De ce nu trebuie să căutăm fericirea la locul de muncă
Pentru început – gradul de fericire nu poate fi măsurat! Cu tot avansul tehnologic, să măsurăm fericirea ar fi ca și cum am încerca să luăm temperatura sufletului ori să aflăm ce culoare are dragostea. Imposibil!
Potrivit unui studiu Harvard Business School, psihologul Sonja Lyubomirsky a ajuns la concluzia că fericirea depinde în proporţie de 50% de genele noastre, 10% de circumstanţele vieţii, iar 40% de propriile noastre acţiuni. O modalitate bună de a deveni mai fericiţi este să cultivăm emoţii şi gânduri pozitive. Gândurile pozitive, adaugă psihologii, nu sunt abordări naive în legătură cu problemele inerente ale vieţii, ci un mecanism de apărare a sistemului nervos. Emoţiile pozitive au capacitatea de a-i oferi unei persoane mai multe răspunsuri la problemele cu care se confruntă decât abordările negative. Ce este fericirea.? Cine este mai fericit? Potrivit psihologilor, cei care simt mai multe sentimente pozitive în viaţa lor sunt aceeia care au legături mai strânse cu membrii familiei sau cu prietenii. De asemenea, persoanele optimiste şi cele care au o stimă de sine mai ridicată, au mai multe şanse de a fi fericiţi. Într-un fel previzibil, copiii care au crescut cu părinţi divorţaţi tind să fie mai puţin fericiţi la maturitate decât copiii care au crescut în familii intacte. Oamenii în vârstă sunt mai fericiţi decât tinerii, aceştia din urmă fiind mai uşor cuprinşi de sentimente negative, de furie şi anxietate.
Fericirea nu duce neaapărat la o productivitate mai mare. O serie de studii arată rezultate contradictorii în ceea ce privește fericirea, confundată sau definită de multe ori cu satisfacția locului de muncă și productivitatea. O cercetare realizată în supermarketurile din Marea Britanie arată că de multe ori, cu cât angajații se simțeau mai „nefericiți” – productivitatea creștea.
Fericirea poate fi obositoare. Urmărirea acesteia poate duce la nefericire și o confirmă chiar un experiment psihologic desfășurat de curând: cercetătorii și-au rugat subiecții să urmărească un film care, în mod normal i-ar face fericiți – un sportiv care câștigă o medalie și un titlu important în cariera lui. Înainte de asta însă, o parte dintre aceștia au fost puși să citească un pasaj despre importanța fericirii în viață. O altă parte nu.
Știți care au fost rezultatele experimentului? Subiecții care au citit pasajul s-au bucurat mai puțin la vizionarea filmului.
Așa cum spunea filozoful francez Pascal Bruckner „Nefericirea nu este doar…nefericire. Este mai rău! Reprezintă o greșeală în a fi fericit”.
Fericirea poate dăuna relației cu șeful tău. Dacă asociem locul de muncă cu un loc în care găsim fericire, mai târziu vom asocia șeful cu un părinte. Sociologul Susanne Ekmann a scris într-un studiu că cei care se așteaptă ca munca să îi facă fericiți devin instabili emoțional și dependenți. Aceștia s-ar aștepta, mai devreme sau mai târziu ca managerii lor să le ofere recunoștință dar și o stabilitate emoțională. Având în vedere acest lucru, atunci când așteptările nu le sunt onorate, acești angajați vor avea, după cum a declarat sociologul, tendința de a exagera și de a fi irascibili. Ba chiar deprimaţi.
Fericirea ne poate face egoiști. Fericirea ne face mai buni?Iată în ce a constat studiul care a demonstrat că oamenii fericiţi nu sunt neapărat mai buni. Participanților li s-a dat un număr de tichete la loterie apoi posibilitatea de a alege câte să le ofere și altora și câte să păstreze pentru ei. Cei care erau bine-dispuși au păstrat mai multe pentru ei. Acest lucru demonstrează că în condițiile în care suntem bucuroși nu suntem, direct proporțional, generoși.
Singurătate. Într-un alt experiment, psihologii le-au cerut celor de față să păstreze un jurnal detaliat vreme de două săptămâni. La finalul testului, s-a descoperit că cei care au urmărit să obțină fericirea…s-au simțit, totodată, singuri și deconectați de restul lumii.
Prin urmare, contrar a tot ceea ce se crede, să considerăm în continuare că fericirea poate îmbunătăți locul de muncă?
În realitate, munca, la fel ca multe alte componente ale vieții, există pentru a ne oferi o „gamă” largă de emoții. Dacă ne simțim deprimați și „fără rost” este pentru că locul nostru de muncă este așa. Să pretindem că este altfel ne poate face și mai mult rău. Fericirea, desigur, trebuie experimentată și trăită. Poate dacă nu am mai urmări obținerea ei și nu am mai face un scop din asta, am simți bucuria spontană care sigur apare. Dar nu o vedem, orbiți fiind de idealuri greșit fixate.