Îngerul care încearcă să nu îl plictisească pe Dumnezeu
Carmen Uscatu este absolventă a Facultăţii de Cibernetică din cadrul Academiei de Studii Economice din Capitală și lucrează în domeniul marketingului. Dar pentru cei mai mulţi ea este preşedinta Asociaţiei „Dăruiește Viață”, omul care reuşeşte imposibilul, şi anume să creeze breşe de lumină în implacabilul sistem medical românesc. Este, totodată, fondatoarea „Bursei de fericire” și cea care a reușit să facă o schimbare în România, oferindu-le bolnavilor de cancer o șansă la viață. Carmen este considerată un fel de înger salvator!
În acest moment spune că amână niște răspunsuri, în așteptarea inspirației! Cu un scop: „Uneori amân lucruri în speranța găsirii unui «moment potrivit» pentru a le face. Deși cel mai potrivit moment e, de foarte multe ori, acum!”
Încearcă să fie un om bun. De cele mai multe ori îi iese
Până acum a renovat secții de oncologie, a construit camere sterile, a dotat două laboratoare de diagnosticare a leucemiei și apoi a determinat Ministerul Sănătății să finanțeze analizele de diagnosticare a leucemiilor.
Te uiți în ochii ei și vezi că nu știe exact ce să spună atunci când este numită, iar și iar, înger salvator. Zice că e doar un om, un om care crede că întotdeauna are sens să lupți pentru lucrurile în care crezi. A învățat, încercând, că ai succes atunci când ceri argumentat cele mai nebunești lucruri. „Ele nu sunt nebunești, dar inițial par așa, pentru că nimeni nu a încercat sau nu și-a dus până la capăt încercarea de a le schimba. Poți ajuta un om și cu o informație sau cu o idee. Iar acea informație să îl ducă pe drumul cel bun. Cred că fiecare la un moment dat e îngerul păzitor al altcuiva. Încerc să fiu un om bun. Uneori îmi iese. Și asta mă împlinește pe mine. Încerc întotdeauna să mă folosesc de mijloacele pământești pe care le am la îndemână pentru a-mi rezolva problemele. Încerc să nu-l plictisesc pe Dumnezeu cu problemele mele mărunte. Când ele devin mari, în capul meu, caut răspunsurile la el. Apreciez întotdeauna când primesc soluții pe care să le pot descifra. Oamenii care apar ca răspunsuri, de nicăieri, în calea noastră, pot fi încadrați la îngeri?”.
„Dăruiește Viață” și „Bursa de fericire” reprezintă două proiecte care au schimbat viața celor care au avut nevoie de acest lucru. Asociația „Dăruiește Viață” este entitatea juridică menită să ducă la îndeplinire visul de a schimba în bine viața celor care, într-o zi, află că au cancer. „E un diagnostic care înfioară. Pentru că în România acest diagnostic vine la pachet cu umilința. Pentru că nu avem condiții în spitale, nu avem aparatură, nu avem medicamente și uneori nici medici care să ne trateze. Am triplat capacitatea de transplant de celule stem a României, construind până acum 18 camere sterile, am dotat două laboratoare de diagnosticare a leucemiei și am determinat Ministerul Sănătății să finanțeze Subprogramul național pentru diagnosticarea în profunzime a leucemiilor. Am dărâmat și reconstruit de la zero secții de oncologie la copii și adulți pentru a face toalete în saloane, pentru a face circuite medicale, pentru a reduce, de fapt, rata infecțiilor intraspitalicești și a oferi mai multe șanse la viață.”
„Bursa de fericire” este platforma asociației de strângere de fonduri online. E modul în care poți arăta că îți pasă de cel de lângă tine. Companiile pot redirecționa 20% din impozitul pe profit, persoanele fizice pot dona online, prin transfer bancar sau prin SMS la 8844 cu mesajul „SPITAL” (2 euro, lunar). „Banii sunt investiți transparent, iar profitul fiecăruia dintre noi se măsoară în șanse la viață. Este prima platformă online de strângere de fonduri din România în care donatorul își va putea urmări îndeaproape banii donați. Începând cu 1 decembrie, platforma îmbracă o nouă haină. Urmăriți-ne îndeaproape, sigur o să vă placă: www.bursadefericire.ro!“, adaugă Carmen cu entuziasm.
