Bogdana Bursuc, despre siguranță, încredere și respect la locul de muncă. Umanitatea, un element ce trebuie recunoscut și onorat în mediul organizațional
Piața muncii traversează o perioadă fără precedent, în care o asociere unică de crize și lipsă de predictibilitate generează efecte tot mai greu de gestionat. Multitudinea de forțe ce acționează simultan asupra mediului de business – incertitudine economică, turbulențe financiare, insecuritate, criza de specialiști, mixul de generații – a determinat schimbări fundamentale și a pus o presiune tot mai mare pe companii dar și pe forța de muncă. Între o veritabilă criză de talente și un număr record de posturi deschise, resursa umană e tot mai valoroasă, iar leadershipul tot mai dificil.
De aceea, administrarea cu succes a businessului și oamenilor, respectiv creșterea productivității, profitabilității și eficienței fără a epuiza echipele, este identificată tot mai des drept cea mai mare provocare a ”noului normal”. O recunosc deschis liderii dar și specialiștii în psihologia muncii, care atrag din ce în ce mai mult atenția și asupra cauzelor ascunse ce pot influența negativ aceste rezultate. Printre ele, extrem de importante, relațiile umane din interiorul organizațiilor.
”Într-un univers guvernat de cifre și de obiective dar populat de oameni, un element util este reamintirea, recunoașterea și onorarea umanității în mediul de muncă. Negarea sau minimizarea acestui aspect generează problematici și simptome perpetue, care se complică exponențial. A avea viziunea unui viitor sigur și a unei posibile dezvoltări în funcție de abilitățile proprii în cadrul companiei în care ești angajat, contribuie la sentimentul de securitate căutat. În zilele noastre, cu atât mai mult, sentimentul de siguranță și de securitate vine în prim plan și în relația cu angajatorul”, explică Bogdana Bursuc, psihoterapeut senior, expert în programul de wellness corporativ la Mind Institute.
Încrederea reciprocă
Cu o experiență corporativă îndelungată în programe de asistență pentru angajați, Bogdana este convinsă că în relațiile de muncă un element care contribuie la consolidarea sentimentului de siguranță este grija. Pentru angajat, spune ea, este important să simtă că angajatorul are grijă de el, printr-o atenție deosebită acordată mediului său de lucru și bunăstării sale personale. Adică să simtă că angajatorul ”îl vede și îl tratează ca pe un întreg, ca pe un om, nu doar ca pe un obiect sau instrument util în a atinge obiective”. Acest element ”de umanitate”, readus, recunoscut și onorat în mediul organizațional creează bazele unei dinamici noi în relația de muncă: de parteneriat, de siguranță și de încredere reciprocă. O concluzie la care a ajuns după mai bine de 10 ani de lucru cu echipele, în calitate de furnizor de servicii de asistență pentru angajați (EAP -Employees Assistance Programs) oferite de Mind Institute. Implementarea acestor programe, susține Bogdana, permite angajatorului să își arate cu claritate și direct interesul pentru bunăstarea angajatului și pentru umanitatea vieții în cadrul companiei: ”Sunt elemente care fac diferența, deoarece deschiderea angajatorului către angajați ca oameni, nu doar ca profesioniști, face posibilă crearea unui spațiu de încredere, de apartenență și de siguranță pentru ambele părți ale relației”.
Și este nevoie de astfel de ”spații” de siguranță și încredere, sondajele arată clar că aceste servicii EAP sunt din ce în ce mai acceptate și dorite de angajați și din ce în ce mai solicitate de angajatori.
Teama de eșec și dorința de succes
Nevoia de siguranță și încredere reciprocă se mai reflectă însă într-un indice ce dă tot mai mari bătăi de cap mediului de business: fluctuația de personal, atragerea și reținerea oamenilor într-o organizație devenind o misiune tot mai grea pentru departamentele de HR.
Pentru angajați, însă, este benefic din punct de vedere psiho-emoțional să fie în permanentă stare de alertă, de căutare a unui loc de muncă mai bun?
