Românii învaţă să nu mai arunce mâncarea!

"România împotriva risipei de hrană” a demarat în martie 2016 cu un obiectiv precis: conștientizarea publicului cu privire la risipa de mâncare din țara noastră și implicarea în procesul de realizare și implementare a politicilor publice din domeniu.

Risipa de hrană înseamnă toate acele alimente destinate consumului, dar care, din diverse motive, se pierd sau sunt aruncate pe drumul dintre locul de producție și farfuria consumatorului. „Este necesar să ne dăm seama de efectele devastatoare ale acestei risipe, atât din punct de vedere al mediului înconjurător, cât și al impactului economic sau social. În Europa, risipa alimentară s-a dublat în perioada 2006-2012, iar Food and Agriculture Organization of the United Nations arată că valoarea pierderilor reprezintă de șase ori valoarea ajutoarelor mondiale alocate pentru dezvoltare”, avertizează Iulia Ciobanu, ecologistul care s-a ocupat de elaborarea acestui proiect.

Românii nu înțeleg încă efectele risipei alimentare

„La nivelul Uniunii Europene, România ocupă locul 9 în ceea ce privește aruncarea alimentelor, cu 2,27 milioane de tone pe an, adică 2,55% din totalul risipei estimate”, continuă ea. Pe deasupra, cele mai recente studii Eurostat arată că fiecare român irosește anual aproximativ 250 de kilograme de alimente, în condițiile în care peste patru milioane și jumătate dintre locuitorii țării trăiesc la limita sărăciei și au dificultăți în asigurarea hranei de zi cu zi. Cu alte cuvinte, fiecare dintre noi irosește zilnic, în medie, o cantitate de mâncare ce reprezintă o masă completă.

Motivele pentru care românii risipesc hrana sunt lipsa unei educații adecvate față de această problemă și colectarea neselectivă a deșeurilor alimentare, ca urmare a inexistenței unor sisteme casnice de adunare selectivă, care să includă recipiente separate pentru reziduurile alimentare și organice. De asemenea, cea mai multă mâncare se irosește în mediul urban, unde peste 95% dintre resturi ajung la groapa de gunoi, lucru care face imposibilă valorificarea deșeurilor de orice fel. În schimb, în mediul rural din România risipa e ceva mai redusă, mai ales datorită metodei tradiționale de valorificare a reziduurilor alimentare: preluarea alimentelor în circuitul consumului animal.

Toată această risipă are efecte devastatoare pentru mediu, de la pierderea resurselor de apă, sol și energie până la emisii de gaze sau poluare cu fertilizatori, pesticide și metan care rezultă din descompunerea mâncării ajunsă la groapa de gunoi. În plus, irosirea hranei generează pierderi materiale importante pentru producători, comercianți, importatori și consumatorii finali.

Ca să limiteze pierderile la nivel național, „România împotriva risipei de hrană” a căutat să promoveze demersul, să înceapă o campanie de educare a publicului și să determine diferite măsuri pe agendele guvernamentale și parlamentare. „E adevărat că această temă nu este una cu rădăcini puternice în mentalitatea românească, însă există motive să credem că ar putea deveni”, spune Iulia Ciobanu.

Mâncarea gătită, un sfert din hrana care ajunge la gunoi

Pentru că tema abordată este încă inedită pentru țara noastră, „România împotriva risipei de hrană” a pus accentul mai ales pe informarea și implicarea publicului. Principalele bariere pentru reducerea risipei de hrană în România sunt, pe lângă cele logistice – lipsa băncilor de alimente –, de ordin etic și comunicațional. În țara noastră există o lipsă generală de interes și de informare cu privire la risipa de hrană, atât din partea retailerilor, cât și a consumatorilor.

De aceea, în cadrul proiectului s-au organizat deja o serie de expoziții tematice, întâlniri cu factori de dezbatere sau decizie și, în plus, a fost realizat documentarul „Risipa de hrană în România”, care explică de ce mai mult de jumătate din mâncarea produsă ajunge la gunoi. Pe deasupra, a fost creată și o caravană educațională, care a ajuns în universități din șapte orașe ale României: București, Cluj, Brașov, Craiova, Constanța, Timișoara și Iași. „În cele șapte facultăți în care a ajuns caravana noastră, au fost prezenți peste 600 de studenți”, spune Iulia Ciobanu despre interesul față de acest subiect.

Un aspect decisiv al proiectului a fost studiul privind risipa de hrană în România pe lanțul de distribuție, de la producători și importatori la consumatorii din mediul urban: „Chiar dacă ne-am confruntat cu o reticență a reprezentanților din sectoarele relevante ale lanțului agroalimentar de a completa în mod corect chestionarele, am reușit să identificăm principalele probleme și, de asemenea, să întocmim un set de recomandări din partea Uniunii Europene în scopul prevenirii și reducerii risipei”. Astfel, studiul a relevat că, în România, cea mai mare cantitate de hrană aruncată se produce la nivelul consumatorilor. Datele au mai arătat că aproximativ un sfert din cantitatea totală de deșeuri risipite de consumatori reprezintă mâncare gătită, urmată de fructe, legume, pâine și producție de panificație, lapte și carne.

„Conform chestionarelor noastre, în jur de jumătate dintre respondenți au afirmat că nu valorifică în niciun fel produsele alimentare sau mâncarea neconsumate, chiar dacă acestea sunt încă în stare bună. Doar 15% dintre ei, în schimb, o folosesc, iar cele mai valorificate sunt produsele de panificație”, remarcă Iulia Ciobanu.

