“Mi-aş dori să văd din nou în jurul meu politeţe, respect faţă de ceilalţi şi decenţă”. Carmen Stănescu, o viață cât o profesie

Aceasta spunea, printre multe altele, la un moment dat, în cadrul unui interviu acordat pentru Jurnal Spiritual, Carmen Stănescu – un om deosebit, care strălucea, prin această lumină a deosebirii, laolaltă cu profesia sa. Dând pe scenă totul, expresia “o viață cât o profesie nefiind exagerată”.
Spunem strălucea la timpul trecut (deși ea va străluci veșnic pentru noi) deoarece iată s-a stins din viață la vârsta de 92 de ani. Informația a fost confirmată, pentru Agerpres, de Ilinca Tomoroveanu, director adjunct al Teatrului Național "I. L. Caragiale" din București.

Carmen Stanescu a debutat în 1945 în piesa "Frații Karamazov", interpretând rolul Ecaterinei Ivanovna. Pe lângă cele 30 de roluri interpretate pe scena Teatrului Național precum și a altor teatre din Bucuresti, actrița a jucat și în mai multe filme. A apărut în "Bădăranii" (1960), "Frații Jderi" (1974), "Premiera" (1976), "Povestea dragostei" (1977), "Războiul de Independență" (1977), "Mușchetarul român" (1975), "Tinerețe fără bătrânețe" (1969), "Runda 6" (1965), "Telegrame" (1959) și "Doi vecini" (1958).

Părinţii actriței își doreau altă carieră pentru ea. Dar Carmen Stănescu simţise deja chemarea pentru teatru. “Odată am plâns la sfârşitul vacanţei de iarnă şi am spus că eu nu mai vreau la şcoală, vreau la teatru. Iar tata m-a înţeles şi cu înţelepciunea sa caracteristică mi-a spus: <Da’ tată, dar e ruşine să te duci la teatru dacă tu nu termini şcoala. Aşa că hai să terminăm şcoala cu bine şi pe urmă te duci la teatru!>. M-a convins şi aşa a fost. Pentru că mi-aţi amintit de acea perioadă vă spun sincer că mi-aş dori să văd din nou în jurul meu eleganţă, bun-gust, politeţe, respect faţă de ceilalţi şi decenţă”, mai spunea Carmen Stănescu, amintindu-și crâmpeie din viața ei.

Și o mărturisire de credință: “Viaţa de actor este o viaţă foarte complexă, treci prin foarte multe stări şi trăiri la fiecare spectacol. Este acea viaţă de damnat care nu ştie decât să ardă pentru scenă. Teatrul e un curăţător de nemernicii ca şi filosofia, ca şi religia. Prin adevărul pe care-l trăiesc prin rol nu trişez, trăiesc intens viaţa unui personaj pe care îl dăruiesc publicului, transmit trăire adevărată. Am intrat în pielea personajelor mele întotdeauna. Îmi doresc să continuăm tradiţia de a dărui publicului spectacole de calitate pe scena Teatrului Naţional” – Carmen Stănescu.