Dragoș Iliescu (II): STEM, o rețetă pentru succes în viață, o ușă către oportunități extraordinare în carieră

Promovează gândirea critică și rezolvarea de probleme, dezvoltă abilități tehnologice, abordează provocări globale, promovează egalitatea de gen și încurajează învățarea pe tot parcursul vieții.

Sunt doar câteva dintre atributele educației STEM, un tip de educație care se concentrează pe patru domenii principale: Știință (Science), Tehnologie (Technology), Inginerie (Engineering) și Matematică (Mathematics) și care oferă o abordare holistică a învățării.

Educația STEM este un concept despre care la noi în țară a început să se vorbească destul de recent, dar care ar putea deveni, susțin specialiștii, un punct cheie în pregătirea tinerelor generații pentru viitor.

În articolul de ieri, am vorbit cu Dragos Iliescu despre cum putem face față schimbărilor tot mai accelerate impuse de progresul tehnologic. Cu titlul Alfabetizarea tehnologică, apa vie ce poate hrăni rezervorul de talente, articolul a concentrat discuția în zona abilităților digitale explicând de ce, încă, mai toate studiile ne situează pe ultimul loc în Europa din acest punct de vedere.

Promotor și susținător al educației STEM de calitate, de data aceasta, l-am provocat pe Dragoș Iliescu să așezăm cărțile pe masă și să vorbim deschis despre acest sistem, să pătrundem chiar și în zonele mai puțin comode. Pentru că vrem să înțelegem clar de ce această abordare educațională îi ajută pe copii să țină pasul cu schimbările, să se adapteze din mers, dar, mai ales, să le ofere șansa de a se menține permanent în prima ligă a rezervorului de talente.

Pentru început, te rog să-mi evidențiezi care sunt avantajele majore ale dezvoltării abilităților STEM în comparație cu alte tipuri de educație?

Competențele STEM califică o persoană pentru a juca în mod convingător jocul în zona științei și tehnologiei. Vorbim aici nu doar de înțelegerea domeniului, ci de stăpânirea aparatului academic care te face funcțional în aceste domenii – în mod special matematica, limbajul universal al științei. Așadar, e vorba de o educație intensivă în zona de matematică, științe ale naturii (e.g., fizică, chimie, biologie), tehnologie (e.g., robotică) etc.

Aceasta este zona din piața muncii cu cea mai subțire pătură de talente, așadar cei care stăpânesc acest domeniu sunt din start mai angajabili. În plus, de vreme ce schimbările în piața muncii au loc în mod special mânate înainte de aceste domenii, cei care joacă acest joc sunt mai versatili – deci nu doar că sunt acum mai angajabili, ci vor rămâne (și) mai angajabili și pe viitor.

Un studiu Dell spune că 85% dintre meseriile care vor exista în 2030 nu au fost încă inventate. Așadar, cum poate pregăti educația STEM tinerii pentru provocările și oportunitățile tehnologice ale viitorului?

Eh! După cum spuneam și mai devreme, sunt predicții hazardate și senzaționaliste. Mai sunt doar 7 ani până în 2030, chiar credeți că o să apară în 7 ani atât de multe meserii noi încât să fie de 5-6 ori mai multe decât cele actuale? Eu nu cred.

Dar dincolo de asta: educația STEM este critică pentru indivizi, pentru națiune și pentru societatea umană în general. Iau pe rând aceste trei paliere.

Pentru indivizi educația STEM este importantă căci îi înarmează cu exact acele competențe care știm că sunt și vor continua să fie cerute. Generează actori versatili în piața muncii și cu activism (ceea ce în engleză se numește ”agency”) și încredere în sine în domeniile de graniță. Este o rețetă pentru succes în viață, oportunități masive în carieră, succes financiar etc. Nu o să vă vină să credeți, dar studiile arată că efectul indirect al educației STEM este printre altele și într-o viață mai lungă și mai sănătoasă.

Pentru națiune educația STEM este importantă, pentru că bătălia economică aici se duce. Fără o piață a muncii calificată în exact acest domeniu, nu ai cum dezvolta o economie credibilă în mileniul 3. Iar dacă nu dezvoltăm o economie bazată pe acest tip de avans, rămânem într-o periferie de consum, cu un standard de viață pe măsură și cu o voce, în corul națiunilor, tot pe măsură.

Pentru umanitate, în general, este important pentru că, trebuie spus răspicat, nu toată lumea poate să dezvolte competență în domeniul STEM. Ar fi bine să se poată, dar nu se poate: talentul, inclusiv abilitățile cognitive necesare pentru performanță superioară în acest domeniu, sunt distribuite inegal în populație. Sunt copii de care aceste eforturi se vor prinde și copii de care nu se vor prinde – și de aceea este cu atât mai important ca toți cei care pot merge în această direcție, să meargă. Fiecare copil care ar fi putut să aibă o carieră STEM și care ratează acest drum este, cred eu, o pierdere pentru umanitate.

Sunt voci care susțin că direcționarea excesivă a tinerei generații către materiile din zona științei și tehnicii poate duce la o subestimare a importanței domeniilor vocaționale sau umaniste. Or creativitatea și inovația, de exemplu, specifice domeniilor artistice, sunt abilități esențiale în noua lume a muncii. Poate fi acesta un dezavantaj al educației STEM? Cum încurajează, practic, educația STEM creativitatea și inovația și toate celelalte abilități soft, atât de necesare în această etapă, aproape un maraton de reziliență?