România vs alte țări din Uniunea Europeană

În spațiul european, tot mai multe state sunt preocupate de limitarea risipei de hrană. Spre exemplu, Danemarca deține primul magazin care preia surplusul de alimente din supermarketuri. WeFood, din Copenhaga, se bazează pe voluntari ca să colecteze acest surplus, care apoi este vândut persoanelor cu venituri mici și consumatorilor interesați de cantitatea de mâncare pe care o aruncă țara lor. „Prețurile din acest magazin sunt cu până la 30-50% mai mici, totul în încercarea de a reduce cantitatea de mâncare risipită anual. În plus, WeFood a încheiat un contract cu una dintre cele mai mari rețele de supermarketuri din Danemarca și colaborează cu importatori de citrice, măcelării sau producători de batoane din cereale bio”, explică Iulia Ciobanu politica magazinului din capitala Danemarcei.

Ea adaugă că un alt model de urmat pentru România este cel elvețian. „În Elveția există un sistem de redirecționare a hranei, înainte de momentul expirării. Mâncarea este trimisă către grupuri dezavantajate, prin intermediul unităților alimentare cu caracter social”. Și alte state europene sunt interesate de soarta deșeurilor alimentare, așa că
facilitează legislația în acest sens. În Belgia există un ghid privind interpretarea durabilității minime a produselor alimentare pentru băncile alimentare și organizațiile de caritate, care evaluează conservarea mâncării după ce a atins sau a depășit termenul de valabilitate.

În Franța, donatorii de alimente au parte de stimulente fiscale; ei se califică pentru un credit egal cu 60% din valoarea produselor alimentare donate, ceea ce înseamnă, practic, o reducere de impozit echivalentă cu 60% dintre donații. Iar în Italia există „Legea bunului samaritean”, care identifică banca alimentară ca fiind consumatorul final al produselor donate. Cu alte cuvinte, cei care donează alimente nu mai sunt răspunzători de siguranța și condițiile de igienă ale hranei oferite din momentul predării ei. Astfel, această lege oferă un nivel suplimentar de reasigurare pentru donatori și stimulează donarea.

La noi, eforturile susținute și acțiunile celor implicați în proiectul „România împotriva risipei de hrană” s-au concretizat printr-o lege. Pe 16 noiembrie 2016, președintele României a promulgat Legea Privind Diminuarea risipei alimentare. Legea prevede măsuri de responsabilizare, măsuri privind vânzarea cu preț redus a produselor aflate aproape de expirare, dar și metode de transfer al alimentelor prin donare sau sponsorizare, pentru consumul uman.

Modalități prin care poți limita risipa de hrană

Chiar și așa, problema risipei de mâncare, cu precădere la nivelul consumatorilor, rămâne o problemă în România. Iulia Ciobanu arată de ce: „Aproximativ jumătate dintre români cheltuiesc circa 40% din venitul lunar pentru asigurarea hranei. Din punct de vedere financiar, având în vedere că risipa semnificativă are loc în gospodăriile proprii, în România, pierderile în sectorul de consumatori sunt de trei sau de patru ori mai mari, comparativ cu alte state din UE, unde procentul lunar cheltuit din venitul mediu este mult mai mic. De exemplu, în Elveția este de aproximativ 10%, iar în Franța 14%”.

Aceste procente ar trebui să-i determine pe români să caute metode prin care să reducă risipa de mâncare din propriile case. Cea mai la îndemână modalitate pentru aceasta este o minimă planificare a necesarului săptămânal, adică o listă de cumpărături, crede Iulia Ciobanu. „De asemenea, e esențial să cumperi strict ce îți trebuie și să te axezi pe porții mici, nu neapărat pe promoții, ce adesea includ o cantitate prea mare, care, de cele mai multe ori, rămâne neconsumată. E important să fim corect informați cu privire la utilizarea eficientă a produselor, semnificația termenelor de valabilitate, condițiile optime de depozitare, ambalarea operativă a produselor, precum și la metodele de valorificare a surplusurilor alimentare”, adaugă ea.

Alte mici trucuri care prelungesc durabilitatea mâncării și pot fi aplicate de oricine, în gospodăria lui, includ depozitarea optimă a hranei (la o temperatură de 5 grade Celsius), dedicarea unei zile pe săptămână pentru valorificarea resturilor rămase sau, pur și simplu, donarea de alimente vecinilor sau amicilor, în momentul în care îți dai seama că ai prea multe în casă.

Planuri pe termen lung

„România împotriva risipei de hrană” a fost inițiat pe durata a 12 luni, iar valoarea totală a fost de aproximativ 153 de mii de euro, sumă acoperită de parteneri. Dar cei care s-au ocupat de această inițiativă nu au de gând să se oprească aici. „Între activitățile proiectului sunt și unele menite să continue după încheierea celor 12 luni. Printre altele, avem în plan constituirea Coaliției Naționale «România împotriva risipei de hrană», realizarea unui site și a unei pagini de Facebook care vor rămâne deschise și după finalizarea proiectului, precum și elaborarea strategiei și planului campaniei de advocacy în vederea promovării măsurilor de reducere a risipei de hrană în țara noastră”, mărturisește Iulia Ciobanu.

Altfel, ea și colegii ei se declară mulțumiți de progresele făcute de România de la startul proiectului. Totuși, atrage atenția că eforturile în acest sens trebuie să continue, atât din partea factorilor de producție și de decizie, cât și din partea consumatorilor. „Momentan, România e a treia țară din Uniunea Europeană care a adoptat o lege specifică pentru combaterea risipei de alimente, așa că este devreme să discutăm despre sancțiuni. Sigur, dacă nu continuăm să ne implicăm activ și să sprijinim reducerea risipei de hrană, atunci e posibil să apară și sancțiunile”, completează Iulia Ciobanu.

Articol preluat din numărul 236/martie 2017 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.