Grădinile de pe acoperiş aduc natura în inima metropolei

Cristina Bălan împreună cu partenerii ei, Stela Serghiuță și Mircea Țiplea, s-au gândit de mai mult timp că va veni momentul în care firmele din România vor trebui să concureze cot la cot cu firmele din întreaga lume, fie pentru o cotă mai mare de piață, fie pentru extinderea în afara țării. „Pentru a depăși pragul competitivității, orice firmă trebuie să-și alinieze procedurile și practicile de business la standardele internaționale.”, spune Cristina Bălan, Managing Partner CSR BootIQ.

Astfel, în 2012 au făcut primul pas pentru definirea businessului lor, CSR BootIQ (un start-up multidisciplinar în domeniul sustenabilității), prin alegerea identității: sigla şi denumirea. La sfârșitul anului 2014, au decis că vor porni la drum după ce fiecare își va fi încheiat proiectele în care era angajat. Așa a ajuns ca 2 februarie 2015 să fie considerată prima zi oficială de lucru la CSR BootIQ.

Înainte de asociere, fiecare dintre cei trei parteneri a investit în dezvoltarea propriilor competențe, acest aspect fiind unul dintre atuurile lor, după cum spun. „Prin investiția în competențe mă refer la participarea la cursuri acreditate, în urma cărora am devenit și pregătiți, și certificați să utilizăm o serie de standarde internaționale în domeniul sustenabilității, și experimentați”, mai spune Cristina.

Aceste competențe i-au ajutat inclusiv în procesul de licențiere, ca firmă, fiind chiar din prima lună de activitate autorizați de către organizația AccountAbility din Marea Britanie să utilizeze suita de standarde AA1000 și să furnizeze servicii de verificare în domeniul sustenabilității.

Ce fac, mai exact? Oferă trei tipuri de servicii: audit social (conform metodologiei SROI) sau măsurarea rentabilității investițiilor sociale; raportare nonfinanciară (pe baza standardului de raportare GRI, pe baza principiilor Organizației Națiunilor Unite și ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare în Europa, respectiv pe baza ISO 26000) şi verificare în domeniul sustenabilității (suita de standarde AA1000).

„Raportarea nonfinanciară este strâns legată de politica de responsabilitate socială corporativă, de strategia de business, dar și de managementul riscului. Investitorii, autoritățile publice și societatea civilă vor și trebuie să compare performanțele companiilor, să dea o «notă la purtare». Aceasta se oferă pe baza unor informații corecte, verificabile și comparabile în timp”, spune Cristina Bălan. Ea precizează că e ca și cum companiile ar da un examen, subiectele constând în întrebări de genul: Cum ne purtăm cu angajații? Ce facem ca să protejăm mediul? Câtă apă și energie consumăm și de ce? Câte femei se întorc la locul de muncă după concediul de creștere a copilului și de ce? Ce relații există între management și sindicate?

Chiar dacă businessul lor este într-un domeniu din care nu lipsesc finanţările, deocamdată spun că vor să crească organic, din propriile forţe, proiecte şi resurse. Se bazează, deci, pe competenţele lor şi pe nevoia companiilor de a deveni sustenabile cu adevărat.

În ceea ce privește sustenabilitatea afacerii noastre, noi o privim dintr-o perspectivă complexă: people, planet, profit (conceptul este cunoscut ca „the triple bottom line”). Este un fel de triadă sine qua non a oricărei afaceri: întâi ai nevoie de oameni (capitalul uman). Aceștia trebuie să respecte mediul (capitalul natural). Doar astfel putem obține un succes sustenabil și un capital economic pe care să-l investim din nou în oameni, protejând mediul înconjurător" este de părere Cristina Bălan, managing partner CSR Bootiq.

GRĂDINILE DE PE ACOPERIŞ

Într-un mod cu totul altfel a început Laurenţiu Cernat să ofere oamenilor un aer mai respirabil. În 2013, după ce a citit cartea Grădinăritul în zonele urbane, de David Tracey, având experienţă în grădinărit, s-a gândit că e posibil să facă şi el grădini urbane comunitare (GUC). A strâns un grup de voluntari care să lucreze alături de el, iar în ultimii doi ani au construit mai multe grădini simultan: Grădina Mobilă, Grădina din Grădina Botanică, Grădina de pe terasa Direcţiei de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti.

De unde au avut bani? „Fondurile au fost din donaţii, dar, în general, au venit cu plantele şi materialele necesare oamenilor din grupul GUC”, spune Laurenţiu Cernat. Deşi lipsa fondurilor a fost cea mai mare provocare, nu s-a gândit să acceseze alte finanţări pentru proiecte „verzi”, deoarece ştia că acestea sunt disponibile pentru monoculturi, nu pentru ce fac ei.

Astfel, au preferat să implice comunitatea locală şi să folosească principii de permacultură, urmărind crearea de ecosisteme. Au plantat legume (roşii, ardei, castraveţi), plante aromatice (busuioc, rozmarin, cimbru, mentă), flori, arbuşti (zmeură, liliac, goji, cătină), arbori (ulm, nuc, salcâm, salcie, soc), arbori fructiferi etc.

Pe viitor, intenţionează să facă proiectul sustenabil prin organizarea de ateliere de grădinărit şi de creat diferite obiecte utile, cum ar fi: deshidrator solar, cuptor solar, instalaţie solară de încălzit apă, filtru de apă.

"În ceea ce privește sustenabilitatea afacerii noastre, noi o privim dintr-o perspectivă complexă: people, planet, profit (conceptul este cunoscut ca „the triple bottom line”). Este un fel de triadă sine qua non a oricărei afaceri: întâi ai nevoie de oameni (capitalul uman). Aceștia trebuie să respecte mediul (capitalul natural). Doar astfel putem obține un succes sustenabil și un capital economic pe care să-l investim din nou în oameni, protejând mediul înconjurător", a conchis Cristina Bălan.