”La bază, a dori mai mult sau mai bine pentru tine sau pentru familia ta face parte din natura umană centrată pe evoluție și dezvoltare. Uneori este posibil ca această tendință să fie motivată și de alte dinamici emoționale personale, generate cultural sau nu. Ca să numim doar un element din varietatea posbililă, ne putem gândi la teama de eșec și dorința de succes, așa cum fiecare dintre noi a învățat să le definească. În acest proces centrat din diverse motive pe evoluție și dezvoltare, ajungem să punem constant presiune pe noi să facem mai mult, să facem totul, să facem foarte bine, să ne depășim constant limitele, în speranța de a ne atinge potențialul și de a fi bine, mulțumiți”, afirmă Bogdana. Așa că, spune cu convingere ea, intenția de a evolua și de a ne atinge potențialul este binevenită. În același timp, însă, strategiile prin care am învățat să mergem în această direcție pot uneori să creeze un sentiment de nemulțumire constant, indiferent de locul sau nivelul la care suntem și pe care încercăm să îl rezolvăm la fel: cu mai multă presiune pe noi sau pe alții. ”Oare cum ar fi dacă am putea alege ce anume ne dorim pentru noi și ce trăim?!”, concluzionează tot printr-o întrebare, retorică de altfel.
Cu angajatul la psiholog
Transformările profunde prin care piața muncii a trecut în ultimii ani, perioada prelungită de criză, creşterea presiunii pentru obţinerea de rezultate, a volumului de muncă și a timpului alocat muncii, precum și digitalizarea accelerată, deci nevoia de noi competențe, au produs efecte în lanț asupra companiilor. Printre ele, foarte importante, relevă studiile, un nivel ridicat de stres în echipe și o deteriorare a sănătății angajaților, cu repercusiuni evidente în nivelul de performanță și productivitate.
În acest context, tot mai multe organizații și-au manifestat dorința și nevoia de suport psihologic și consiliere, un sprijin specializat care să reașeze relația angajaților cu angajatorii. Cum se vede această reașezare din cabinetul unui psiholog și cât de importantă este pentru starea generală de bine a angajatului o relație pozitivă cu munca?
”Modul în care trăim și experimentăm la nivel subiectiv viața de zi cu zi depinde de mediul exterior și de ce facem noi cu acesta. Adică de modul în care relaționez cu exteriorul și cu mine însămi”, a ținut să sublinieze din start Bogdana.
Însă, a continuat ea, pentru că cele mai multe locuri de muncă conțin structuri ierarhice și pentru că depindem financiar (cel puțin parțial și momentan) de locul de muncă, pentru unii dintre noi există tendința de a ne raporta la contextul de muncă mai degrabă ca la o autoritate: ”Cei care au trăit în România comunistă și postcomunistă pot avea o imagine mai largă asupra modului în care noi ne raportăm la autoritate și a modului în care am fost învățați să fim tratați de autoritate, precum și a modului în care am învățat că este bine, în siguranță, să răspundem. Și acesta este, în sine, un element cultural care are importanța lui în relația angajatului român cu munca”.
Pe de altă parte, a mai atenționat psihologul, atunci când percepem o relație de autoritate, activăm toate modurile noastre de funcționare care au fost adaptative în relația cu autoritatea (familie, școală, locuri de muncă anterioare etc): ”Tendința frecventă este de a cere de la noi fie să fim complianți și submisivi, fie să ne revoltăm și să fim în dezacord cu tot ce vine de la autoritate, fie să ne mutăm încet de la un capăt la altul al acestui continuum”.
O perspectivă în care, poate, explică Bogdana, elementul cel mai important de numit este faptul că fiecare parte a relației angajat-angajator are contribuția ei proprie la calitatea pozitivă sau negativă a conexiunii: ”Uneori, exact ca într-un cuplu, pare mai ușor să vedem responsabilitatea celeilalte părți și să așteptăm ca celălalt să facă partea lui, decât să vedem și să ne asumăm partea noastră în calitatea relației. Bineînțeles că o relație pozitivă cu muncă ne impactează și emoțional și somatic pozitiv: dormim mai bine, suntem mai relaxați, ne oferim posibilitatea să ne bucurăm mai mult. De asemenea, impactează și ce aducem și oferim noi ca angajați în relația cu munca: suntem mai implicați, mai motivați, loiali”.