Eu cred că este o falsă problemă. STEM nu descurajează inovația și creativitatea. Inovația și creativitatea nu sunt apanajul exclusiv al umanioarelor. Este loc de creativitate debordantă în domeniul științei – sau are cineva impresia ca Albert Einstein, Richard Feynman sau alții ca ei au fost niște ursuzi încuiați? Cât despre inovație în domeniul tehnic, nu cred că e cazul să argumentez ceva – e suficient să ne uităm de jur împrejur.

Ce este adevărat este că un om complet nu poate fi complet desprins de artă, filosofie, istorie – partea care de regulă nu este inclusă în educația STEM și care e văzută uneori antagonic. Avem fel de fel de invenții astăzi care încearcă să unească aceste două domenii – precum STEAM, unde A desemnează Artele, suplimentar față de STEM. Și asta cred că e artificial – până la urmă ce face educația STEM nu este să te ducă _doar_ în direcția tehnologiei, ci _mai degrabă_ în direcția tehnologiei: dacă un elev poate și dorește să studieze aspecte suplimentare, pentru a se împlini ca om, este grozav – dar STEM stă pe primul loc.

De asemenea, spunem despre tânăra generație că este dependentă de device-uri. Din nou, direcționarea excesivă către materiile din zona științei și tehnicii, care implică folosirea în exces a tehnologiei, poate crește această dependență și deci, adâncirea problemelor cu care o tot asociem – persoane inteligente dar comode și singure, mai fragile emoțional, individualiști etc?

Dependența de tehnologie – de device-uri în mod special – este agasantă la tânăra generație atunci când este utilizată fără un scop lucrativ: pentru joacă, distracție etc. Nu cred că există dubii că utilizarea lucrativă a tehnologiei, de exemplu în cazul unui școlar pentru a studia, este benefică. Și nu cred că există părinte pe lumea asta care să spună ”nu contează că tu citești acum pe tabletă o carte, două ore înseamnă două ore, oprește tableta”! Cred că discuțiile despre cyber-dependență și despre numărul maxim recomandat de ore de contact cu ecranul au evoluat foarte mult în ultimii 4-5 ani, spre mai multă flexibilitate și relativizare. În fine, nu aș blama doar tânăra generație – există la fel de bine adulți care lucrează 10-12 ore pe zi în fața ecranului, iar dacă asta este ceea ce e cerut de munca lor, nu discutăm despre dependență.

În concluzie, pentru a rămâne sau a fi relevanți pe piața muncii, dar, totodată să putem păstra un echilibru sănătos între profesie și viață, care ar fi abilitățile și atitudinile socio-emoționale cele mai importante, spre care ar trebui să ne concentrăm atenția, indiferent de vârstă, gen, statut ori rol?

Competențele socio-emoționale sunt un cu totul alt teritoriu decât competențele STEM, este adevărat. Competențele STEM sunt ”tehnice” mai degrabă, pe când cele socio-emoționale sunt contextuale, în sensul că ele facilitează crearea unui anumit context de muncă, interacțiune, viață. Îmi e greu să spun care anume (și singură!) competență socio-emoțională ar fi mai importantă – pentru a nu face așa grozăvie aș numi în mod special două: autoreglarea emoțională și ”grit”, capacitatea aceea motivațională care te face să lucrezi sistematic, neobosit, către un scop care are semnificație pentru tine.

***

Dragoș Iliescu, fondatorul BRIO

Să reamintim și cine este intervievatul meu.

Dragoș Iliescu este doctor în psihologie, profesor la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității București, director al Școlii Doctorale de Psihologie și Științele Educației. Este, de asemenea, unul dintre fondatorii Asociației Române de Psihologie Industrială și Organizațională (APIO) și fondatorul BRIO, prima platformă de testare standardizată din România.

Intensa sa activitate academică și proiectele cu impact derulate în domeniul testării psihologice sau educaționale i-au adus și o remarcabilă reputație internațională: este expert în cadrul OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică), ce se ocupă cu realizarea testelor PISA, și a deținut mai multe funcții în cadrul Comisiei Internaționale de Testare. A fost Președinte al International Test Commission (ITC), iar în prezent este Președintele Diviziei 2 – Evaluare Psihologică și Educațională, din cadrul Asociației Internaționale de Psihologie Aplicată.

Printre puținii specialiști din țară certificați în psihometrie, Dragoș a coordonat proiecte importante legate de teste, testare și evaluare, în principal în Europa de Sud-Est, dar și în Asia de Sud-Est, Africa, Orientul Mijlociu și America de Sud. Este National Research Coordinator pentru România în proiecte internaționale de testare comparativă, precum TIMSS (Trends in International Mathematics and Science Study) și ICCS (International Civic and Citizenship Education Study).

Este autor sau coautor a peste 125 de lucrări publicate internațional la cele mai prestigioase edituri, printre care Cambridge University Press și Oxford University Press. Citește și: Pariul cu școala. Elisabeta Stănciulescu, o altfel de abordare despre cum putem crește relevanța Educației în raport cu lumea muncii