Despre traiectoria de rollercoaster a leadershipului
Pentru mulți dintre noi, viața este ca un montagne russe: când ești sus, pe val, când ești jos de tot, într-un fel de hău, când ești pe un fel de platou și ai senzația că nu se întâmplă nimic interesant, și te plictisești.
Avem de-a face cu multe schimbări, parcă totul a devenit mult mai puțin predictibil; e greu să mai faci planuri pe termen lung, e nevoie să te adaptezi continuu, să fii parcă în alertă permanentă. Toți experimentăm această incertitudine; efectul de montagne russe este mai pregnant la cei aflați în poziții de leadership: au zilnic mai multe suișuri și coborâșuri, momente dificile și momente de succes, bucurie intensă și tristețe profundă, au mulți oameni în jur și pot fi foarte singuri în același timp.
Toate aceste trăiri depind însă de cel care este în scaunul din montagne russe.
Cartea este un fel de ghid pentru cei care se află în astfel de situații și care ajung să își pună tot felul de întrebări sau care au diverse frământări (aș îndrăzni să spun că se adresează nu doar celor care sunt în poziție de lideri, dar și celor care lucrează într-o companie (mare sau mică) și care lucrează cu alți oameni.
Întrebări esențiale pentru un lider
„Riding the leadership rollercoaster” este structurată în trei părți:
- Going Down
- Going Up
- Just Rolling
Fiecare dintre părți are, la rândul său, mai multe capitole. Titlurile merg de la „Îmi urăsc șeful” la „Nu e vina mea”, „De ce ei și nu eu?”, la „Trebuie să râzi”, „Teamă de eșec sau teamă de succes”, „De ce facem ceea ce facem” și chiar „Călătorie în lumea viselor”.
Fiecare capitol se termină cu un set de întrebări care îl încurajează pe cititor să reflecteze asupra temelor esențiale și cum se leagă acestea de propriile sale experiențe, atât în viața personală, cât și în cea profesională.
Teatrul interior al fiecăruia dintre noi
Am ales această carte pentru câteva motive:
Manfred este un mentor pentru mine, mi-a fost profesor la INSEAD la The Leadership Challenge și la Executive Master în Coaching and Consulting for Change.
Împărtășim același interes (deși eu sunt, mai degrabă, o profană, în comparație cu el) față de ceea ce se numește the inner theatre al fiecărui om. Interesul său față de cum putem să ne cunoaștem pe noi înșine mai bine, cum să nu devenim prizonieri ai propriului trecut, să ne uităm dincolo de ceea ce se vede, de ce spun ceilalți, și să căutăm să descoperim înțelesul mai profund al propriilor acțiuni și al acțiunilor celorlalți – toate acestea m-au fascinat mereu; am observat acest interes la mulți oameni din jurul meu în ultimii ani și de aceea am ales să vă povestesc despre această carte.
Speranța autorului este să își ajute cititorii cu informații, cunoștințe, întrebări, astfel încât să nu devină prizonieri ai trecutului lor, ci să învețe să recunoască tiparele repetitive din comportamentul lor, să evite să facă aceleași greșeli; să înțeleagă cine sunt, ce potențial au și care le sunt limitele; să îi ajute să ia decizii mai adaptate ființei lor.
Voi da un exemplu: capitolul „Îmi urăsc șeful; relații toxice la locul de muncă”. Este un subiect mereu actual și majoritatea oamenilor a avut astfel de experiențe. Întrebările cu care se termină capitolul sunt edificatoare pentru o astfel de introspecție:
# Șeful tău îți amintește de cineva din viața ta?
# Cum te simți și la ce te gândești când interacționezi cu șeful tău? Ce efect are asupra ta?
# Crezi că șeful tău și cu tine acționați după niște scenarii predeterminate?
# Te-ai gândit la rolurile pe care le jucați fiecare?
# Știi ce îl determină pe șeful tău să se comporte într-un anumit fel? Ce îl supără, ce îl bucură, ce îl întristează, ce îl enervează?
# Ai făcut vreodată, la modul serios, efortul de a te pune în pielea șefului tău?
# Ai întrebat alți oameni despre cum îl percep pe șeful tău?
Lucrurile trebuie văzute și de pe scenă, dar și de la balcon
Acestea sunt tipuri de întrebări care ne pot da și alte perspective asupra unui om, a unei situații. Ne ajută să ne uităm la noi nu doar „de pe terenul de joc”, dar și „de la balcon”, la fel și la cei cu care interacționăm; ne învață să „batem fierul când e rece”, contrar opiniei populare.
Aș spune că este o carte pentru cei care conduc oameni, organizații; pentru fiecare individ care vrea să devină un om mai bun, care se simte mai bine cu el însuși și cu ceilalți; pentru cei care fac coaching și îi susțin pe alții în dezvoltarea lor.
Acest material a fost preluat din numărul 250 al Revistei CARIERE,
ediția de septembrie, 2018.
