Munca în viitor: în spirit vizionar și litera legii
Schimbări de neimaginat în urmă cu doar câțiva ani reconturează astăzi locul și modul în care muncim. Proiecțiile privind viitorul introduc însă o a treia coordonată, timpul, viitorul muncii fiind redesenat acum pe trei direcții: oameni – modul în care muncim și ne raportăm la muncă, spațiul – locul din care muncim și timpul – câte ore dintr-o zi/săptămână este sănătos și eficient să alocăm muncii.
În acest context, cât, cum și de unde vom lucra sunt întrebări și, totodată, subiecte prioritare pe agenda de lucru în multe organizații. Tendințe precum flexibilitatea programului ori lucrul de oriunde, amplificate de pandemie, nu mai pot fi ignorate. Pentru că, e clar, după acești ani de incertitudini, de presiuni complexe și provocări multiple, oamenii au alte nevoi și așteptări de la muncă.
Tocmai de aceea, tema reducerii săptămânii de lucru de la 5 la 4 zile este tot mai intens dezbătută, și în companii, și în spațiul public. Discuțiile, punctuale și de perspectivă înainte de pandemie, acum sunt tot mai prezente în țări din întreaga lume, inclusiv România.
Pionierii
În 2018, o firmă din Noua Zeelandă, cu 240 de angajați, a făcut un experiment prin care, timp de o lună, a redus norma de lucru de la 40 la 32 de ore pe săptămână, păstrând intacte salariile. Rezultatul? La nivel de organizație, a scăzut nivelul de stres, a crescut rata de satisfacție la locul de muncă, angajații recunoscând că în tot acest timp au reușit să echilibreze mult mai bine responsabilitățile de la serviciu cu cele de acasă.
Un an mai târziu, Microsoft Japonia le-a dat liber angajaților în toate zilele de vineri din luna august, ca un „concediu special plătit”. Rezultatul? O creștere a productivității cu 40%.
Islanda a fost țara care a desfășurat cel mai mare experiment din lume privind reducerea săptămânii de lucru la 4 zile. Între 2015 și 2019, au fost două proiecte pilot la care au participat 2.500 de angajați din sistemul bugetar, inclusiv grădinițe, spitale și servicii de asistență socială. Rezultatul? Un ”succes răsunător”, titra BBC. Ceea ce a determinat sindicatele să renegocieze contractele de muncă, iar acum 86% din toți angajații din Islanda au trecut de la un program de 40 de ore pe săptămână la 35 sau 36.
Astăzi, după ce pandemia a zdruncinat ca un adevărat seism organizațiile, țări cu economii dezvoltate au început sau sunt pe cale să înceapă programe pilot prin care să experimenteze la scară largă această formă de lucru. Belgia, Suedia, Germania, Japonia, Spania sunt doar câteva dintre statele dispuse să studieze impactul pe care o astfel de măsură l-ar avea asupra companiilor dar și societății.
De menționat însă că, în prezent, cel mai mare experiment se derulează în Marea Britanie, unde 3.300 de lucrători din 70 de companii ce furnizează produse şi servicii diverse, de la educaţie la consultanţă, vor testa pentru 6 luni săptămâna de lucru de 4 zile, pe modelul 100/80/100. Adică lucrătorii își mențin 100% din salariu în schimbul a 80% din timp și un angajament de a oferi cel puțin 100% productivitate. Deși programul a început în urmă cu doar 2 luni, deja unii angajați au spus că se simt mai fericiți, mai sănătoși și că se descurcă mai bine la locul de muncă.
România, între DA și NU
În primăvara acestui an, mai mulți parlamentari au inițiat un proiect de lege care să introducă și în România săptămâna de lucru de 4 zile. La scurt timp după această inițiativă, platforma de recrutare BestJobs a efectuat o cercetare pentru a afla opinia mediului de afaceri, în condițiile în care varianta propusă de parlamentari nu modifica norma săptămânală de lucru, prevedea, deci, 4 zile pe săptămână cu un program de 10 ore/zi.
