frustrare – rănile emoționale sunt puternic resimțite. De aceea, este mult mai bine să fii mulțumit emoționat decât dependent emoțional. Fii stăpân pe tine, sigur și nu mai plânge după iubit/iubită. Discută problemele, schimbările și tot așa. Dragostea nu trebuie să fie o tragedie. Este super și trebuie apreciată.
10. Dacă mai ai întrebări, limita să știi că a fost de 9. Glumesc puțin. Sper că ți-a plăcut articolul și că vei extrage din el părțile care te interesează. Viața e foarte frumoasă, nu mai găsi scuze că ar fi altfel. În fiecare zi poți greși și în același timp îți poți repara greșeală. Ce mai vrei?
Pentru întrebări, sugestii, impresii, poți scrie la: [email protected]
Mihai Silviu Botezatu promovează implicarea activă a tinerilor în societate. Domeniile sale de activitate: Resurse Umane (Recrutare, Consiliere și Administrație) și Vânzări Business 2 Business. Mihai este Coordonator Resurse Umane și Vânzări HRS.