Fața (in)umană a liderilor – cum se vede din perspectiva psihologilor

Când vorbim despre lideri, uităm că vorbim în primul rând despre oameni. Nu despre roboți, nu despre supra-oameni. Nu despre șefi, directori, manageri și antreprenori care dețin funcții și putere, ci despre ființe umane autentice. Cu lumini și umbre. Cu înălțări și căderi deopotrivă. Se poate vorbi despre un profil psihologic al actualilor liderilor din România? De ce avem atât de puțini lideri? Ce îi diferențiază de omologii lor din alte țări și ce îi unește?

Putem vorbi despre dezechilibre emoționale pe care aceștia le dezvoltă în urma stilului de viață mult prea alert, stresant, departe de valorile spirituale ale umanității profunde?
Specialiștii în psihologie descriu patologii organizaționale generate de lideri care se află în dezechilibre emoționale profunde. Iar oamenii care nu sunt în echilibru cu ei înșiși nu pot conduce oameni. Decât prin control, frică și abuz.

Opinia specialistului

Nicoleta Radu
Psiholog/ Psihoterapeut

Se poate vorbi despre un profil psihologic al actualilor lideri, manageri si antreprenori din Romania, fără a avea însă, în România, sprijin statistic sau rezultat al vreunei cercetări științifice pe această temă. Opinia mea, bazată pe experiența profesională în domeniul economic de mai bine de 20 de ani, este că există două tabere. Una formată din oameni cu o abordare deschisă, constructivă, direcționată către formare și dezvoltare, care se bazează pe încredere, morală și libertatea decizională ori de acțiuni. Această tabără crește an de an, iar exemple din această categorie sunt ușor de identificat, tocmai pentru că sunt mai rare.

Cea de-a doua e formată de oameni cu obișnuița controlului constant, a suspiciunii, a nevoii de a se implica în cele mai mărunte acțiuni, a căror activitate este mai degrabă bazată pe micro-management în loc de management strategic, care, prin presiunea pe care o pun pe echipe, perpetuează, cu buna intenție adesea de a dezvolta și crește afacerea, stări tensionate și conflictuale în cadrul firmei.

Spiritul personal și abordarea liderului față de managementul unei organizații, indiferent de dimensiune sau segment de activitate, sunt cele două elemente care amprentează și modelează caracterul organizației prin impunerea unui stil de lucru pe care fiecare palier de conducere îl va prelua, cu care fiecare manager sau coordonator se va identifica sau va interioriza modelul.

Cum ar trebui să arate „fața umană” a unui lider autentic? Exact ca a fiecărui membru din echipa sa! Reciprocitate și adaptare la schimbare. O organizație are propria ei viață, temperament și caracter, la care fiecare dintre membri contribuie. Uman înseamnă mai mult decât empatic, flexibil, bun cunoscător al psihologiei individului, comunicativ sau asertiv. Viziunea e parte din această față umană, căci reflectă abilitatea de a vedea dincolo de imediat sau mâine. Specializarea, de asemenea.

Dezechilibrele vin din dorința de „a părea ceea ce nu ești” de fapt

Dezechilibrele vin de obicei din conflict interior, disonanță cognitivă. Mai simplu spus, un dezacord puternic între conștiință și experiență socio-profesională. O extensie a acestei surse de dezechilibru poate conține coroborat: modelul învățat în familie, modelul preluat de la un alt loc de muncă/ șef, o experiență anterioară neplăcută sau dureroasă emoțional și financiar, o stare actuală tensionată în viața personală, funcționalitatea defectuoasă a organismului, conflicte cognitive de ordin moral sau principial etc.

Avem o mulțime de șefi, manageri, directori, dar puțini lideri. Ingredientul-minune care face dintr-un șef un lider e o combinație de: Voință. Perseverență. Învățare.

Care sunt dezechilibrele emoționale și cognitive pe care liderii le dezvoltă în urma stilului de viață mult prea alert, stresant, departe de valorile spirituale?

În ceea ce privește distorsiunile cognitive cu care ne putem confrunta uneori, ele iau naștere în copilăria mică, anume odată cu modelul parental de creștere. Așa am învățat din familie să gîndim și ne comportăm în acord cu gîndirea. Sunt potențate de o viață fugărită, agitată și cu scopuri haotice.

Gîndirea dihotomică afectează adesea stilul de lucru pentru orice persoană, se manifestă sub forma: totul sau nimic, „ești alături de mine sau împotriva mea”, albă sau neagră, foarte bine sau e foarte rău.
Imperativele categorice specifice mai ales persoanelor din conducere. Tendința de a vrea ca totul să fie conform dorinței proprii. „Așa zic eu sau Trebuie să faci cum zic eu”.

Etichetarea e dintre cele mai dureroase, mai ales pentru subordonați. „Nu te pricepi la nimic sau Nu ești în stare de nimic sau Toți ratații/ incompetenții în echipa mea”.

Comparații inechitabile, respingerea argumentelor, suprageneralizarea sau catastrofizarea vin la pachet.
Emoțiile care însoțesc modelul acesta de gîndire se află la la cele două extreme ale axei afective, oferind șansa unei labilități emoționale. Fie furie, supărare, nervozitate, dezgust – fie exaltare, încântare, adorare. Intoleranța la frustare duce de obicei la comportamente extreme, iar acestea sunt rezultatul unor emoții și gânduri.

Igiena psihică e valoroasă pentru orice om, în consecință utilă oricărui mediu profesional. Ajută, ca din cînd în cînd să autoreglezi funcțiile cu care natura ne-a înzestrat. Psihologul, coach-ul sau un mentor pot fi aliați utili.

Nicoleta Radu
Psiholog/ Psihoterapeut Cognitiv Comportamental