Băncile au inventat produse „de criză”

Cu mai bine de 20 de ani în urmă, românii au făcut primii paşi în originala noastră economie de piaţă fără niciun fel de cunoştinţe financiare. Cu o singură instituţie, CEC-ul, care le gestiona deopotrivă împrumuturile pentru casă sau maşină şi banii depuşi pe tradiţionalele librete de economii, situaţia nici nu putea să fie alta. Din păcate, nici în anii care au urmat autorităţile nu s-au îngrijit de această lacună majoră a societăţii. Iar consecinţele au fost dezastruoase. În anii ’90, educaţia financiară s-a bazat exclusiv pe experienţa nefericită a celor care-şi plasaseră banii în băncile intrate în faliment. Căderea Caritas-ului, apoi a unor nume precum SAFI ori FNI, sau a altor scheme piramidale au fost alte „lecţii” din care sute de mii de persoane au învăţat mai degrabă să se ferească, decât să-şi încredinţeze banii unor asemenea instituţii. Din păcate, atitudinea autorităţilor nu s-a schimbat nici atunci, continuând să ignore evidenţa. Este adevărat, supravegherea bancară a devenit riguroasă, iar intrarea pe piaţă a băncilor străine a adus un plus de încredere şi de respect în sistemul financiar . După 2006, câteva programe finanţate de Banca Mondială şi de câteva bănci locale au încercat să schimbe situaţia, dar exuberanţa consumului prin creditare a fost mai puternică. Din păcate, criza instalată în 2008 – cu recesiune, şomaj şi reduceri salariale – i-a învăţat rapid pe români, în câteva luni, că fericirea durează doar cât se cheltuiesc banii împrumutaţi.

Citiți articolul integral pe IncomeMagazine.ro