Autostrada leadership-ului: cum anticipezi pericolul de pe margine fără să uiți de drum
A doua premisă, radical opusă, e că altor mulți români le place puterea pe care o aduce leadership-ul și consideră că, dacă au ajuns în această poziție sau dacă au succes, înseamnă că dețin soluția potrivită pentru orice. Și de aici un picior ținut încontinuu apăsat pe accelerație, care determină o slăbire puternică a acuității vizuale la detaliile de pe marginea drumului.
Indiferent dacă știți sau nu să conduceți, este ca la volan – ambele extreme suferă de aceeași meteahnă: nu văd în punctele moarte. Partea cea mai bună este că, odată conștientizată, această situație poate fi îndreptată cu “montarea” în mediul de lucru a unor “oglinzi retrovizoare” care să-i permită liderului să aibă informații mai bune despre drumul pe care se află. Cu “Leadership Blindspots” (“Părțile nevăzute ale leadership-ului”), Robert Bruce Shaw și-a propus să-i ajute pe lideri să-și identifice nivelul de acuitate vizuală și să le prezinte o serie de tactici care, odată implementate, să le asigure un “condus” fără incidente majore.
La început, Shaw le propune liderilor să își întocmească o hartă a propriilor abilități. Care le sunt punctele forte și slăbiciunile de care sunt conștienți? Care sunt punctele forte pe care încă nu le-au descoperit? Și, mai ales, sunt conștienți că ar putea avea slăbiciuni pe care să nu realizeze că le au?
În descoperirea acestora din urmă, autorul pleacă de la premisa că originea punctelor slabe pe care să nu le percepem poate fi variată: pe de o parte, pur și simplu liderii nu au nici cea mai vagă idee că le au – sunt luați prin surprindere de anumite situații, cărora nu le identifică imediat și corect rezolvarea.
Pe de altă parte, liderii refuză să accepte o serie de realități cărora cel mai probabil le intuiesc valoarea negativă, dar aleg să nu le cerceteze mai în amănunțime. O a treia posibilitate este aceea ca liderii să știe ce trebuie să facă într-o anume situație cu potențial negativ, dar, din cauza lipsei de pregătire, de informație sau pur și simplu de dorință de a o rezolva, aleg să nu acționeze.
Plecând de la încadrarea în aceste categorii, liderii își pot completa harta capabilităților începând de la scanarea greșelilor pe care le-au făcut în trecut. În ajutorul lor, Shaw are pregătită o listă de 20 de puncte moarte cel mai frecvent întâlnite la cei aflați în poziții de leadership, luând în considerare propria persoană, echipa cu care lucrează, contextul companiei și contextul pieței.
Un al doilea lucru este să ceară feedback de la cei mai apropiați membri ai echipei, colaboratori sau alte persoane care îl cunosc bine și îi pot da un input sincer, cu mențiunea că fiecare lider are nevoie să treacă prin filtrul propriu observațiile primite și să selecteze cât mai obiectiv cu putință feedback-ul cu adevărat relevant și constructiv pentru dezvoltarea sa.
Cel de-al treilea lucru propus de Shaw este un chestionar pe care autorul îl atașează cărții și cu ajutorul căruia liderul își poate identifica singur propriile puncte forte și puncte slabe.
Pasul următor este analizarea unei serii de factori care pot determina apariția punctelor moarte, factori care pot avea atât natură personală, cât și situațională. Printre factorii enumerați de Shaw se numără o experiență mai puțin complexă sau diversificată (care, de exemplu, poate duce la aplicarea unei rețete care, deși folosite cu succes în trecut, pe o situație diferită va duce la rezultate diferite). Un alt factor este volumul foarte mare de informație, care, prin simplificare prea abruptă sau prin alegerea subiectivă a acelor informații care corespund propriilor credințe, poate genera o viziune alterată asupra unei anume situații. Nici factorul emoțional nu este lăsat deoparte, autorul atrăgând atenția mai ales asupra orgoliului de a ține cu orice preț la o anume opțiune, soluție sau părere referitor la o situație, în acest fel neobținând rezultatul scontat. În strânsă legătură cu acesta este și încrederea exagerată în sine și chiar aroganța – acestea duc la neglijarea cu lejeritate a multor detalii legate de situațiile pe care le au de rezolvat liderii, periclitându-le claritatea asupra soluțiilor. Sau, cum zicea Bill Gates, citat de autor: “Succesul nu este deloc un profesor bun, pentru că îi seduce pe oameni să creadă că nu pot pierde.”
Shaw spune însă că liderii au la dispoziție o sumedenie de “oglinzi retrovizoare” pe care și le pot alege și monta în mediul decizional astfel încât să evite capcane cum sunt cele enumerate mai sus. De la o bună și realistă cunoaștere a propriei persoane, până la a-și provoca propriile păreri, a dezvolta o vedere periferică asupra ehipei și acțiunilor acesteia, a-și căuta mentori sau consilieri cu care să-și valideze deciziile sau chiar a provoca dispute constructive în cadrul propriei echipe care să genereze argumente capabile să alimenteze drumul către cea mai bună soluție. Autorul analizează fiecare dintre aceste tactici în detaliu, cu exemple concludente și recomandări concrete, astfel încât liderii să-și poată găsi instrumentele potrivite, indiferent de tipul de leadership pe care îl practică.
Indiferent de drum, puncte moarte ne sunt presărate tuturor în viață. Un lider autentic înțelege că acela e drumul și că nu are cum să evite aceste puncte moarte, dar că, dacă își alege cu grijă repere solide la care să se raporteze, plecând de la sine, își poate conduce echipa cu măiestrie înainte, chiar dacă nu știe să conducă.