Rezultatul? 8 din 10 angajați români își doreau să lucreze doar 4 zile pe săptămână, deși părerile privind efectele erau împărțite, 55% temându-se de mărirea zilei de lucru de la 8 la 10 ore. În plus, 3 din 4 angajați înclinau să creadă că angajatorul lor nu ar permite un astfel de program, deși ei identificaseră mai multe avantaje, cum ar fi îmbunătățirea echilibrului dintre viața profesională și cea privată (70%), mai mult timp liber pentru a prioritiza sănătatea psihică și fizică (68%), creșterea nivelului de productivitate atunci când sunt la job (29%) ori diminuarea riscului de a ajunge la epuizare (25%). Conform sondajului, principalul lucru pe care respondenții l-ar fi făcut în ziua liberă ar fi fost: petrecerea timpului cu cei dragi și activități în familie (58%); odihnă – 42%; rezolvarea unor sarcini administrative de care nu se pot ocupa în timpul zilelor de lucru – 47%. Topul activităților era completat de activitățile recreative.
De cealaltă parte, jumătate dintre angajatori ar vedea posibilă funcționarea companiei lor cu un program de 4 zile pe săptămână în forma propunerii legislative (10 ore/zi). Însă și în cazul lor, părerile erau împărțite privind efectele. Astfel, 25% considerau că ar scădea costurile de funcționare ale companiei, însă tot atâția evidențiau riscul de a scădea și volumul de muncă realizat.
Cu privire la efectele asupra angajaților, 1 din 4 angajatori consideră că aceștia ar fi mai fericiți datorită zilei libere în plus, dar 12% au recunoscut că acest program ar putea conduce rapid la extenuare, din cauza volumului crescut de muncă.
Inițiativa legislativă a primit doar avize negative din partea comisiilor de specialitate, iar, într-un final, a fost respinsă de Senat, unul dintre motivele invocate fiind și acela că opțiunea ca salariații să lucreze doar patru zile pe săptămână, în limita normei de 40 ore, există deja în legislația muncii din țara noastră.
O reglementare expresă și completatoare
Într-adevăr, în legislația noastră este prevăzută implicit această posibilitate de reducere a numărului de zile lucrătoare de la 5 la 4, dar cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână, confirmă avocatul Silviu Faier, iar acest lucru este prevăzut actualmente de dispozițiile art. 113 și 116 din Codul muncii.
Însă, din punctul lui de vedere, este salutară și o reglementare legislativă expresă și completatoare a dispozițiilor Codului muncii, pentru faptul că ar face cunoscut la nivelul companiilor angajatoare posibilitatea fixării unui alt program de muncă decât cel obișnuit, practic 90% dintre companii abordează în prezent un program de lucru de 8 ore/zi.
”Foarte multe companii, pe de-o parte, nu știu, din păcate, de această variantă (cel mai probabil nefiind informate de către contabili, resurse umane sau juriști), iar pe de altă parte, și dacă știu, încă manifestă rezerve, reticențe în a implementa, deși studiile au arătat că cele 4 zile în loc de 5 s-au dovedit a aduce eficiență din partea angajaților și automat mulțumire în rândul organizațiilor. Inițiativa în cauză se referă însă doar la reorganizarea programului de lucru, adică, aceeași normă săptămânală de 40 de ore condensată doar în 4 zile, deci cu un program de 10 ore/zi”, a subliniat avocatul.
E viabil și benefic
Este însă viabilă o astfel de măsură? Și, mai mult, dacă luăm în calcul stilul nostru de viață, atribuțiile și responsabilitățile din afara ariei profesionale, își permite angajatul român să își asume ca regulă un program de 10 ore pe zi?
