Putem fi creativi chiar din şcoală
Fiecare școală este unică și poate găsi soluții creative pentru a trece de la un proces de predare, în care au pierdut interesul copiilor, la un proces de învățare participativă. Unde are mare dreptate Sir Ken Robinson, și am văzut și noi, pe teren, în România: „Şcolile au mai multă libertate să inoveze decât s-ar crede. Creativitatea nu se referă la lipsa constrângerilor; de multe ori este vorba despre a lucra cu ele și a le depăși”.
Mulți oameni consideră că nu sunt creativi și nu-și descoperă niciodată adevăratul potențial. Blocajul vine, în principal, de la sistemele de educație în masă, tributare Revoluției industriale, în care copiii sunt tratați ca într-o fabrică (și noi, tinerii și adulții de astăzi, am trecut pe-acolo). Or, educația tradițională, de tip academic, nu mai are aceeași valoare. Într-o lume în continuă schimbare, companiile nu mai pun accentul pe diplome, ci pe flexibilitate, creativitate și diversitate. Mai mult, „războiul talentelor” a forțat corporațiile să facă ceva pentru a păstra resursele umane. Încă din anii ’80, Motorola a deschis drumul altor companii pentru înființarea universităților corporatiste. Companii precum Pixar, Google, IDEO sunt preocupate de dezvoltarea potențialului propriilor angajați, de proiectele și ideile lor. Coachingul a devenit o competență esențială în management și leadership. Astfel, unii oameni au avut șansa de a-și descoperi potențialul, de a-și îmbunătăți stima de sine și încrederea, în cadrul unor astfel de companii.
De ce n-am face această descoperire încă din timpul școlii?
Angajaților li se permite din ce în ce mai mult un orar flexibil sau să lucreze de-acasă, de ce n-ar fi asta posibil și în școli? Oare nu este posibil ca elevii să aibă un program personalizat, să îmbine utilul cu plăcutul, distracția cu lucrul serios, arta cu fizica și matematica? De ce nu am aduce experiența din business în educație? În multe țări, tehnologia web este deja folosită pentru a-i pune în legătură pe elevi și profesori în programe de învățare personalizată de diferite tipuri, culminând cu Open University din Marea Britanie. Room 13, la Blue School, El Sistema, Big Picture Learning sunt doar câteva exemple de școli sau programe inovatoare. Nu în ultimul rând, există și școlile democratice inspirate de Summerhill School.
În opinia lui Robinson, „esența educației este relația dintre profesori și elevi. Dacă elevii nu învață, nu mai există educație”. Or, sistemul nu ține seama de adevăratele lor nevoi. Pentru a corecta situația, avem nevoie de profesori creativi, cu har, cărora le pasă de elevi. Avem nevoie de implicare și deschidere. De deschiderea noastră, a adulților, de a învăța de la copiii erei digitale, la care noi trebuie să ne adaptăm, cum se văd lucrurile din lumea lor și cum se fac lucrurile „la ei”. Asta dacă vrem cu adevărat să creăm un context favorabil procesului de învățare, plin de creativitate, de viață și de bucurie.
Simona David-Crisbăşanu este expert în comunicare şi membru fondator al Asociaţiei ROI. Simona coordonează proiectul-pilot Zburd-Educaţie prin coaching, bazat pe voluntariat, care urmăreşte îmbunătăţirea performanţelor unor licee care au avut rezultate slabe la Bac. (www.zburd.ro).