Dezvoltarea profesională a salariaților şi implementarea soluțiilor tehnologice în procesele de muncă
De-a lungul timpului, relațiile de muncă s-au aflat într-o continuă dezvoltare, datorită progreselor societății, dar, mai ales, celor tehnologice, începând de la impactul pe care l-a avut revoluția industrială care a schimbat pentru totdeauna munca, până la dezvoltarea inteligenței artificiale care evoluează într-un ritm alert. Astfel, relațiile de muncă se schimbă constant pentru a răspunde nevoilor actuale, cum ar fi creșterea productivității sau asigurarea echilibrului dintre viața profesională și cea privată.
Printre cele mai importante schimbări pe care relațiile de muncă le-au cunoscut în ultimii ani se numără telemunca, reglementată de Legea 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă, care a început să fie utilizată la scară largă în România în contextul pandemiei de COVID-19 și a determinat angajatorii să găsească soluții pentru a-și putea continua activitatea. Mai mult decât atât, o inovație ce și-a găsit rapid locul în cadrul relațiilor de muncă o reprezintă inteligența artificială, recent reglementată la nivel european prin Regulamentul (UE) 2024/1689 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iunie 2024.
Este evident că apariția acestor tehnologii a adus plusvaloare muncii, iar investiția în acestea poate aduce câștiguri pentru angajatori, dacă sunt utilizate în mod eficient. Cu toate acestea, angajatorii pot ajunge în situația în care investesc în implementarea unor tehnologii de ultimă acorda, însă, aceeași atenție formării profesionale a angajaților.
În ceea ce privește investiția în tehnologie, beneficiile aduse de aceasta sunt deja cunoscute de către angajatori. Utilizarea platformelor de videoconferințe și a celor de colaborare online reprezintă avantaje evidente ale telemuncii, acestea îmbunătățind productivitatea prin eliminarea „timpilor morți” și organizarea digitală a sarcinilor de serviciu, cea din urmă asigurând o transparență mai mare la nivelul companiilor.
În paralel, inteligența artificială și automatizarea au început să redefinească multe dintre locurile de muncă prin preluarea sarcinilor repetitive și generație în cadrul companiei, fără a analizarea unui număr foarte mare de DREPTUL MUNCII date într-un timp scurt. Spre exemplu, roboții industriali sunt utilizați în sectorul manufacturier, în timp ce instrumentele bazate pe inteligență artificială sunt folosite pentru analizarea datelor. Aceste tehnologii cresc eficiența, productivitatea și pot chiar reduce costurile și riscurile asociate erorilor umane, făcând redundante anumite posturi caracterizate prin activități repetitive.
Cu toate acestea, implementarea tehnologiei nu este lipsită de obstacole. Costurile inițiale ale echipamentelor sau instrumentelor software sunt semnificative, iar integrarea lor în activitatea curentă necesită un timp considerabil de cele mai multe ori. Mai mult, în foarte multe cazuri, succesul automatizării dorite de către angajator depinde chiar de abilitățile angajaților care ar urma să utilizeze soluțiile tehnologice implementate sau să le „antreneze” pe cele bazate pe inteligență artificială, aspect ce subliniază importanța investiției în formarea și reconversia profesională a angajaților.
Astfel, deși tehnologia a transformat numeroase aspecte ale muncii și continuă să o facă, există încă domenii în care factorul uman rămâne indispensabil, cum ar fi cele în care creativitatea, empatia sau capacitatea de a lua decizii în situații sensibile sunt necesare, calități dificil de replicat, la acest moment, de către inteligența artificială. De aceea, în sectoare precum sănătatea, educația sau arta, factorul uman rămâne încă cel mai important, tehnologia fiind doar un instrument folosit în anumite procese de către om.
Mai mult, interacțiunile umane sunt fundamentale pentru construirea și menținerea relațiilor dorite cu clienții; în ciuda progreselor în domeniul inteligenței artificiale, conversațiile interumane rămân de neînlocuit datorită emoțiilor specifice umane. Aceste aspecte subliniază faptul că tehnologia nu ar trebui să fie percepută ca un înlocuitor complet al angajaților (cel puțin nu al tuturor angajaților), ci ca un instrument ce crește productivitatea și eficiența.
În acest context, trebuie acordată o atenție deosebită formării profesionale a angajaților. Codul muncii prevede că printre obiectivele principale ale formării profesionale se regăsesc adaptarea angajatului la cerințele postului sau ale locului de muncă, reconversia profesională determinată de restructurări socio-economice, dar și dobândirea unor cunoștințe avansate, a unor metode și procedee moderne, necesare pentru realizarea activităților profesionale.
Acestea sunt chiar obiectivele ce trebuie avute în vedere de către angajatori în urma implementării unor noi tehnologii în companie și pot fi realizate prin asigurarea formării profesionale a salariaților prin organizarea unor cursuri in cadrul cărora aceștia să se familiarizeze cu noile tehnologii implementate (sau care se doresc a fi implementate) în procesul de muncă. Doar în acest fel, tehnologia ar putea duce la rezultatele dorite și ar putea fi utilizată la capacitățile sale maxime.
Potrivit legii, angajatorii au obligația de a asigura participarea la programe de formare profesională pentru toți angajații cel puțin o dată la doi ani, dacă au cel puțin 21 de salariați, și cel puțin o dată la trei ani, dacă au mai puțin de 21 de salariați.
Luând în considerare cele de mai sus, putem spune că succesul unei companii adaptate la nevoile societății moderne depinde de capacitatea acesteia de a integra tehnologia în procesul de muncă, prin investirea atât în soluții adaptate nevoilor companiei, cât și în dezvoltarea competențelor salariaților în concordanță cu noul mediu de lucru.
Tehnologia utilizată în mod eficient poate contribui la îmbunătățirea echilibrului dintre viața personală și cea profesională, aspect reglementat și la nivel european. Spre exemplu, telemunca permite angajaților să economisească timpul petrecut în trafic spre și de la locul de muncă, oferindu-le mai multă f lexibilitate și timp liber pe care și-l pot petrece alături de familie sau practicând un hobby. Ca urmare, starea de bine a angajaților ar putea fi valorificată și la locul de muncă unde productivitatea poate crește.
Mai mult, activitățile repetitive pot fi gestionate prin implementarea unor soluții de automatizare, angajatul putând să-și direcționeze resursele de timp către realizarea acelor sarcini ce implică componenta rațională.
Așadar, putem afirma că tehnologia și angajații nu reprezintă două elemente separate între care angajatorii trebuie să aleagă, ci, dimpotrivă, îmbinarea acestora într-un mod eficient poate duce la evoluția oricărei companii. Firma trebuie să promoveze, astfel, o cultură a inovației ce sprijină atât utilizarea noilor tehnologii, cât și dezvoltarea profesională a angajaților.
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 293
