Gala CARIERE 2016 se desfășoară în atmosfera anilor ’50. De ce este remarcabilă această perioadă

Anii ’50 reprezintă un moment de cotitură al omenirii, în toate domeniile. Aceasta deoarece după cel de-Al Doilea Război Mondial, lumea a simţit nevoia de reconstrucție, de remodelare. În ceea ce privește stilul de viaţă și nu numai. Modă, cultură, literatură, comportament și multe altele.Pe 14 decembrie celebrăm, după cum știți deja, inspiraţia şi pasiunea pentru excelenţă în cadrul Galei CARIERE 2016. Iar alături de câştigătorii și invitații Galei, ne vom bucura de atmosfera newyorkeză a anilor '50.
Ani care au provocat o explozie de culoare și excentric totodată, tocmai ca o ripostă pentru trecutele vremuri cenușii. Glamour, eleganță, evoluție, libertate, feminitate fiind „cuvinte cheie” și stindarde importante ale perioadei. Desigur, nu toate lucrurile au fost roz la nivel mondial.
Dar ca un exemplu particular, în ceea ce privește moda, ori muzica s-a produs un boom, influențele prelungindu-se până în zilele noastre.

Între psihedelic și mall

Prin urmare, spicuim câte ceva din “picanteriile” remarcabile: America acelor ani se bucura de visuri consumiste, care includeau prosperitatea financiară desigur, apărea expresionismul american, urmat de Pop Art, New York-ul va deveni centrul lumii artistice,pălăriile fifties aveau voal dantelat, fustele erau creion sau cloş apretate puternic, bufante, strâmte în talie şi apoi“în valuri“, ochelarii gen “ochi de pisică“ se afirmă ca must have, culori psihedelice ţipătoare, mașinile “stridente”, casele de modă ale vremii erau Dior, Chanel, Givenchy. Femei cu bucle elaborate, ori cu coadă de cal sau breton, scăpate de rigiditatea războiului, bărbați cu pantofi tip Oxford, care poartă jachetă în timpul liber. Și, by the way, în decembrie 1953 apărea primul Playboy, pe coperta căruia era fotografiată Marilyn Monroe!

Când vorbim despre anii ’50 ne referim cu predilecție la America, locul marilor schimbări. Deja în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, preşedintele Roosevelt apelase în mod repetat la afirmarea „modului de viaţă american”. După război, aşa numita politică de consum a ajuns să constituie ingredientul principal al stilului de viaţă american, consumul ajungând să fie privit ca un fel de datorie civică de cetăţenii americani (mai ales cetăţenii de sex feminin…). Potrivit sociologului austriac Anette Baldauf, în perioada de după Al Doilea Război Mondial, politica externă a SUA a încercat să limiteze influenţa comunismului prin intermediul diplomaţiei politice, al intervenţiei militare şi prin… puterea de seducţie a consumului (centrul comercial semnala superioritatea capitalismului).

De remarcat este faptul că acești ani au adus Statelor Unite primele mall-uri după standardele moderne de astăzi. Deoarece centrele comerciale (ulterior mall-uri) au fost „concepute” la punctul de intersecţie dintre politica Războiului Rece şi capitalismul de după război. În general, analiştii consideră că nu reprezintă o coincidenţă faptul că primul centru comercial din SUA „a fost construit într-un moment în care naţiunea ajunsese la apogeu economic, în timp ce cetăţenii discutau cu pasiune argumente pro şi contra construirii de buncăre!”. Măsura în care viaţa urbană a căpătat alte conotaţii este ilustrată de un articol publicat în revista Life la 18 decembrie 1950 şi intitulat „How US Cities Can Prepare for Ato­mic War” („Cum se pot pregăti cetăţenii SUA pentru un război atomic”). Artico­lul preciza că oraşele americane sunt cele mai vulnerabile din lume, aver­ti­zând că în cazul unui război nuclear, în pri­mul rând ar veni distrugerea imedia­tă şi totală a unei zone largi, cu sute de mii de victime, apoi transportul ar fi pa­ra­lizat, electricitatea şi apa tăiate, apro­vizionarea cu alimente întreruptă, oa­menii într-o totală panică.
Revista publica şi un interviu cu Norbert Wiener – inventatorul ciberneticii, care susţinea înfiinţarea „centurilor de viaţă” la marginea oraşelor: „În timp de pace, aceste centuri ar sprijini suburbanizarea, în timpul războiului – al ajutorului de apărare civilă”. Hărţile care au servit drept ilustraţii ale interviului cu Wiener înfăţişau „centura de viaţă” a unui oraş anonim, cu spitale, depozite, fabrici, o staţie de tren, şi… un centru comercial. Prin urmare, centrul comercial devenise un component al programului de apărare civilă. Centrul comercial, cu „iconografia” sa de buncăr, căpătase gradul de simbol al siguranţei naţionale (adăugată la gradul de simbol al siguranţei cumpărătorului). Se transformase într-un soi de „ancoră afectivă” pentru moralul colectiv al naţiunii americane.

Teritoriu aparte

Nu putem vorbi despre anii ’50 fără a scoate în evidență epoca starurilor clasice – Audrey Hepburn, Marilyn Monroe, Grace Kelly, Kim Novak, Natalie Wood, Jayne Mansfield. Cele care au oferit istoriei cinematografului unele dintre cele mai importante filme, precum: „Rear Window”, „Female Jungle”, „Hell on Frisco Bay”, „Diamonds Are a Girl’s Best Friend”, „Rebel Without a Cause”, „Gentlemen Prefer Blondes”.
Și muzica acelor ani reprezintă un…teritoriu aparte. Vorbim despre dinamism, despre rock’n’roll-ul “combinat” cu twist ș.a. Vorbim despre The King – Elvis Presley , despre Doris Day , Louis Armstrong, Patti Page, Paul Anka – unul dintre cei mai mari idoli ai adolescenţilor anilor ’50. În 1957, Sinatra îşi muta emisiunea TV "The Frank Sinatra Show" la ABC pentru trei milioane de dolari. Este şi perioada în care cucereşte America alături de prietenii săi, Dean Martin şi Sammy Davis Jr, sub numele de Rat Pack.

Epilog

O perioadă fabuloasă, greu de cuprins "cu totul". Tot ca o picanterie se mai spune despre anii ’50 că reprezintă decada casnicei elegante…“Homemaker by day, lady by night”…Conform statisticilor, în 1953, 145.000 de americani aveau telefon instalat, 600.000 de americani îşi cumpăraseră un televizor nou şi o jumătate de milion maşină nouă. În România, când vorbim despre anii '50, vorbim despre deplina instalare a comunismului și despre nonaccesul oamenilor la informaţiile din Occident…
În altă ordine de idei, dar pe aceeași temă a anilor '50, Federico Fellini descrie în filmele sale atmosfera acelor ani, cu oameni parcă de pe altă lume, dornici să își schimbe viața și să se angreneze într-o societate extrem de versatilă. Vă sună cunoscut? Poate că nu s-a schimbat mare lucru…