”Ideal ar fi ca angajații să-și poată alege dacă lucrează 40 de ore în 4 sau în 5 zile. Sunt angajați care fac față cu brio la 10 ore de muncă pe zi, cum probabil sunt și angajați care după 4 zile cu 10 ore se simt epuizați. Așadar, ei sunt singurii care își cunosc limitele și care ar putea opta pentru una din variante pentru a rămâne eficienți și echilibrați. Ca să răspund întrebării, nu numai că este viabilă epuizarea normei săptămânale de 40 de ore în 4 zile, dar este și binevenită raportându-ne la responsabilitățile din afara ariei profesionale, pentru că optarea pentru un program de muncă de 4 zile pe săptămână ar da posibilitatea angajaților care mai au treburi de rezolvat în zilele lucrătoare (mers la medic, la Fisc, la service cu mașina etc.) să și le rezolve”, punctează Silviu Faier. Pe de altă parte, consideră el, poate că angajaților le-ar prinde bine o a treia zi de week-end și în situația în care doresc să plece în afara localității de domiciliu pentru o mini vacanță la sfârșit de săptămână, ”nemaifiind nevoiți să petreacă mai mult timp în mașină, pe drum, decât în destinația de vacanță. Nu în ultimul rând, o asemenea opțiune ar face mai lesne trecerea de la modul de muncă din timpul pandemiei (care era aproape exclusiv work from home) la cel de dinainte de pandemie”.
Cine pierde, cine câștigă
Mediul de business românesc se arată însă prudent atunci când vine vorba despre reducerea săptămânii de lucru. Mulți lideri, deși conștientizează avantaje precum eficientizarea timpului de lucru, creșterea satisfacției angajaților ori reducerea costurilor cu întreținerea birourilor, nu par deloc pregătiți pentru încă o transformare fundamentală în relațiile de muncă.
Însă, ce ar câștiga ori ce ar pierde companiile dacă ar agrea o săptămână de lucru de 4 zile, cu 8 ore pe zi, fără diminuarea veniturilor?
”Dacă un angajat ar putea produce în 32 de ore ce producea în 40, atunci atât mediul de business, cât și angajații cărora le-ar rămâne mai mult timp liber, dar și statul (unde se plătesc taxele) ar avea de câștigat, pentru că ceea ce interesează în realitate este eficiența, productivitatea muncii, care, efectuată într-un interval mai scurt, ar scuti și din costurile companiei. Problema se pune dacă nu poți munci și produce în 32 de ore cât în 40, dar angajatorul ar trebui să mențină aceleași salarii?! Evident, mediul de business ar avea de pierdut, în schimb statul și angajații ar rămâne câștigători”, atrage atenția Silviu Faier.
Implicații legale
Dacă pentru reducerea săptămânii de lucru Codul Muncii oferă cadru legal, pentru reducerea normei de lucru de la 40 la 32 de ore pe săptămână va fi nevoie de un întreg demers legal.
”O diminuare a normei săptămânale de la 40 la 32 de ore va trebui mai întâi să fie reglementată legislativ, întrucât în momentul de față Codul muncii prevede la art. 112 pe lângă durata de 40 de ore/săptămână doar durata de 30 de ore/săptămână, aceasta din urmă fiind aplicabilă doar tinerilor angajați în vârstă de până la 18 ani. Apoi, noua normă va trebui să fie stabilită prin contractul colectiv de muncă și contractul individual de muncă”, a încheiat avocatul Silviu Faier.
Citește și
Simona Chesăraicu: Nu putem opri valurile, dar putem învăța să facem surf
Munca viitorului. Sub dictatura schimbării și urgenței
În concluzie, crede el, cel puțin pentru țara noastră, săptămâna redusă de lucru rămâne o temă delicată, ce trebuie analizată cu multă atenție și adaptată pentru fiecare industrie, departament, până la fiecare angajat în parte. Suprapuse pe particularitățile fiecărei industrii, companii, echipe, ambele variante (și de 10 și de 8 ore pe zi) pot fi la fel de bune, dacă își ating ținta, pentru că, explică invitatul meu, ”studiile arată că un angajat fericit, echilibrat și odihnit produce mai mult, rămâne loial companiei și se dezvoltă mai rapid”.
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 280
Pentru abonare, click aici
