„Stumbling on Happiness” – despre fericire, într-un mod documentat și serios

Ideea e cam așa. La 100 de oameni care cred că psihologia pozitivă e doar un alt termen inventat de psihologi ca să câștige și ei o pâine, există alții 200 care se gândesc că ar vrea să le fie mai bine. Și de ce nu, că ar vrea să fie mai fericiți, indiferent dacă au vreo idee despre ce e fericirea. Sunt sigură că fiecare dintre noi s-a aflat cel puțin o dată (de obicei în preajma rezoluțiilor de final de an) în eșantionul celor 200.

Pe Daniel Gilbert l-am descoperit via Ted Talks. E profesor de psihologie la Harvard, are simțul umorului și, nu știu de ce, mie mi se pare chiar sexy.

Dar nu despre asta vreau să vorbesc aici. Ci despre „Stumbling on Happiness”, cartea lui Gilbert, care e o lectură pe atât de plăcută și plină de umor, pe cât e de instructivă. Spoiler alert: nu o citiți dacă sunteți în căutare de rețete. Nu conține așa ceva.

Însă, dacă vreți să aflați ce se întâmplă cu mintea voastră sau v-ați prins cumva că, din când în când, creierul vă mai păcălește și are cumva propria lui voință, Gilbert deține explicațiile de care aveți nevoie.

Ne e greu să ne imaginăm astăzi că mâine, peste un an, peste 5, vom simți altfel. Că toate planurile pe care ni le facem pe baza experienței de care dispunem în prezent s-ar putea ca, odată realizate, să ne displacă profund cândva în viitor. De ce oare? Cum ajungem să gândim ceva și să trăim situații diametral opuse, deși ne place să credem că suntem raționali?

Simplu. „Dacă trecutul e un zid cu ceva găuri, viitorul e o gaură fără ziduri”, spune Gilbert. Mai clar: de câte ori ne gândim la un moment viitor, ne lipsește capacitatea de a ni-l imagina altfel decât raportându-ne la prezent și la experiențele pe care le-am trăit. În plus, când ne reamintim experiențele din trecut, nu procedăm ca memoria unui calculator, extrăgând imediat fișierul numit „amintiri de la banchetul din liceu” de pe vreun hard disk de undeva, ci recompunem aceste amintiri și emoțiile asociate lor, completând pe ici pe acolo, ba chiar înfrumusețând uneori.

„Fiecare dintre noi e prins într-un loc, într-un moment, într-o situație, iar încercările noastre de a depăși aceste limitări sunt, destul de des, sortite eșecului. […] credem că gândim «outside the box» doar pentru că nu ne dăm seama cât de mare e această cutie.”

„Când avem o experiență – fie că ascultăm o anumită sonată, facem dragoste cu un anumit partener, privim apusul de la o anumită fereastră a unei anumite camere – iar ea se repetă succesiv, sfârșim prin a ne adapta și ea ne produce din ce în ce mai puțină plăcere. Psihologii numesc acest lucru obișnuință, economiștii utilitate marginală, restul omenirii căsătorie. Însă oamenii au descoperit două modalități de a combate această tendință: varietatea și timpul.”

Pentru a afla cum să vă jucați cu varietatea și timpul, vă invit din toată inima să citiți „Stumbling on Happiness”.

Personal, am învățat de la Gilbert cum să fiu mai atentă atunci când îmi fac planuri. Să privesc viața în continuare ca pe un mister, capabilă să mă surprindă din când în când. Pot „desena” viitorul, cu siguranță, însă rămân conștientă că mâine nu voi mai fi cea de azi.

Apreciez autorii non-fiction capabili să nu ofere rețete, dar care sunt dispuși să ne ajute să ne explicăm, cu argumente științifice, felul în care funcționează mintea umană. Iar Daniel Gilbert rămâne înainte de toate un profesor care își face bine meseria, inclusiv atunci când scrie.

Așadar, dacă vreți să abordați subiectul „fericire” într-un mod documentat și serios, eventual să înțelegi puțin ce v-ar putea face fericiți, acum știți cam de unde trebuie să începeți.

Carmen Ghiță este Department Manager, Internal Communications la Raiffeisen Bank

Cartea, care a câștigat în 2007 premiul Royal Society of Science, a apărut și în română, la Curtea Veche.

Recenzia face parte din inițiativa Descoperim Cărți.