Milenialii, generația CSR-ului
În 1970, economistul și laureatul premiului Nobel Milton Friedman a publicat un articol în New York Times Magazine cu titlul „Responsabilitatea socială a companiei este de a-și crește profitul”. În articol, el se referea la programele de responsabilitate socială corporativă (CSR) ca fiind „ipocrite” și spunea că oamenii de afaceri înclinați spre astfel de programe „dezvăluie un impuls sinucigaș”. Chiar și acum, după cinci decenii, într-un moment de tot mai mare interes public pentru mediul înconjurător, opiniile sale sunt reprezentative pentru scepticismul general și disprețul cu care mulți au privit la început către CSR.
Vremurile s-au schimbat însă. Rămân încă manageri care iau în considerare punctul de vedere al lui Friedman, dar, desigur, cei mai mulți au făcut din CSR o prioritate. Cu zece ani în urmă, de exemplu, doar câteva companii din top Fortune 500 emiteau un raport de CSR sau de sustenabilitate. Acum, cele mai multe publică un astfel de raport. Mai mult, în zilele noastre, pe fondul unei recesiuni persistente care a afectat profiturile companiilor și a unor presiuni crescute din partea acționarilor, managerii se străduiesc să conceapă noi modele de CSR. Mai degrabă decât să angajeze personal pentru un departament de CSR modest, pe care să-l treacă în organigramă ca o mică unealtă de relații publice (PR), multe companii încearcă să încorporeze CSR-ul chiar în mijlocul operațiunilor lor.
Motivația corporativă are strânsă legătură cu riscurile semnificative de afaceri pe care și le poate asuma o companie care ignoră CSR-ul. Consumatorii, dar și alte companii partenere sunt susceptibili să evite firmele care dezvoltă o reputație lipsită de etică și de… CSR. Și, fără îndoială, companiile care nu acordă atenție responsabilităților lor etice sunt mult mai probabil să se poticnească în probleme juridice, cum ar fi corupția în masă, fraude contabile sau diverse alte scandaluri. Pur și simplu, companiile sunt preocupate să aibă strategii de CSR, deoarece clienții lor le cer asta. Consumatorii, în general, aleg serviciile sau produsele unei companii din o mulțime de motive și interese, dar numeroase studii indică faptul că politicile de CSR ale unei companii reprezintă un factor în deciziile lor.
Iar în epoca digitalizării și a informației, datele cu privire la practicile de muncă, de mediu, de CSR ale unei anumite companii sunt ușor accesibile, și mai ușor de distribuit pe canalele de socializare, iar companiile trebuie să acorde o atenție deosebită la ceea ce fac față de clienții lor.
CSR-ul este, de asemenea, o modalitate de a atrage și a reține talente. Într-un studiu despre forța de muncă realizat la nivel mondial de compania Towers Perrin, CSR-ul apare ca fiind al treilea cel mai important motivant al implicării angajaților în treburile companiei. Potrivit unui sondaj Deloitte, 70% dintre mileniali, cei cu vârste între 18 și 35 de ani, declară că angajamentul companiei față de comunitate are o influență foarte mare asupra deciziei lor de a lucra acolo.
La nivel antreprenorial, companiile de nișă din SUA, dar nu numai, experimentează CSR-ul ca o misiune a organizației, având trei direcții: oamenii, planeta și profitul. Să luăm, de exemplu, apariția și răspândirea trep-tată a așa-numitelor B Corporations, care sunt recunoscute în mai multe state din SUA. Supranumite companiile benefice, ele sunt un nou tip de entitate de afaceri, care prin lege sunt necesare pentru a genera avantaje sociale și de mediu.Deși de apariție recentă, există deja multe companii cu certificare B, în peste 60 de industrii diferite. Companiile includ: producătorii de materiale de uz casnic naturale și de produse de îngrijire personală.
Ideea că firmele nu au nicio responsabilitate etică pentru consecințele acțiunilor lor asupra mediului și a societății pur și simplu nu mai are sens. Să considerăm că trebuie să ne bazăm numai pe guvern și pe organismele care reglementează aceste lucruri este un punct de vedere demodat.
Acest articol a apărut în numărul 231 al Revistei CARIERE aferent lunii octombrie.