Ce spui după banalul „Ce mai faci?”

Ce spui, dar mai ales cum spui?

Evenimente de networking, conferințe și seminarii, evenimente caritabile, gale de premiere, petreceri în mediul profesional, dar și evenimente personale, în care interacționezi cu multe persoane, unele dintre ele complet noi. Cei mai mulți dintre americani și britanici au clasicul „So, what do you do?”, după care discuția continuă fervent sau încetează brusc după un răspuns însoțit de un politicos.

Multiplex ties – conexiuni multiplexe

Specialiști în psihologie, sociologie și știința socializării, abordați de Harvard Business Review, spun că avem tendința de a căuta relaționări care implică contexte multiple – profesionale, dar și personale. Sociologii au și un nume pentru acest tip de relaționare – multiplex ties -, care implică o suprapunere de roluri și afilieri în diverse context sociale.

De exemplu, dacă un coleg de serviciu se află cu tine la un eveniment caritabil sau la sala de fitness atunci vorbim despre o conexiune multiplex. Se pare că acest gen de relaționare este preferat, fiindcă durează mai mult în timp, abordează diverse planuri și prezintă mai multă încredere. Și reciproca este valabilă, în sensul că aceia care au la serviciu un prieten, se simt mai confortabil emoțional și sunt mai puține șanse să părăsească jobul.

Trecând la lucruri concrete, vă recomand un set de întrebări la care puteți apela în funcție de context. Ele vă pot salva din punct de vedere al conținutului propriu-zis.

• Ce ți se pare foarte interesant la acest eveniment?
• Ce intenționezi să faci în cutare direcție?
• Care a fost cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat anul ăsta în business?
• Unde ai crescut/studiat?
• Cum preferi să te relaxezi?
• Care este filmul/cartea/actorul preferat?
• Ești implicat în vreo acțiune caritabilă?
• Care e cel mai important lucru pe care al trebui să îl știu despre tine?

OPINIA EXPERTULUI

Urmează partea cea mai delicată, cea a modului în care transmitem aceste întrebări. De aceea am invitat un specialist în expersivitatea vorbirii, pe Alexandru Agarici, să ne ofere câteva explicaţii.

Ce faceți după ce ați spart gheața? Ce spuneți?

Veți răspunde, pe bună dreptate, că depinde. Cu cine stai de vorbă? Cât de bine îl cunoști? Care e situația în dinamica relației respective? Pentru că știm prea bine că noi, românii, avem trăiri în extreme. Azi ne iubim, mâine ne-am scoate ochii. De ce? Fără prea multe argumente, nici pentru prima, nici pentru cealaltă situație. Avem o superficialitate în decernarea titlurilor de „prieten”, „amic”.

Voi ce exprimați în timp ce spuneți „Ce faci?”, nu după?

Cu certitudine înțelegerea acestui prim pas asigură mare parte din succesul posibilului dialog de după. Mesajele atitudinale sunt acele mesaje nerostite, dar sugerate prin expresivitate. Anchilozarea expresivității duce de multe ori la comoditatea de a trece aceste mesaje atitudinale în verbal, și astfel apare celebra primă minciună, aproape nelipsită din orice debut
de dialog sau discurs: „Mă bucur să vă văd.”

În mintea noastră s-a bifat un prim punct din ceea ce credem că înseamnă protocol și maniere perfecte. Deseori, însă, în realitate vorbele sunt contrazise de un mesaj atitudinal total nepotrivit, ca de exemplu: „Ce ghinion să dau de ăsta/asta!”, „Cum scap eu de aici?” etc. Astfel, „plăcerea revederii” rămâne doar o închipuire.

Recomandarea mea este să vă canalizați sinceritatea și expresivitatea în direcția dorită. Știu că nu e simplu dacă luăm în considerare atâtea planuri care contribuie la transmiterea mesajelor atitudinale.

Gesturile, postura, nonverbalul și vocea, toate sunt ca o orchestră

Cu siguranță, prima impresie ar trebui să fie aceea de plăcere a întâlnirii. Pare de bun simț, însă nu toată lumea știe și face acest lucru. Cititorii Revistei CARIERE, obișnuiți deja cu această practică, știu că acest mesaj atitudinal, de plăcere, trebuie bine chibzuit. Bucuria dialogului cu un personaj important, hotărâtor poate pentru succesul businessului, nu trebuie să depășească nivelul care l-ar compromite, făcându-l să pară lingușeală. Din prea plinul caracterului, sărind în cealaltă parte a calului pentru a comunica nonșalanța, expresivitatea noastră ar putea risca aroganța.

Ce spunem și exprimăm după ce gheața a fost, Doamne ajută!, spartă în cuburi perfecte?

Ce știm noi, fiecare dintre noi, mai bine. Expertiza mea nu e să învăț un avocat ce să spună, ci să fie atent ce exprimă. Luând această profesie în discuție, în relația cu un posibil client mesajele nonverbale cele mai potrivite ar fi: „Îmi cunosc bine meseria, fii fără grijă”, „Poți avea încredere în mine, nu te voi abandona sau trăda” și altele de natură să construiască credibilitatea și încrederea de care un avocat are nevoie.

Sugestia de personaj cu expertiză se construiește din discursul verbal, însă intonațiile, consistența vocală, postura și gesturile dau greutate, sau nu, sensului cuvintelor. În cazul avocatului nostrum, coerența discursului este de maximă importanță, iar accentele, pauzele, intonațiile și ritmul vorbirii modulează credibilitatea.

Alexandru Agarici este expert în expresivitatea vorbirii. A structurat o metodă de studiu în comunicarea direct, atât în plan profesional cât și personal: Expresivitatea Vorbirii.

Este artist liric la Opera Națională București și cadru
universitar la Catedra de Vorbire-Canto a UNATC.