Găsește calea negativă spre fericire!
Pentru această versiune alternativă, Oliver – îi voi spune așa, pentru că stilul lui fluent, de o pedanterie tipic britanică, m-a făcut să-l îndrăgesc – stă de vorbă cu specialiști, guru ai diverselor curente, psihologi, budiști, stoici și credincioși, în încercarea de a demonstra rolul neașteptat, dar necesar al „negativului” în atingerea fericirii, într-o antiteză permanentă cu „pozitivismul deșănțat”, marketat de omniprezentul self-help. Industria fericirii are la bază o simplitate dezarmantă, dezvoltându-se pe o tautologie ce elimină orice dubii, orice întrebări. A contesta sloganuri pozitiviste, mobilizatoare înseamnă a gândi negativ; și deci, nefiind pozitiv, cum poți spera la succes și fericire?! Fii pozitiv și nu cerceta! ni se cere imperios.
Însă Oliver se încăpățânează să cerceteze fenomenul prin care încercarea noastră de a ne suprima anumite gânduri negative, dubii sau comportamente – doar ne-am propus să fim pozitivi, nu? – sfârșește prin a le exacerba. Concluzia este că, în loc să ne apropiem de fericire, procedeul mai degrabă ne îndepărtează de obiectiv. Ilar, nu? Analogia cu jocul despre ursul alb și mențiunile unui profesor la Harvard întăresc paradoxul.
Ce este de făcut? Să alegem calea „negativă”. Să ne oferim dreptul de a avea și gânduri normale despre eșec, erori, jenă, moarte, pe care să le acceptăm ca realități, dincolo de noi. Acesta este antidotul pentru căutarea în van a fericirii, prin „gândire pozitivă”, propus de Oliver într-o varietate de stiluri. El este reporter într-o sală de baschet, intervievator al unor gânditori contemporani, experimentator al jenei stoice, meditator budist, călător într-un ghetou din Kenya sau într-o suburbie rău-famată a Mexico City-ului. Îl veți urma în mod irezistibil și în incursiunile sale ideatice din Antichitate până în modernitate, experimentând fapte, acțiuni și teorii celebre, ce nu au nimic de-a face cu gândirea pozitivă.
Mintea omenească este arma absolută. Inclusiv contra sinelui! Mintea iscoditoare care caută calea fericirii cu orice preț, compusă din modele deja verificate (de alții!), se rănește în propria ascuțime.
Un pozitivism persistent, programatic, este un mod incorect de viață, pentru că ajunge să nege nu numai realitatea, ci și aspecte esențiale ale experienței umane. Iar Antidotul vă oferă introspectiv accesul la efectele ruinătoare asupra eului propriu.
Lucrurile trebuie luate și cum sunt, fără a ne consuma energia de a le controla, când de multe ori nici nu avem cum; sunt mai presus de noi. Antidotul nu este un precept, cu un contur bine definit. Este un îndemn multidimensional de a accepta orice diagnostic și de a acționa în consecință. Oliver conchide că toleranța la incertitudini, acea „capabilitate negativă”, este talentul de a nu căuta sau cere rezoluții, soluții la orice. Ororii de mister prin căutarea certitudinii, a determinării regăsite în cultul optimismului și al gândirii pozitive, Oliver îndrăznește să le contrapropună revenirea la mister.
Răzvan Stoica, Managing Director GTS Telecom
Articol preluat din Revista Cariere de iunie. Pentru detalii legate de abonare, click aici