Statul nu are timp de fapte bune, aşa că învăţaţi să supravieţuiţi!
Întreprinderea socială este, în România, un fel de bolnav de care se fereşte toată lumea, dacă privim prin prisma datelor care ne provin din alte state ceva mai receptive la astfel de instituţii.
La nivelul UE, aproximativ 10% din mediul de afaceri este destinat activităţii întreprinderilor sociale, acestea integrând mai bine de 11 milioane de angajaţi. Aproape 7,7 milioane dintre aceştia sunt angajaţi în organizaţii non-profit. În schimb, 2,9 milioane sunt incluşi în cooperative, restul fiind încluşi în case de ajutor.
Facilităţi pentru întreprinderi
Consiliul Naţional al Intreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România (CNPIMMR) cere statului ca întreprinderile sociale să aibă parte de scutiri de taxe timp de 1 până la 5 ani, de la înfiinţare, pentru ca acestea a se putea dezvolta şi crea locuri de muncă. “La noi în ţară s-a creat un sistem care este pregătit oricând să te penalizeze, mai degrabă decât să te ajute să te dezvolţi. Din acest motiv, penalizările ar trebui înjumătăţite. Această atitudine este descurajatoare pentru cei care doresc înfiinţarea de întreprinderi sociale”, a declarat Ovidiu Nicolescu, preşedintele CNPIMMR.
El crede că dacă din banii europeni care au rămas necheltuiţi prin programul 2007-2013, s-ar fi luat măcar câteva sute de milioane de euro, România ar fi avut acum o cu totul altă forţă de muncă la nivel naţional. „Din miliardele de euro care au rămas necheltuite, dacă se luau câteva sute de milioane de euro, am fi putut crea, prin aceste întreprinderi, 100.000 de locuri de muncă”, a mai spus şeful CNPIMMR.
Europa „în oglindă” cu România
Franţa, Italia, Belgia, Spania, Irlanda şi alte câteva state au legi comprehensive în ceea ce priveşte economia socială. De asemenea, Finlanda şi Polonia (marele nostru „concurent” pe anumite domenii economice) au legi care limitează economia socială la domeniul integrării în muncă a persoanelor vulnerabile. Ţările nordice (în afară de Finlanda) nu au legi speciale, însă economia merge pe baza parteneriatului social public – privat.
De asemenea, există state care au facilităţi precum incubatoare regionale. La fel există şi servicii de consultanţă pentru începerea şi dezvoltarea de întreprinderi sociale (Marea Britanie şi Finlanda). Alte ţări, precum Portigalia, oferă facilităţi fiscale precum scutirile de taxe şi impozite sub forma de acorduri de cooperare prin intermediul cărora sistemul public de protecţie socială sub-contractează prin entităţi private servicii sociale.
Deşi avem, ca ţară europeană, o serie de exemple din care ne-am putea inspira, statul nu prea vede acest lucru ca fiind o prioritate, cu toate că există un interes real pentru astfel de întreprinderi.