Și atunci, cum arată, în opinia unui psiholog un loc de muncă bun?
”Fără a minimiza contribuția noastră proprie ca angajați în relația cu munca și cum experimentăm această relație, cred că putem numi câteva elemente care sunt universal valabile. Ceea ce este comun tuturor angajaților este faptul că sunt oameni, iar oamenii au nevoie și au dreptul la a se simți în siguranță, a se simți liberi și autonomi, a primi și a oferi încredere, a se simți împreună, nu singuri. Ne simțim bine atunci când simțim că facem parte din sistemul în care lucrăm, că suntem acceptați și că avem locul nostru și suntem văzuți și recunoscuți pentru valorile noastre”, afirmă Bogdana.
Dreptul la deconectare
În ciuda faptului că work life balance este un subiect tot mai prezent pe agenda liderilor, în realitate, echilibrul este tot mai greu de atins. Mulți dintre noi par prinși într-un cerc suprasolicitant, permanent conectați la laptop, la mobil, la problemele de la serviciu. Atât de prinși, încât și o scurtă deconectare induce un sentiment de vinovăție. Context în care, în mai multe țări europene se discută intens despre „dreptul la deconectare”, un principiu de lege care prevede că angajații nu trebuie să răspundă corespondenței de serviciu în afara orelor de lucru.
Dacă această dinamică apare în relația de muncă, cel mai probabil, este rezultatul contribuției ambelor părți, trage un semnal de alarmă Bogdana: ”Există cerințe, există solicitări, există deadline-uri și este un semn că lucrurile merg, chiar dacă uneori sunt prea multe. Nu vreau să mimizez riscurile de abuz care pot exista la locul de muncă și nici utilitatea unor măsuri legislative globale sau interne, dar, chiar și cu toate aceste măsuri, locurile de muncă nu vor fi perfecte. Și este natural să fie așa!”.
Pentru că, atenționează ea, efectul presiunilor și suprasolicitărilor asupra noastră depinde, în primul rând, de noi: de modul în care noi cerem de la noi, punem mai multă presiune pe noi, credem că nu avem de ales, ne blamăm dacă alegem diferit, ne temem să spunem nu: ”Într-un context global nesigur, marcat de instabilitate politică, economică, activăm strategiile noastre de supraviețuire de bază. Și foarte mulți dintre noi am învățat presiunea asupra noastra ca singură modalitate de a ne asigura că ce este important pentru noi, rămâne cu noi”.
Abia în acest tablou, recomandă psihologul, putem începe să vedem cât de mult contează pentru calitatea vieții și pentru o relație pozitivă ce face fiecare parte a relației cu ce se întâmplă: ”Acesta este motivul pentru care unele organizații, pe lângă măsurile interne de prevenție și protecție a sănătății mentale a angajaților îi sprijină prin sesiuni individuale de consiliere, asigurându-se că le dă posibilitatea de a se proteja și de a preveni stresul și burn-out-ul”.
Să fim bine!
În concluzie, consideră psihologul, complexitatea relațiilor umane și a relației angajat-angajator face ca ceea ce reprezintă un punct forte la un moment dat să reprezinte un punct mai puțin forte la un alt moment dat. De aceea, crede ea, cel mai constant punct forte poate fi considerat: ”capacitatea de a fi bine în relația cu tine”. Aceasta include diferite elemente, printre care: capacitatea de avea compasiune față de sine și față de ceilalți, de a pune limite și de a respecta limitele, capacitatea de a te baza pe alții și de a oferi celorlalți același lucru, capacitatea de agență, adică capacitatea de a-ți asuma propriile decizii și consecințele lor.
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 283
Pentru abonare, click aici