Schimbarea vine cu o încercare
Îndrăznesc să o întreb cât de aplicabil este principiul „uniți suntem mai puternici” din punctul ei de vedere și dacă putem să facem schimbarea pe care ne-o dorim în societate. „Oana este prietena mea și asociata mea. Singură nici măcar n-aș fi încercat. Pentru că noi ne completăm atât de bine în ceea ce facem. Și orice am face, primul gând este cu cine ne asociem să facem”. Carmen insistă că, dacă e acțiune în instanță, ai nevoie de avocați, dacă e obținerea unei opinii medicale pentru un pacient, ai nevoie de medici competenți, dacă te gândești să îți promovezi un proiect, ai nevoie de agenţie de creație, de PR, de persoane cunoscute care să-ți dea credibilitate… Iar bunul ei simț spune că? „Bunul meu simț îmi spune că, atunci când vreau o schimbare în viața mea, eu trebuie să găsesc o cale pentru a o determina. Calea aceea poate fi simplă sau anevoioasă, poate fi prost sau bine aleasă. Poate fi o reușită care te motivează sau doar o încercare ce te învață multe. Dar schimbarea vine cu o încercare. Sau cu mai multe. Dar întotdeauna cu o acțiune.”
Bun, atunci suntem toți dispuși să împărțim? Timp, bani, idei, voluntariat? „Da, eu așa cred. Pentru că leg această disponibilitate de a dărui de condiția de a fi împlinit”, afirmă Carmen Uscatu, considerând că oamenii sunt mai fericiți atunci când dăruiesc. Se simt utili, se simt importanți, știu cumva că și datorită lor unui alt om, unei alte ființe, aflată la acel moment în nevoie, i-au făcut un bine. „Suntem ființe sociale, ne raportăm la cei din jur.”
Cel mai mult îi plac zilele care încep foarte devreme! Așa au fost ultimele 7 luni. Pentru că a fost admisă la un master pe advocacy, care s-a desfășurat online. A avut mereu teme, a trebuit să se documenteze foarte mult, nu avea timp în cursul zilei și atunci a decis să învețe și să scrie trezindu-se de la 4 dimineața. A învățat lucruri extrem de utile, pe care le aplică țările din jurul nostru, cu sprijin de la Uniunea Europeană, pe care le aplică inclusiv țările din Africa și „pe care sperăm să le putem și noi implementa în țara noastră.”
„În cursul zilei, la birou, discut mult cu colegele, suntem cinci oameni în asociație, stăm toate în același birou, ne oferim feedback pe proiecte, idei, soluții, îi punem de multe ori la treabă pe prietenii noștri, apelăm la orice persoană pe care am cunoscut-o pentru a ne duce la capăt inițiativele. Fac rapoarte, scriu prezentări, răspund la e-mailuri, vorbesc cu diferiți oameni care ne cer sprijinul pentru diverse probleme medicale.” Când nu e la birou, Carmen se află pe câte un șantier din vreun spital unde se renovează sau la diverse întâlniri cu oameni care vor să ajute, potențiali sponsori. „Ne întâlnim cu medici, căutăm soluții la probleme grave, ne documentăm proiectele. Poți fi sigur că, atunci când te întâlnești cu noi, dacă nu avem nimic de oferit, îți vom cere ceva!”.
„Vreau o țară ca afară!”
Asociaţia „Salvează Vieţi” a luat naştere în 2009. A venit ca un pas absolut necesar în lupta cu neputinţa autorităţilor, în încercarea de a salva viaţa unui tânăr de 18 ani. „Nu am crezut că vom «da naştere» unui ONG, îl consider şi acum doar un «instrument» de care ne folosim pentru a ne atinge visurile. Visurile noastre privind un sistem medical la standarde europene, legi care să ne apere, medici care să fie alături de pacienţii lor, autorităţi care să coopereze cu societatea civilă şi, nu în ultimul rând, oamenii care să creadă în şansa lor”, este de părere Carmen Uscatu. Un alt proiect important al ONG-ului a fost „Salvaţi copiii care se sting aşteptând” (decembrie 2009). În cadrul acestuia s-au strâns peste 100.000 de euro. Cu aceşti bani s-a construit o cameră sterilă, necesară în transplantul de celule stem. Apoi, „în urma proiectului Nu mă ignora 2010–2011, am creat premisele ca pacienţii bolnavi de cancer să fie diagnosticaţi corect. Și, nu în ultimul rând, proiectul 2011–2012 Cifrele înseamnă viaţă a creat premisele ca pacienţii să fie trataţi corect, în ţara lor, conform protocoalelor moderne.”
