Educaţia nonformală nu e joacă

Pe scurt, educaţia nonformală se face prin activităţi, nu prin cursuri, şi are loc, de cele mai multe ori, în afara instituţiilor de învăţământ. Treptat, valoarea educaţiei nonformale a început să devină tot mai mult recunoscută, iar UNESCO a definit-o în anul 1997 drept „activităţi educaţionale organizate şi susţinute, care nu corespund exact cu ceea ce numim educaţie formală. Aceasta poate fi realizată în cadrul sau în afara instituţiilor de educaţie şi se adresează persoanelor de toate vârstele (…) Educaţia nonformală nu urmează un sistem ierarhizat şi poate diferi ca durată, fără a implica în mod obligatoriu certificarea rezultatelor învăţării”.

Educaţia, direcţie strategică

Nefiind un proces uşor de măsurat, educaţia nonformală este tratată diferit de statele lumii, dar şi în interiorul continentului european. În România sarcina de implementare a acestui tip de învăţare aparţine Fundaţiei pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC) şi Ministerului Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului (ANPODESP), care promovează de câţiva ani câteva programe creative şi foarte specifice.

„FDSC are educaţia ca direcţie strategică“, explică Vlad Dumitrescu, Manager de Proiect. „Noi promovăm metode prin care oamenii se dezvoltă, atât personal, cât şi profesional. Metode creative, care se pot aplica oriunde, la care poate participa oricine în orice moment al zilei şi al vieţii.“ Deşi există cursuri care folosesc metodologie de educaţie nonformală, tipul acesta de învăţătură se face de obicei prin activităţi specifice şi în spaţii deosebite, ca sălile de teatru, bibliotecile sau cafenelele. Educaţia nonformală este un proces foarte flexibil, care se poate plia cât mai exact pe nevoile şi profilul celor care iau parte la proces. „O persoană vizuală poate să aleagă o metodă, o persoană auditivă o altă metodă de învăţare“, exemplifică Vera Ularu, Coordonator Comunicare.

Adaptabilitate, nu întâmplare

Printre caracteristicile acestui tip de educaţie, adaptabilitatea este una dintre cele mai importante. Practic, procesul se modifică în funcţie de comunitate, grup sau individ, dar este totodată bine structurat şi are obiective clare. Adaptabilitatea nu înseamnă că se face la întâmplare. Ca şi celelalte contexte de învăţare, contextul nonformal permite acumularea de noi cunoştinţe, abilităţi şi atitudini. Cei care trec prin acest proces se dezvoltă profesional şi personal prin acumularea unor experienţe, dar şi prin valorificarea cunoştinţelor pe care cursanţii deja le au.

Promovare şi educaţie

Anul trecut, FDSC şi Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (ANPCDEFP) au implementat un proiect ambiţios de promovare a educaţiei nonformale în România. Reprezentanţii lor s-au deplasat prin ţară şi au vizitat diverse ONG-uri, centre de formare, instituţii de învăţământ, angajatori (firme), palate ale copiilor, muzee, teatre şi le-au explicat ce înseamnă educaţia nonformală şi de ce e bine să o facem. În Bucureşti au făcut o campanie specială pentru companii, în care au abordat departamentele de resurse umane. „Le-am explicat cum se abordează învăţarea pe toată durata vieţii în cadrul companiilor şi ce fel de metodologii se folosesc în cadrul formării profesionale“, povesteşte Vlad. „Anul trecut am format o reţea de oameni care lucrează în domeniul ăsta şi acum avem peste 30 de persoane- sursă.“ Când spune persoane-sursă, Vlad se referă la facilitatori, traineri, profesori, lucrători cu tinerii şi diverşi angajaţi din instituţii.

Laboratorul nonformal

Prin programul Tineret în Acţiune, ANPCDEFP iniţia încă din anul 2009 Laboratorul de educaţie nonformală. S-au adus în acelaşi loc persoane care au experienţă în implementarea unor metode de învăţare, pe de o parte, şi ONG-urile sau alte instituţii care sunt implicate în educaţie şi vor să preia noi metode de învăţare, pe de altă parte. Aproximativ 40 de persoane care se înscriu în prealabil învaţă de la persoanele-sursă diferite moduri de educaţie nonformală. „Toţi participanţii trec prin ateliere scurte, de 15 minute, în care se prezintă câte o metodă de învăţare“, spune Miruna Covaci, Communication/Eurodesk Officer. După cinci sau şase prezentări, se alege una dintre metode şi se studiază în detaliu. Prin ateliere scurte, Miruna se referă la biblioteca vie, un eveniment în care oameni din categorii sociale asupra cărora planează prejudecăţi (deţinuţi, persoane de altă rasă, consumatori de droguri) joacă rolul cărţilor dintr-o bibliotecă. Photovoice este un atelier în care un grup dezavantajat social are ocazia să vorbească prin fotografie despre situaţia lui şi viaţa pe care o are în sânul unei comunităţi. Teatru forum se poate face şi în interiorul oricărei organizaţii. Câţiva „actori” din organizaţie pun în scenă o piesă în care expun mai multe probleme pe care le au, iar publicul, alcătuit din colegii lor, este pus să vină cu soluţii. Proiectele sunt multe şi probabil vor apărea şi altele. Există Ziua Educaţiei Nonformale (ZEN), o zi în care se promovează evenimente şi activităţi în peste 80 de localităţi din mediile urbane şi rurale, există şi Săptămâna Europeană a Tineretului şi probabil că vor urma şi altele. La ele iau parte muzee, parcuri, cafenele, teatre, companii, şcoli şi, nu în ultimul rând, oameni dispuşi să-i înveţe pe alţii, conform unor strategii şi scopuri bine clarificate dinainte.

Articol preluat din Revista Cariere de mai. Pentru detalii legate de abonare, click aici