Moduri de gândire care omoară asertivitatea – Partea II

Începe prin a identifica gândul neasertiv pe care îl ai. Pentru a reuși să faci asta este nevoie să definești situația în care te afli. În următorul exemplu, situația poate fi descrisă astfel: „L-am rugat pe colegul meu să mă ajute cu proiectul pe care îl am în lucru, iar el mi-a spus NU”. În descrierea situației, gândește-te ce ai vedea dacă scena ar fi filmată. Este indicat să te referi la fapte și nu să începi să faci interpretări. De exemplu, a folosi expresia „colegul meu a fost nepoliticos” este o presupunere și o interpretare pentru care nu avem încă nicio dovadă.

1. Acum mergi mai departe la identificarea emoțiilor în acest context, să stabilești care sunt sentimentele tale în acest moment.

Întreabă-te: „Ce sentiment/e am?”, „Cât de intense sunt ele?” (pe o scală de la 1 la 100)

În situația mai sus menționată, persoana se simte rănită și contrariată. Evaluarea emoțiilor se face individual.

2. Apoi, poți trece la identificarea comportamentelor și simptomelor fizice pe care le simți.

Întreabă-te: „Ce am facut?”, „Ce am simțit din punct de vedere fizic?”

3. Pasul următor este să îți identifici gândurile în această situație. Aceste gânduri pot lua forma unor presupuneri, interpretări, credințe sau valori. Uneori, pot lua chiar forma unor imagini, mai curând decât a unor cuvinte.

Întreabă-te: „Ce am gândit? “

În exemplul menționat, gândurile ar putea fi:

• „I-am spus DA atunci când m-a rugat să-l ajut cu proiectul lui chiar dacă nu doream să fac acest lucru.”
• „Așa că ar fi trebuit să-mi spună și el DA.”
• „Spunându-mi NU denotă impolitețe, nepăsare și egoism.”
• „Probabil că nu mă mai simpatizează.”

4. Poți, apoi, să evaluezi puterea credințelor tale personale în aceste gânduri. O evaluare cu nota 1 poate însemna că nu crezi deloc aceste lucruri, în timp ce o notare cu 100 poate însemna ca ești absolut convins de ele. Odata ce ai finalizat acest pas din Jurnalul Gândurilor, poți trece la analiză.

5. Întrebările pe care ți le poți pune în etapa de analiză sunt:

• „Gândesc într-un mod pasiv, asertiv sau agresiv?”
• „Răspund într-un mod pasiv, asertiv sau agresiv?”
• „Care este dovada acestui gând al meu?”
• „Care sunt dovezile care contrazic acest gând?”
• „Îmi ignor drepturile sau drepturile colegilor mei?”
• „Cum altfel pot privi această situație?”
• „Există alte moduri în care poate fi interpretată această situație?”

Scopul autoadresării acestor întrebari este să aducă la suprafață o modalitate mai echilibrată și mai asertivă de gândire și de comportament. Te poți întreba: „Care ar putea fi un mod mai asertiv de a gândi și de a răspunde?”

6. Pasul final este să reeveluezi, folosind aceeași scală, intensitatea emoțiilor inițiale și puterea credințelor personale. Dacă ai respectat în totalitate pașii acestui Jurnal al Gândurilor, este probabil că vei observa o scădere a intensității emoțiilor și o scădere a puterii credinței care inițial a dus la o gândire greșită asupra lucrurilor.

Dar, cum o abilitate se dobândește cel mai bine practicând intens, fă asta în mod repetat, de fiecare dată când te confrunți cu situații similare și vei observa că vei gândi și te vei comporta într-un mod mult mai asertiv.