Pentru viitor își dorește mult un Plan Național de Control al Cancerului. Ce înseamnă asta? Înseamnă să știm în primul rând câți pacienți se îmbolnăvesc anual, de câte pastile avem nevoie, de câte aparate de radioterapie avem nevoie, de câți medici avem nevoie pentru a-i trata. „Înseamnă să avem echipe interdisciplinare care să-l îndrume pe drumul corect pe pacientul care află că are cancer. Înseamnă să aflăm de ce fonduri avem nevoie, înseamnă să identificăm surse de finanțare, înseamnă să nu mai fim coada Europei, ci să redăm demnitatea copilului și adultului bolnav de cancer. Niciun politician, niciun ministru nu și-a dorit până acum acest Plan, nimeni nu s-a gândit la viața semenului său care află într-o zi că are cancer, nimeni nu s-a gândit la medicul român care se află în fiecare zi în situația de a nu avea cu ce îl trata pe cel care a intrat pe ușa cabinetului său și căruia trebuie să-i dea cumplita veste.”
Își mai dorește să îi ajute pe medici să știe cum să comunice pacientului acest diagnostic grav, în așa fel încât acesta să simtă că are un sprijin în cel care l-a diagnosticat. Pentru că urmează un drum pe care e aproape imposibil să îl parcurgi singur. De asemenea, își mai dorește ca pacienții să aibă acces la medicamente și investigații în timp util.
„Din aceste motive am dat în judecată Casa Națională de Sănătate. Vreau ca oamenii să nu mai moară pentru că li se prescrie tratamentul mult prea târziu în timp ce statul aruncă banii noștri pe fereastră. Vreau o țară ca afară! Vreau ca oamenii să înțeleagă că nu le vor fi respectate drepturile dacă nu vor lupta pentru ele. Nu frica de a acționa le va aduce dreptate, ci lupta!”.
Cazul care i-a rămas în minte şi în suflet cel mai mult
Este vorba despre Dragoş, băiatul de 18 ani, bolnav de leucemie, de la care a pornit totul. „Nu-l cunoşteam când am început, împreună cu Oana Herlo, să luptăm pentru a obţine de la statul român dreptul de a pleca la tratament în străinătate, pentru că aici nu îl putea face. El acum nu mai e. A plecat să se trateze prea târziu. Probabil că pentru noi a avut o misiune: să ne aducă împreună ca să încercăm să schimbăm un pic lumea. El mi-a schimbat mie viaţa. În bine. Sper să pot să o schimb pe a altora.”
Nedreptatea, minciuna, prostia, nepăsarea, neimplicarea, atitudinea fatalistă o revoltă. „Şi până să-mi găsesc această cauză puternică, m-am antrenat în acţiuni mai mici.” Chiar şi pe vremea când se considera că nu ai voie să te revolţi, că sigur o să păţeşti ceva, pe timpul lui Ceauşescu. „Nu doar că n-am păţit nimic, dar mi‑am făcut viaţa mai uşoară. Cred că poziţionarea e foarte importantă în raporturile interumane. Iar eu pentru asta mă lupt cel mai mult: să-i fac pe oameni să înţeleagă că nu li se întâmplă nimic rău când îşi cer în mod argumentat drepturile. Nu doar că nu li se întâmplă nimic rău, dar chiar le şi obţin.”
Frustrarea ei cea mai mare e când îi vede pe oameni că abandonează înainte de a încerca. Şi asta vede destul de des în jurul ei. Şi speră să schimbe cumva, cândva, să reuşească să îi motiveze pe cei care îi cer ajutorul să se lupte pentru drepturile lor.
*Carmen Uscatu este nominalizată la categoria "Rebel pentru o cauză", în cadrul Galei CARIERE 2016, care se va desfășura miercuri – 14 decembrie , la Hotel Radisson Blu din București