Leadershipul în educația copilului. Învață-ți copilul să fie lider

Unii consideră că liderii se nasc și că mai trebuie făcută doar șlefuirea. Alții susțin sus și tare că totul se învață, inclusiv leadershipul. Și o tabără, și alta au argumente solide care să le susțină convingerile însă un lucru este sigur: liderul este persoana care decide direcția iar ceilalți sunt cei care îl urmează.

Sunt multe lucruri la care trebuie să te gândeşti ca părinte în ceea ce priveşte educaţia copiilor. Trebui să le imprimi un comportament civilizat, respectuos, să aibă un stil de viaţă sănătos, trebuie să-i inveţi să-şi seteze obiective, să găsească soluţii pentru a le îndeplini, să ia decizii rapid… Toate acestea pentru a te mândri mai târziu că ai modelat un adult responsabil şi pe care lumea se poate baza.

Cultivarea calităților de lider începe încă din copilarie. În orice grup veți observa copii care dau tonul, precum și pe cei gata să-i urmeze pe cei dintâi. Iar voi trebuie
să vă încurajați copilul să meargă pe această cale. Și cel mai ușor se învață din exemple. Astfel, trebuie să-i dați exemple de lideri și mai ales cum s-au impus aceștia în fața semenilor lor.

Un capitol mai nou pentru societatea românească în ceea ce privește educația copiilor este leadership-ul. Noțiunea a căpătat mulți adepți și părinții încearcă să-și educe copiii în spriritul de lider. Nu există predispoziție genetică pentru a fi lider. Însă doar șlefuindu-se anumite calități se poate ajunge la statutul de lider. Niciodată nu este prea devreme pentru a începe educația copiilor în spiritul de lider. Faci acest lucru de la cele mai mici exemple de cauză și efect, până la a-i lăsa libertatea de a alege.

Iată câteva sfaturi care te vor juta în a-ţi modela copilul să fie un lider:

Oferă-i necondiţionat dragoste şi respect. Părinţii fac asta, din instinct, iar pentru copil este o adevărată mină de aur. Dragostea şi respectul necondiţionat al părinţilor îi vor creşte respectul de sine, îi vor da încrederea şi curajul de a-i iubi şi respecta pe ceilalţi..

Cere-i părerea, în acest fel va şti că opinia lui contează. Fie că este vorba despre ce să găteşti la cină sau cu ce să te îmbraci să ieşiţi în oraş, întreabă-l care crede el că este cea mai bună alegere. Îi poţi da sugestii, însă lasă-l pe el să hotărască şi acceptă-i decizia, chiar dacă nu-ţi prea place.

Lasă-l să ia decizii, în acest fel îşi va da seama de legătura dintre cauză şi efect. Atât timp cât o hotărâre de-a lui nu-i pun integritatea şi sănătatea în pericol, este bine să simtă consecinţele faptelor sale. Succesul vine din luarea deciziilor bune. Deciziile bune vin din experienţă, iar experienţa vine din deciziile proaste. Aşa că lasă-l să greşească acum pentru a avea succes mai târziu. De fiecare dată, laudă-i succesele şi explică-i unde şi de ce a greşit. Ai grijă însă ca tonul să fie unul pozitiv, chiar dacă a greşit. Copilul trebuie să înţeleagă că şi greşelile fac parte din viaţă, sunt normale şi trebuie să treacă peste ele. Greşelile nu trebuie să fie o piedică în a încerca să facă din nou acelaşi lucru. Cu încredere în forţele proprii, data viitoare va reuşi.

Încurajează-l permanent şi intervino doar când e neapărat nevoie. E normal ca un părinte să fie protector, însă asta nu înseamnă că trebuie să-i sari imediat în ajutor. El are nevoie doar de încurajările tale. Dacă tu îl ajuţi de la primul hop, nu va fi pregătit niciodată să facă faţă singur problemelor cu care se va confrunta mai târziu în viaţă. Nu va avea încredere în el că se poate descurca şi singur şi va căuta mereu puncte de sprijin. Evident, va acumula frustrări dacă nu le va găsi. Fii pregătit să-l sprijini, dar aşteaptă până când fie îţi cere ajutorul, fie este neapărată nevoie să intervii.

Stabileşte reguli, în acest fel copilul va învaţa că fac şi ele parte din viaţă şi dacă sunt setate, trebuie respectate. Regulile au rolul lor în atingerea performanţei şi în disciplină. Şi nimeni nu scăpa fără să suporte consecinţelor faptelor sale. Ca atare ai grijă ca regulile şi consecinţele ca urmare a încălcării acestora să fie potrivite, ferme şi respectate.

Ai grijă la respectul de sine. Chiar dacă greşeşte grav, iar tu ca părinte îţi pierzi cumpătul, nu-l admonesta în public. Acest lucru îi va scade dramatic respectul de sine. De fiecare dată când îi faci o observaţie, ai grijă să fie între patru ochi. Până la urmă, comportamentul copilului este problema, NU copilul.

Trebuie multă răbdare pentru a educa un copil, pentru a-l învăţa despre bunătate, generozitate, despre ţeluri, despre visuri. Dar merită efortul. Doar aşa societatea va evolua spre o lume mai bună.